Prăznuirea primei duminici din Postul Mare, numită și Duminica Ortodoxiei, a început la Mănăstirea Putna cu slujba privegherii de sâmbătă seara, continuând a doua zi cu Sfânta Liturghie. După aceasta, s-a desfășurat procesiunea cu sfintele icoane în jurul bisericii voievodale, făcându-se patru opriri în chipul crucii și cântându-se troparul acestei duminici. Această procesiune a fost inițiată de Sfânta Împărăteasă Teodora a Bizanțului și de Patriarhul Metodie al Constantinopolului, în data de 11 martie 843. Era prima duminică din Post și tocmai se încheiase un sinod la Constantinopol prin care au fost confirmate hotărârile celor șapte Sinoade Ecumenice și s-a restabilit cultul icoanelor. Înainte de Sfânta Liturghie arhierească, toți credincioșii, în frunte cu Patriarhul și cu Împărăteasa, au pornit într-o procesiune prin capitala imperiului, purtând în mâini sfintele icoane, sfintele cruci și Sfânta Evanghelie, cântând imnuri și rostind ectenii. Era semnul biruinței dreptei credințe asupra celor care gândeau greșit despre cinstirea sfintelor icoane. Pe lângă a fi semn de biruință, procesiunea este o laudă adusă lui Dumnezeu pentru ajutorul primit în păstrarea dreptei credințe și un semn de bucurie pentru faptul că mare este Dumnezeul nostru.
În cuvântul de învățătură de la final, părintele stareț, arhimandritul Melchisedec, a spus că „Ortodoxia înseamnă viețuire frumoasă și dreaptă, limpede și senină, curăție a minții. Înțelepciune și înțelegere înaltă, cunoștință și așezare în Dumnezeu, Împărăția lui Dumnezeu care este înlăuntrul nostru. Ea mai înseamnă odihna lui Dumnezeu în noi și a noastră în Dumnezeu. Ortodoxia este adevăr, dreptate și sfințenie, lumină, pace și bucurie, smerenie și înfrânare – virtuți care adună ființa pentru a o face să urce spre Dumnezeu”.
