De Ziua Unirii Principatelor, în 24 ianuarie 2025, la Mănăstirea Putna a fost slujit Te Deum-ul de mulțumire pentru binefacerile Unirii din 1859 și a avut loc semnarea actelor de înfrățire dintre Comuna Putna și Comuna Zagarancea din Republica Moldova.

La ora 12:30, au sosit la mănăstire cele două delegații de consilieri locali, conduse de primari. După ce s-au închinat la mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și la icoana Maicii Domnului, au ascultat o scurtă prezentare a istoriei și semnificației naționale ale mănăstirii.

A urmat Te Deum-ul de Ziua Unirii Principatelor, slujit de părinte stareț al mănăstirii, arhim. Melchisedec Velnic, și alți clerici. La sfârșit, a ținut un cuvânt despre cum au reușit românii să facă Unirea din 1859 și ce slăbiciune au trebuit să depășească.

Vorbind despre cuvântul Sfântului Pavel, de la pericopa din Apostol de la slujba de Te Deum, „nimănui cu nimic nu fiți datori, decât cu iubirea unuia față de altul; că cel care iubește pe aproapele a împlinit legea” (Romani 13, 7), părintele stareț a arătat că iubirea adevărată, care este modelul iubirii de neam și țară, este unitate, bărbăție, adevăr și în ea nu este nicio răutate.

Apoi a citit un fragment din „Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie națională”, rostit de Mihail Kogălniceanu în 24 noiembrie 1843 la Academia Mihăileană, din Iași, care identifică o neputință în sânul neamului nostru, aceea de a pune identitatea locuitorilor unei provincii mai presus de identitatea comună de români:

„«Dacă grecii au căzut odată sub jugul lui Filip și în urmă sub jugul romanilor, este pentru că au voit să fie plateani, tebani, atenieni, spartani, și nu eleni; tot așa și strămoșii noștri au voit să fim ardeleni, munteni, bănățeni, moldoveni, și nu români; rareori ei au voit să se privească între dânșii ca o singură și aceeași nație; în neunirea lor, dar, trebuie să vedem izvorul tuturor nenorocirilor trecute, a cărora urme, încă până astăzi, sunt vii pe pământul nostru.

Departe de a fi părtinitorul unui sentiment de ură către celelalte părți ale neamului meu, eu privesc ca patria mea toată acea întindere de loc unde se vorbește românește și ca istoria națională istoria Moldaviei întregi, înainte de sfâșierea ei, a Valahiei și a fraților din Transilvania.

Această istorie este obiectul cursului meu; întinzându-mă, cum se înțelege de la sine, mai mult asupra întâmplărilor Moldaviei, nu voi trece sub tăcere și faptele vrednice de însemnat ale celorlalte părți ale Daciei și mai ales ale românilor din Valahia, cu care suntem frați și de cruce, și de sânge, și de limbă, și de legi.»

Rugăm pe Mântuitorul Iisus Hristos să vă dea duhul unității, de care avem atâta nevoie. În unitate stă puterea, dar nu poate fi unitate fără iubire și nici iubire fără smerenie. Avem nevoie de toate aceste virtuți care au stat la temelia sfânt-strămoșilor noștri. Suntem în casa Marelui Ștefan, voievodul care a știut să se facă tuturor toate, căci de aceea l-a plâns poporul ca pe un părinte, când a trecut la cele veșnice în 2 iulie 1504. Ștefan s-a făcut «mult iubit de supușii săi», prin trezvie și dărnicie, prin iubire și bunătate. Să înmulțim darul unității, prin smerenie și dragoste!

Ne-am întâlnit ca să semnăm un act de înfrățire, de unire între frați, un gest care să desfacă și mai mult piedicile din sânul nației noastre.”

În continuare, cele două delegații au mers în Casa Domnească, unde a avut loc ceremonia de semnare a Acordului de înfrățire.

După ce au fost ascultate imnurile de stat ale României și Republicii Moldova, secretarele celor două comune au citit hotărârile de înfrățire ale consiliilor locale și Acordul de înfrățire.

A urmat semnarea Acordului de către primarii Gheorghe Coroamă și Vasile Gaviuc și a unor exemplare destinate popularizării Acordului.

Alocuțiunile au fost deschise de primarul comunei Putna, domul Gheorghe Coroamă, care a subliniat că în 1859, nici Putna, nici Zagarancea nu erau în Principatele Unite: Putna era în Imperiul Austriac, Zagarancea era în Imperiul Rus. Apoi a mulțumit celor care s-au implicat în colaborarea de câțiva ani dintre școlile din cele două comune, spunând că în urma Acordului legăturile vor fi și mai strânse. A încheiat cu un cuvânt al lui Nicolae Bălcescu: „Nu există fericire fără libertate, nu există libertate fără putere și românii vor fi puternici atunci când vor fi uniți.”

A urmat cuvântul domnul primar Vasile Gaviuc al comunei Zagarancea. Amintind că în comuna Zagarancea este situat capul unui nou pod peste Prut, al Podului Unirii, care continuă autostrada A8, a spus că locuitorii comunei privesc cu dor spre România și așteaptă cu bucurie deschidere podului. Cu entuziasm, domnul primar a încheiat cu versurile „Trăiască, trăiască, trăiască / Moldova, Ardealul și Țara Românească”.

Din partea comunei Zagarancea a ținut un emoționat cuvânt profesorul de educație fizică Sebastian Andriuță, cel care a organizat și un muzeu în localitate. El a povestit că a cunoscut Mănăstirea Putna și pe Ștefan cel Mare nu din cărțile de istorie, ci din povestirile tatălui său, care a făcut armata în spațiul românesc, inclusiv la Putna. El a amintit cum se întorc copiii care vin în activități la Putna: mai buni, mai cuminți, mai pricepuți la istorie, spunând: „așa se face unirea, înfrățirea, lucrurile bune.”

Din partea comunei Putna a mai vorbit domnul Ciprian Crețan, directorul Școlii Gimnaziale „Mitropolit Iacob Putneanul” din Putna, care a subliniat că Unirea Principatelor din 1859, „a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări”, iar în final „întreg contextul european, măiestria oamenilor politici și unitatea credinței i-a făcut pe români să-și dorească unitatea statală”. Domnul director a mulțumit mănăstirii pentru că oferă cazare și masă gratuită elevilor basarabeni care vin la activități găzduite de școala din Putna.

La final, părintele stareț a mulțumit celor prezenți pentru această zi binecuvântată a întâlnirii între frați.