Născută în 20 august 1920 și trecută la Domnul pe 5 mai 2006, Maica Benedicta – academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, a fost înmormântată, conform dorinței testamentare, la Putna. Pe lângă anvergura științifică deosebită, recunoscută prin premiile Herder (1988), Adelaide Ristori (1993) și altele și concretizată în alegerea în diferite foruri științifice și culturale de prim rang, marele merit al profesoarei Zoe Dumitrescu-Bușulenga a fost dăruirea cu care s-a dedicat educării tinerei generații. În anii 1950–1960, atunci când comunismul eliminase Religia dintre obiectele de învățământ și icoanele din școli, ea a introdus Biblia în bibliografia studenților săi de la Facultatea de Litere a Universității din București. În 2002, cu binecuvântarea Patriarhului Teoctist, a fost tunsă în cinul monahal, după ce, începând din anii ’70, petrecuse în fiecare an mari perioade de timp la Mănăstirea Văratec.
Fundația „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga – Monahia Benedicta”
Fundația „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga – Monahia Benedicta”
La inițiativa academicianului Dan Hăulică, căruia i s-au alăturat alți oameni de cultură, la 18 iulie 2008 a luat ființă, la Mănăstirea Putna, Fundația „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Monahia Benedicta”, al cărei scop este „promovarea modelului de viață creștină și a valorilor culturale și spirituale românești și universale cărora li s-a dedicat Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta”. După trecerea la cele veșnice a acad. Dan Hăulică (1932–2014), fundația a fost condusă de doamna Teodora Stanciu cu sprijinul Oanei Georgiana Enăchescu, un rol important avându-l scriitorul Adrian Alui Gheorghe.
Începând cu 2007, la Putna a fost organizat anual un simpozion internațional închinat marii profesoare și a fost înființată revista „Caietele de la Putna”, care înmănunchează comunicările prezentate în cadrul simpozioanelor.
Suntem sortiți – și ne rugăm să rămânem – unei dăinuiri întru lumină. Mi se pare că aici, la Putna, realizăm această vocație a dăinuirii întru lumină. (Acad. Dan Hăulică)În 2009, s-a înființat editura „Nicodim Caligraful”. Primul proiect editorial a fost publicarea ediției complete a scrierilor lui Zoe Dumitrescu-Bușulenga despre Eminescu, pe care ea l-a înțeles și l-a iubit în mod deosebit – pe patul de spital, înainte de a trece la cele veșnice, spunea: „Apărați-l pe Mihai!”. Cu sprijinul profesorului Dumitru Irimia, au fost publicate volumele: Eminescu. Viața, Eminescu și romantismul german, Eminescu. Creație și cultură, Eminescu. Orizontul cunoașterii. De asemenea, au fost publicate două volume de interviuri, dialoguri, conferințe ale doamnei profesoare Zoe Dumitrescu-Bușulenga: Să nu pierdem verticala, îngrijit de mănăstire, și Credințe, mărturisiri, învățăminte, îngrijit de Grigore Ilisei, volumul de portrete Contemporanii mei. Portrete și un volum de evocări despre marea profesoară.
Acad. Dan Hăulică a fost omagiat în timpul Colocviului din 2012, cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani.
Caietele de la Putna
Ar fi păcat ca atât de frumoasele și adevăratele gânduri care s-au rostit despre Maica Benedicta, despre cultura și spiritualitatea românească și, în general, despre om, despre ceea ce creează omul și despre Cel care l-a creat pe om, să rămână ascunse sub obrocul vremii. Parcurgând paginile acestui „șantier” cultural și spiritual care încearcă să fie Caietele de la Putna, vom întâlni judecăți îndelung cumpănite și sentimente limpezi. Din miezul lor, același cu cel al preocupărilor acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, răzbate dorința de a cunoaște ce este omul și cum poate fi trăită mai împlinitor viața.
Cuvintele participanților la simpozionul organizat anual de Fundația „Credință și Creație” la Mănăstirea Putna sunt reunite în Caietele de la Putna.
Alte colecții care au fost inițiate la editură sunt: colecția „Crinii țarinii”, care înmănunchează cuvinte ale unor părinți duhovnicești contemporani; colecția „Destin românesc”, în care au fost publicate patru volume despre drama românilor din nordul Bucovinei în urma ocupării de URSS și trilogia autobiografică „Pustiirea. Treptele infernului. Fata cu miros de busuioc” a lui Ion Moraru; colecția „Părinți ai Putnei” în care, la împlinirea a 90 de ani de la nașterea părintelui Iachint Unciuleac a fost tipărită cartea Părintele Iachint, starețul și duhovnicul, tot atunci fiind realizat și filmul documentar cu același nume.
Toate aceste acte, care aparțin și spațiului culturii, sunt forme ale slujirii lui Dumnezeu. Izvorând din căutarea adevărului și a binelui, ele împărtășesc omului frumusețea creației lui Dumnezeu și devin punte către Părintele ceresc: „Sfintele odoare și minunile artistice din Mănăstirea Putna sunt pline de învățături; le asemăn cu acele izvoare de la care nu te poți adăpa decât îngenunchind”.