Ioan al X-lea,
din mila lui Dumnezeu
Patriarh al Antiohiei și al întregului Orient,
Către frații mei, Păstorii Sfintei Biserici a Antiohiei,
și către copiii mei de sub jurisdicția Sfântului Scaun Apostolic
Mă adresez vouă astăzi, la sfârșitul Postului Mare și începutul Săptămânii Mari, într-o vreme în care suntem înconjurați de multă durere și suferință. Pe întinsul ținuturilor Bisericii Antiohiene pericolele ne amenință casele și conflictele politice ne răvășesc țările. Ca urmare, mijloacele de trai, locuințele și chiar viețile oamenilor sunt în pericol. În fiecare zi moartea și răpirile ne încearcă, ultima încercare fiind recenta răpire a iubiților noștri frați, Episcopul Pavel Yazigi, Mitropolitul ortodox de Alep și Iskenderun, și Episcopul Ioan Ibrahim, Mitropolitul siro iacobit de Alep, și uciderea diaconului care îi însoțea.
Împărtășesc durerea pe care o simt o mare parte dintre credincioșii Bisericii noastre ca urmare a acestor circumstanțe dificile. Mă străduiesc alături de frații mei, membrii Sfântului Sinod, să ușurăm impactul acestor condiții asupra credincioșilor noștri și asupra tuturor cetățenilor. Aceasta este o parte esențială a mărturisirii noastre creștine. Noi, însă, refuzăm să acceptăm situația la care sunt supuși oamenii din aceste ținuturi. Încercăm ca această atitudine a noastră de respingere să fie în duhul credinței noastre. Noi respingem această situație și o condamnăm. Ca fii ai Învierii, nu ne este frică de cei care folosesc violența pentru a-și atinge scopurile. A fi ucis, sau răpit, sau a ni se distruge instituțiile, nu ne va schimba hotărârea de a ne duce mai departe viața și coexistența cu oamenii de alte credințe; de a nu părăsi pământul țării și de a căuta ca dreptatea și drepturile oamenilor să domnească în ținuturile noastre. De aceea, fiecare dintre noi, fie în ținuturile natale antiohiene, fie în străinătate, este chemat să-și exprime îngrijorarea și condamnarea personală față de cursul recent al evenimentelor, dincolo de orice partizanat politic. Obiectul preocupării creștinismului este persoana umană, pentru că Mântuitorul S-a întrupat pentru mântuirea ei.
Folosesc această ocazie pentru a lansa, în numele vostru, fie că vă aflați în ținuturile natale sau în diaspora, un apel către comunitatea internațională pentru a face tot ce îi stă în putință pentru eliberarea ostaticilor a căror absență ne afectează profund. Grabnica soluționare a acestei situații este extrem de importantă pentru a evita riscul unor urmări groaznice. Apelul nostru include, de asemenea, un îndemn la acțiune pentru a găsi o soluție rapidă la situația din iubita noastră Sirie; pentru salvarea oamenilor care sunt urmașii unei civilizații extraordinare de mii de ani și pentru a preveni consecințele riscante care ar putea afecta întreaga regiune.
Iubiții mei fii,
Acum, când pășim în Săptămâna Patimilor și a Învierii Domnului nostru, vă îndemn să manifestați unitatea Bisericii noastre, care cu râvnă cheamă turma sa spre tot ceea ce este bun și drept. În aceste zile să înmulțim în mod deosebit rugăciunile și cererile noastre. Așa cum Domnului nostru nu i-a fost teamă să meargă pe drumul Golgotei, în același fel suntem chemați să mergem cu El pe această cale, fiind deplin încredințați că prin Cruce vom birui, pentru că Domnul a înviat din morți și ne va învia și pe noi împreună cu El. Să intensificăm cererile noastre ca pe o mărturie vie, rugându-L pe Dumnezeu să îndepărteze toată nedreptatea și rugându-ne pentru întoarcerea grabnică a ierarhilor noștri răpiți la cei iubiți ai lor, pentru mângâierea celor îndoliați, și pentru îmblânzirea celor cu inimi crude, pentru ca ei să înceteze de le a mai face rău semenilor lor.
De aceea, vă îndemn pe toți, cler și popor, să întâmpinați Duminica Floriilor cu sufletele înnoite, aducându-vă aminte de patima Domnului nostru și legându-o de ceea ce trăim astăzi. Fie ca Învierea să se petreacă în inima fiecărui om, precum învierea lui Lazăr din mormânt de către Domnul. Să ne străduim pentru ca Hristos să intre biruitor în inima lumii prin munca și slujirea noastră, așa cum a intrat victorios în Ierusalim. În procesiunile din acest an lumânările noastre să poarte panglici negre, iar noi să cântăm: „Apărătoare Doamnă… ,” în loc de „Bucură-te Betanie… ,” rugându-o pe Fecioara Maria să păzească Biserica noastră ca o cetate întărită.
Vă îndemn să vă rugați în tot timpul acestei Sfinte Săptămâni cu inimă înfrântă, și cu conștiința că în încercările noastre Dumnezeu este scăparea noastră. Dumnezeu nu va trece cu vederea mica Sa turmă. Fie ca dragostea, slujirea și curajul să fie poarta către bucuria Învierii, bucurie pe care nimeni nu poate să o ia de la noi.
Dată la Reședința noastră Patriarhală,
Mănăstirea Maicii Domnului din Balamand, 27 aprilie 2013