După semnarea pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, URSS a ocupat în 1940 Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța. Numeroși români bucovineni au fost arestați, omorâți, deportați, bisericile au început să fie închise, așa încât multe familii au început să treacă noua graniță și să vină în România.
Un astfel de grup a fost cel care a căzut pradă masacrului de la Fântâna Albă, la 1 aprilie 1941. Atunci, circa 3.000 de români bucovineni din satele de pe Valea Siretului: Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Igești, Crasna, Ciudei, Budineț, Cireșul, Crăsnișoara Veche, Crăsnișoara Nouă, Bănila Moldovenească, Dăvideni, Carapciu, Cupca, Trestiana, Suceveni, Iordănești, au plecat către România, fiind deciși mai bine să moară decât să mai trăiască sub stăpânirea Uniunii Sovietice. Cei din fruntea grupului au purtat trei cruci, icoane și steaguri albe, arătând că nu doresc să facă niciun rău, ci doresc libertatea. Au spus autorităților sovietice că vor să plece fără să ia nimic cu ei, lăsând toată averea pe loc. Ajunși în apropierea graniței au fost întâmpinați cu foc de mitraliere. După încetarea focului, răniții rămași în viață au fost aruncați împreună cu cei morți în gropi comune. Cei care au reușit să fugă au fost căutați în împrejurimi, astfel încât foarte puțini participanți au rămas în viață. După două luni, la 13 iunie 1941, 13.000 de familii din aceste sate au fost deportate în Siberia și Kazahstan, doar circa 10% dintre ele supraviețuind deportării.
Care a fost vina acestor români? Și-au iubit patria și neamul, credința strămoșească și au dorit să fie liberi. În plus, erau buni gospodari, iar cei care au venit peste ei, din zone foarte sărace, îi considerau chiaburi, dușmani de clasă.
La 70 de ani de la această pagină însângerată a istoriei noastre, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a avut inițiativa ridicării unei troițe în memoria acestor jertfe nevinovate la Mănăstirea Putna, locul în care cei care au căzut atunci veneau adesea, locul din care Sfântul Voievod Ștefan cel Mare îi ocrotește și dincolo de moartea trupului.
Troița, asemănătoare cu cea din cimitirul soldaților români de la Țiganca, Basarabia, a fost sfințită în ziua de 1 aprilie 2011. Mai întâi s-a desfășurat slujba parastasului, la care au fost pomeniți cei morți la Fântâna Albă, cei morți în satele din jur, cei deportați și cei ale căror nume nu se mai știu, dar au fost uciși doar pentru vina de a fi români, de a-și apăra neamul și credința. Apoi a avut loc sfințirea troiței. Au slujit IPS Arhiepiscop Pimen al Sucevei și Rădăuților, Arhimandritul Melchisedec Velnic, Starețul Mănăstirii Putna, împreună cu clerici din mănăstirile bucovinene.
După sfințire Înaltpreasfințitul Părinte Pimen a rostit un scurt cuvânt care a amintit de dragostea pe care trebuie să o avem față de înaintași și față de strămoșii noștri. A vorbit apoi domnul Eugen Tomac, Secretar de Stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni care a spus: „Sper ca ziua de 1 aprilie să ne trimită pe toți românii, oriunde ne-am afla, la acei români curajoși care în urmă cu 70 de ani nu au voit nimic mai mult nici mai puțin decât să își poată regăsi normalitatea revenind acasă. În urmă cu trei ore am fost la Fântâna Albă și vreau să vă mărturisesc cu toată sinceritatea că, pășind în acea pădure, te cuprinde un gând de spaimă și de durere, pentru că în urmă cu 70 de ani aproape 3.000 de suflete doar pentru că voiau să revină în țară au plătit această jertfă pentru demnitatea neamului românesc. Cred că este de datoria noastră să ne gândim și la aceste lucruri, s-a vorbit foarte puțin, cunoaștem foarte puțin despre masacrul de la Fântâna Albă și mă bucur enorm că astăzi reușim aici, în capitala spirituală a românității, să sfințim această troiță în memoria acestor români care și-au dat viața pentru identitatea noastră. Mă bucur că aici, la Mănăstirea Putna, lângă Ștefan cel Mare, ne amintim de românii care fără voia lor și fără să aibă ni o vină, atât cei din Bucovina cât și cei din Basarabia, sunt amintiți. Pentru că avem sute de mii de suflete pe care trebuie să le pomenim mai des. Este obligația noastră și vă mulțumim Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop, Părinte Stareț, pentu că sunt convins că aici veți avea grijă ca toți cei ce pășesc pragul Mănăstirii Putna să se gândească și la aceste suflete românești. Dumnezeu să-i odihnească.
