Sâmbătă, 28 septembrie, la Mănăstirea Putna a avut loc o slujbă de pomenire a etnicilor români căzuți în războiul din Ucraina. La inițiativa mai multor asociații românești din regiunea Cernăuți, fraților români de dincolo de graniță, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, au fost pomeniți mai mult de 130 de bărbați români din nordul Bucovinei, cunoscuți cu numele. Au participat părinți, frați, soții și copii ai celor morți în război. Fotografiile lor au fost puse pe panouri în incinta mănăstirii. Unii membrii ai familiilor îndoliate au purtat în brațele tablourilor celor pe care i-au pierdut în război, pe toată durata slujbei.
La finalul slujbei parastasului, părintele stareț al mănăstirii, arhim. Melchisedec Velnic, a rostit un cuvânt despre folosul pomenirii celor plecați dincolo, despre greutățile și durerile românilor bucovineni și despre legătura lor cu Putna, unde este înmormântat Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. Iată câteva fragmente:
„Crucea bucovinenilor a fost grea începând din 1774. De aceea Doxachi Hurmuzachi a scris, în Testamentul său, publicat în ziarul „Telegraful Român", în 1857, că lasă trei datorii pe care cei șapte copii ai săi trebuie să le aibă permanent în vedere, pentru că o să răspundă pentru ele în fața lui Dumnezeu, înaintea oamenilor și a urmașilor. Aceste trei datorii sunt: Patria, Limba și Biserica. […]
Sfântul Ștefan a știut ce înseamnă a purta grijă de sufletele morților. El a pus pietre de mormânt pe mormintele a șapte dintre înaintașii săi, aflate în biserica Sfântul Nicolae de la Rădăuți. Tot el, a construit Mănăstirea Războieni pe osemintele celor care au murit în bătălia de acolo.
Pentru că îi iubim pe cei plecați dintre noi, le facem pomenire ca să îi apropiem de Hristos. Ne rugăm pentru ei și dăm milostenie, așa cum ne îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur. […]
Un bărbat din nordul Bucovinei l-a întrebat acum câțiva ani pe un părinte al mănăstirii: bunicii mei s-au născut în Imperiul Austriac; părinții mei s-au născut în România cea mare; eu m-am născut în Uniunea Sovietică; copiii mei s-au născut în Ucraina; nepoții mei acum se nasc prin Italia sau prin alte locuri; ce suntem noi? a pus el întrebarea.
Răspunsul este unul singur: români. Români care sunt pe cruce.
Dar, indiferent unde am fi, deasupra noastră este Dumnezeu. Un cuvânt intitulat „Testamentul lui Ștefan cel Mare”, scris în veacul al XVIII-lea, pune în cugetul voievodului aceste cuvinte: „Doamne, numai Tu singur știi ce a fost în inima mea”. Și continuă, spunând că nici eresurile, nici focul vârstei tinerești, nu i-a putut sminti inima lui. Despre care inimă vorbește aici Măria sa Ștefan? Nu despre inima de carne vorbește.
Din punct de vedere duhovnicesc, inima omului este adâncul nostru ca oameni, este centrul vieții noastre. Acolo în adâncul vieții și în adâncul existenței noastre, îl avem pe Hristos de la botez. El a luat chip în lăuntrul nostru.
Nădăjduim că cei pe care îi pomenim astăzi au căutat spre inima lor, adică către Hristos. A fi alături de Hristos în veșnicie, în împărăția Sfintei Treimi, acesta este rostul omului pe pământ și acesta este și rostul nostru al fiecăruia. Această nădejde trebuie să o aveți, această nădejde trebuie să o avem toți, să îi ajutăm ca aceștia să se împlinească. Cum? Prin fapta cea bună, prin rugăciunea pe care o facem, prin milostenia pe care o dăm. Căci datorie sfântă și frumoasă este ca să-i pomenim pe cei ce au plecat dintre noi. Simțind durerea lor și durerea părinților lor, a soțiilor, a copiilor, a părinților, a rudelor, a prietenilor, ne rugăm pentru pace și pentru bună așezare a lucrurilor în lumea aceasta. Să ne rugăm ca Dumnezeu să așeze smerenie. Căci în sufletul unde se așază smerenia, acolo se așază Hristos. Și unde se așază Hristos, acolo este și pace.”
Părintele Vasile Covalciuc, protopop de Storojineț, din nordul Bucovinei, a mulțumit mănăstirii pentru această pomenire, cât și pentru activitatea din perioada în care a sprijinit pe refugiați, și Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, pentru binecuvântarea de a săvârși slujba.
A urmat cuvântul doamnei Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, care a apreciat inițiativa și susținerea oferită de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și de mănăstire și folosul pentru cei pomeniți și pentru cei din familiile îndoliate: „Apreciem inițiativa societăților românești Golgota, Mihai Eminescu, Valea Prutului și a centrului media Bucpress de a organiza pomenirea bărbaților de etnie română uciși în războiul ruso-ucrainian și ne îndreptăm cu recunoștință spre familiile îndoliate. Ne rugăm împreună pentru sufletele celor plecați mult prea devreme dintre noi. Ne înclinăm înaintea memoriei acestora care par să ne fie alături prin portretele aduse aici cu acest prilej. Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și Mănăstirea Putna, prin susținerea demersului comunității românești din Cernăuți, demonstrează solidaritatea cu întreaga societate afectată de acest război și cu durerile etnicilor noștri. Condoleanțe familiilor celor care au fost pomeniți astăzi. Dumnezeu să vă aline sufletul și să vă ajute să duceți mai departe memoria acestor bravi bărbații.”
Din partea inițiatorilor a vorbit domnul Nicolae Șapcă, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți:
„Slujba de pomenire de astăzi este o dovadă a faptului că durerea nu are hotare. Și acele familii îndurerate, care și-au pierdut copiii, tații, frații, soții, nu pot rămâne singure. Noi căutăm să fim alături de ei, să-i consolăm cum putem, însă noi nu știu dacă vom înțelege, dacă vom simți vreodată durerea din inimile lor. Slujba de astăzi este o dovadă a faptului că rugăciunea nu are hotare. Și dacă astăzi, aici la Mănăstirea Putna, s-au înălțat rugăciuni pentru ostașii căzuți în războiul din Ucraina, aceasta este o dovadă a faptului despre care am spus. Vă mulțumim din suflet în numele comunității românești din regiunea Cernăuți, din Ucraina în genere, pentru grija pe care ne-o purtați. Noi la Putna venim să ne bucurăm, dar noi venim la Putna și atunci când suntem triști. Și iată că astăzi a venit acea zi în care ne pomenim copiii care și-au dat viața ca noi astăzi să putem fi împreună. Închinăciunile noastre Părintelui Arhiepiscop Calinic care a binecuvântat această slujbă. Închinăciunile noastre tuturor sfințiilor voastre care astăzi v-ați rugat pentru acei copiii care și-au dat viața pentru pace.”
La final, toți cei prezenți au mers la masa de pomenire, la Casa Socială „Sfântul Nicolae” a mănăstirii.
