Pomenirea Sf. Dimitrie la Schitul „Sfântul Proroc Ilie” Salaș
Ziua de Duminică a fost frumoasă ca o zi de Paști. A strălucit soarele ca niciodată parcă, în această perioadă și încă pe vârf de munte. Dar a strălucit și duhovnicește, fiindcă s-au întâlnit, cum rar se întâmplă, trei sărbători în același timp: Duminica, ziua Domnului, prăznuirea sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și sărbătoarea de Sâmedru, Sfântul Dimitrie, după calendarul neîndreptat.
La schitul Sfântul Proroc Ilie din satul Salaș, răsfirat pe un vârf de munte blajin ca toți munții bucovineni, s-a prăznuit ieri al doilea hram.
Pentru ciobanii bătrâni, sărbătoarea de Sâmedru are semnificații aparte, neînțelese de ceilalți oameni. Este ziua în care, după calendarul păstoresc arhaic, se coborau oile de la munte de vale, la iernat, în opoziție cu ziua de Sângiorz (Sfântul Gheorghe), din primăvară, când oile urcau iarăși.
Unele tradiții spun că Sâmedru ar fi fost un cioban, care locuia singur, pe cel mai înalt vârf de munte și de acolo semnala apropierea dușmanilor, aprinzând focuri mari. Pentru aceasta, ar fi fost prins de tătari și aruncat de viu în focul aprins chiar de el. Măreția muceniciei închipuită naiv, precum o icoană țărănească… O posibilă explicație de ce Sfântul Dimitrie, impropriat mitologiei păstorești, a fost atât de îndrăgit de români.
De aci, poate, tradiția ca de Sâmedru, fiecare să sară peste foc, comemorând jertfa acestui vechi ocrotitor. Din acest foc se iau cărbuni și se îngroapă la hotarele ogoarelor pentru a alunga răul. Celor care sar prin foc li se împart de către femeile vârstnice poame, covrigi și colivă închipuind, parcă, bunătățile de care se învrednicesc cei buni și netemători.
La Salaș, oamenii încă păstrează în inimile lor aceste vechi datini și altele asemenea, pline de sfinte înțelesuri. Au învățat din moși strămoși să nu se mai teamă, nici de foc și nici de alte rele. De unde această putere? De unde altundeva decât de la Hristos, Dumnezeul lui Dimitrie și al tuturor celor îndrăzneți la luptă, precum Nestor, ucenicul lui…
Poate și din acest motiv, sărbătoarea hramului din acest an a fost, parcă, mai frumoasă decât în alte dăți.