Domnul Viorel Badea, senator pentru diaspora: „Înaltpreasfințite Părinte, iubiți părinți, dragi colegi din Parlamentul României, iubiți frați de credință în Domnul Nostru Iisus Hristos, iată că martirii ne-au adus la un loc, iată că în acest moment ne-au chemat la ei, ne-au spus ce avem de făcut. Alături de părinții noștri ne-au trimis ca să îi scoatem de acolo de unde sunt, să-i aducem la loc luminat, să le sfințim jertfa și să înțelegem o dată pentru totdeauna că în lumea asta nimic nu este întâmplător, să înțelegem că Dumnezeu lucrează prin oameni.
Colegul nostru, domnul deputat Panțîru, luminat de Dumnezeu, s-a gândit să vină cu o inițiativă legislativă pentru a comemora sfânta lor jertfă. Colegul meu Eugen Tomac s-a străduit foarte mult ca să facă în așa fel încât aici să fie înălțată o troiță, iar în jurul acestei troițe ne întâlnim acum cu toții pentru că avem o misiune, iar misiunea noastră, dincolo de sfânta misiune care ne este mântuirea, misiunea noastră este să aducem la lumină jertfa martirilor noștri.
Îi mulțumim cu toții lui Dumnezeu că ne-am strâns aici și putem să continuăm ceea ce au început ei. Ce au început ei? Ei au început să ducă neamul românesc către lumină. Ei au început să ducă neamul românesc către demnitate și către credința în Dumnezeu.
Noi vă mulțumim tuturor pentru faptul că suntem aici împreună, ne rugăm să putem să ducem pe mai departe această cruce, iar dacă o ducem cu credință ne va duce crucea pe noi. Dacă o ducem fără răbdare și fără credință, această cruce ne va strivi.
Vă mulțumesc tuturor care sunteți în această zi aici, mulțumesc colegilor mei din Parlamentul României: doamnei deputat Maria Ardelean, lui Tudor Panțîru, mai cu seamă lui Eugen Tomac. Revin, nu e nimic întâmplător, sunt doi basarabeni aici între noi care i-au adus și pe bucovineni aici în România, și cei doi basarabeni, mă refer la demnitari, sunt Eugen Tomac și Tudor Panțîru.
Binecuvântați și vă rugați pentru noi să ne dea Dumnezeu putere să mergem mai departe cu ceea ce am început.”
A urmat cuvântul domnului Teodor Panțâru, deputat pentru diaspora:
„Onorată asistență, masacrul de la 1 aprilie 1941, pentru comemorarea căruia ne-am adunat, este doar unul din multele acte criminale comise de sovietici împotriva populației românești din teritoriile ocupate. Regimul sovietic a elaborat o politică criminală cu un obiectiv strategic bine determinat: diluarea elementului românesc și transformarea teritoriilor românești ocupate într-un spațiu rusesc integrat pe vecie în Marea Slavă. Rezultatele acestei politici sunt mai mult decât evidente. La 1920 românii bucovineni constituiau 80% din populația acestui teritoriu. Astăzi românii, abia dacă mai constituie 20%. Alții au spus că românii din teritoriile ocupate au fost supuși unui adevărat genocid de eliminare fizică, dar și de suprimare a identității lor naționale românești. A fost alterată nu doar componența etnică a teritoriului, s-a reușit chiar crearea, în mare parte, a așa-zisului popor moldovenesc distinct de poporul român.
Astfel de evenimente tragice nu pot fi date uitării, căci un popor care dă uitării astfel de evenimente tragice din istoria sa națională își riscă viitorul, își riscă identitatea națională. În acest sens cunoscutul istoric academicianul Florin Constantiniu spune că identitatea națională are o componentă esențială: memoria istorică. Prezența dumneavoastră astăzi, aici, la acest act de comemorare a martirilor neamului românesc vorbește de la sine: aveți memorie istorică și sunteți români.
Am considerat că comemorarea martirajelor române din teritoriile ocupate de sovietici trebuie să poarte un caracter oficial consfințit prin lege. În acest sens am inițiat de ceva timp, un an poate, o propunere legislativă privind instituirea la 1 aprilie a Zilei naționale de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor în masă și ale foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei, Ținutul Herța și întreaga Basarabie.
Propunerea legislativă ar fi trebuit să fie lege astăzi, dar, din păcate este tergiversată în Parlament. Senatul a respins-o fără emoții. Sperăm, până la urmă, să o promovăm prin Camera Deputaților care este cameră decizională.
Un extraordinar jurnalist și vechi prieten de-al meu de la Chișinău, Constantin Tănase, spunea următoarele: «Polonezii nu s-au liniștit până nu i-au forțat pe ruși să recunoască adevărul istoric despre crima de la Katyn». Mai putem adăuga aici și insistența ucrainenilor de a se recunoaște adevărul despre foametea organizată de Stalin în Ucraina. Dar cel mai elocvent exemplu rămâne a fi atitudinea evreilor față de istoria lor. Holocaustul înseamnă mai întâi de toate îndemnul de a nu uita nimic. Noi românii care avem un trecut istoric nu mai puțin dramatic, procedăm invers, îndemnăm poporul să uite atrocitățile staliniste, să întoarcem pagina, să așteptăm timpuri mai bune.
Doamnelor și domnilor avem nevoie de adevăr și vom lupta pentru el. Încă o dată vă mulțumesc pentru prezență și permiteți-mi să mulțumesc organizatorilor acestui eveniment de comemorare, domnului Tomac și Înaltpreasfințitului Părinte și să ne ajute Dumnezeu să nu ne uităm martirii neamului și să nu uităm că suntem români.
Vă mulțumesc!”
Ultimul cuvânt i-a aparținut domnului Constantin Rusanovschi, Președintele filialei Onești a Asociației „Pro Basarabia și Bucovina”:
„Astăzi este o realitate tristă pentru neamul nostru românesc. Eu însumi sunt născut în Basarabia, eu însămi vin dintr-o familie care a avut de gustat dulceața fericirii rusești, sovietice, mai bine zis, ce s-a împrăștiat din Basarabia până aproape de Vladivostok.
Sunt urmaș născut acolo dar am trăit în România. Am fugit exact cum au fugit cei care au fost împușcați la Fântâna Albă, dar noi am avut noroc în 1944, că la câteva ceasuri după ce am trecut Prutul pe la Manoleasa, podul a fost dinamitat de ocupantul sovietic pentru a prinde cât mai mulți acolo, să-i facă să ajungă în Siberia să vadă ce înseamnă fericirea comunistă.
Astăzi este formidabil ce se întâmplă aici, felicitări din toată inima celor care au organizat. E drept, vă rog să mă scuzați că spun acum, trebuia oleacă mai dinainte... Au trecut 70 de ani. Probabil că de acuma ne vom întâlni în fiecare an de 1 aprilie să le aducem un prinos de recunoștință celor care nevinovați au fost sacrificați.
Cel mai important lucru este că aici văd mai mulți tineri decât cei oleacă mai trecuți, cu părul mai alb. Sunt convins că astăzi ați învățat un pic de istorie, dragi tineri, un pic de istorie a neamului nostru atât de greu supus intemperiilor vremii – intemperii despre care înțelegeți ce sunt, pentru că tot intemperii au fost și cele din Siberia și ce s-a întâmplat la Katyn, și ce s-a întâmplat și la Fântâna Albă.
Dar cu noi a fost mai grav, pentru că la o azvârlitură de băț de aici, cu oameni care sunt acum aici, cu oameni care sunt acum dincolo, neamul românesc a încercat să fie împrăștiat și a fost împrăștiat și pe această parte de hotar natural, mă refer la Prut, și aici, prin hotar convențional în partea de nord a țării. Nu există două Bucovine, există o singură Bucovină, Bucovina unică a lui Ștefan cel Mare, unde noi astăzi ne aflăm. Țin să spun că pentru mine este emoționant. Eu viu de acolo de unde legenda spune că Ștefan cel Mare s-a născut și a copilărit, adică de lângă Onești, de la Borzești.
Și astăzi sunt aici unde Ștefan cel Mare, marele nostru apărător al neamului și al românismului își doarme somnul de veci. Vă dați seama că nu-mi este ușor să mă exprim, în sufletul meu trăiesc niște sentimente deosebite, pentru că sunt și un pic naționalist, constructiv bineînțeles, adică român-român, basarabean.
Eu vă mulțumesc că m-ați auzit și poate că la anul ne vom întâlni din nou la 1 aprilie aici și ar fi formidabil, nemaipomenit. Vă doresc toate cele bune. Ocrotește-i, Doamne, pe români!”
A urmat depunerea de coroane. Între oficialitățile prezente s-au numărat doamna Maria Ardelean, deputat de Suceava, reprezentanți ai Biroului Parlamentar al domnului Eugen Bejinariu, domnul Cristi Dumitru, directorul Institutului „Eudoxiu Hurmuzaki” pentru Românii de Pretutindeni, doamna Angela Zarojanu, Subprefect al județului Suceava, domnul Aurel Buzincu, Directorul Direcției de Cultură și Patrimoniu Suceava, primarul Comunei Putna, Vasile Hotnogu, reprezentanți ai autorităților locale, supraviețuitori ai acelor vremuri de grea încercare, români din Basarabia și din nordul Bucovinei, alături de mai bine de 100 de studenți basarabeni care studiază în Suceava. Slujba și cuvântările au fost transmise în direct de postul de radio Vocea Basarabiei de la Chișinău.