Protoiereul mitrofor Gheorghe Covalciuc din raionul Hliboca, nordul Bucovinei, a trecut la cele veșnice pe 11 martie 2020, la vârsta de 82 de ani.
A fost înmormântat pe 13 martie, lângă Biserica Nașterea Domnului din satul Oprișeni. Înmormântarea a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Meletie, Mitropolit al Cernăuțiului și Bucovinei, împreună cu un sobor de 70 de preoți.
A mai căzut un stejar bucovinean…
A fi preot azi nu este ușor. Nu a fost niciodată și nici nu va fi. Preotul nu trebuie să fie un simplu păstor, ci trebuie să fie un adevărat păstor al adevăratului Dumnezeu, care dă turmei sale cuvântul adevărat.
În ziua de azi a-ți păstra identitatea este la fel cu a mărturisi adevărul: Te costă și te doare!
Doar atunci când trăiești și când spui adevărul ești preot adevărat, ești păstor al Păstorului Cel Bun și Drept și Adevărat. Așa a fost Părintele Gheorghe!
Părintele Gheorghe a biruit frica. A biruit pentru că a iubit ceva mai mult decât pe el însuși și astfel el nu s-a mai temut de durere, de prigoană, de moarte. Pe cine a iubit mai presus de orice? Pe Dumnezeu și neamul lui! De aici a luat putere, prin aceasta a stat drept și a devenit un model pentru preoții români și pentru toți preoții în general.
A zis Domnul: „Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toți potrivnicii voștri” (Luca 21, 15). Așa era și Părintele Gheorghe când vorbea, nimeni nu îi putea sta împotrivă. Pentru că vorbea din suflet, pentru că spunea ceea ce este adevărat. Astăzi noi, cei care avem de străbătut în continuare marea acestei vieți, suntem chemați să luăm aminte la exemplu lui.
A trăit în regimul sovietic și a știut să fie un mărturisitor. Să fim și noi la fel în vremea noastră!
A știut să își crească copiii și ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să îi țină pe urmașii săi clerici în duhul lui curajos, să fie vrednici de părintele lor.
A știut să fie părinte pentru românii acestui pământ binecuvântat și s-a făcut, așa cum a spus poetul Ioan Alexandru despre Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, „jertfă în lacrimile lor”. De aceea preoții și credincioșii de aici îl iubesc, de aceea și noi îl iubim și de aceea avem încredințarea că și Dumnezeu îl iubește pe Părintele Gheorghe – preot între preoți și român între români.
„A fost un om dârz, hotărât. A fost un preot aș zice foarte categoric. Nu a acceptat compromisul în viața lui. Nu a fost când așa, când așa… Prin mâinile lui au trecut atâtea suflete. Sub mâna lui au fost mii de credincioși care s-au sfințit prin ele. S-au sfințit pentru că Dumnezeu l-a chemat la o slujire înaltă. Când un preot se atașează de Hristos, atunci rămâne așezat, calm, fidel, fără a accepta vreodată în viața lui ceva negativ. Așa a fost părintele Gheorghe.
S-a învrednicit a vedea în jurul lui o frumoasă familie dintre care 7 Slujitori la Sf. Altar, preoți si diaconi. 4 din cei 6 copii sunt in viață, doi s-au dus înainte lui dincolo, 16 nepoți și 13 strănepoți. Toți aceștia vor duce mai departe bucuria și vrednicia lui.
Noi îl vom pomeni. L-am cunoscut acum câțiva ani în urma când a fost la Putna apoi când am venit aici și când l-am vizitat în spital, la Cernăuți, atunci când, omenește vorbind, și noi și medicii gândeam că mai are de trăit doar câteva zile. Dar i-a rânduit preabunul Dumnezeu încă șapte ani după aceea. I-a dat viață, s-au vindecat și rănile trupești pe care le-a avut. Acolo l-am găsit înconjurat de nepoții săi, care îl îngrijeau ca pe un adevărat părinte al lor.
Oare e vreun preot care să moară fără a avea nădejde ? Nu este. Pentru că viața de slujire implică dăruire. Nu poți să îl slujești pe Dumnezeu fără să te dăruiești. Adică să nu precupețești nimic. Ușa sa, a preotului dumneavoastră, fie că era seara fie că era dimineață, s-a nevoit sa o deschidă. S-a învrednicit a fi slujitor al Sfântului Altar aproape 52 de ani. E aproape o viață de om.
Dumnezeu să îi facă parte de odihna cea veșnică și să îl pomenim cu toții în rugăciunile noastre, ale tuturor. Veșnică să îi fie pomenirea.” (Arhim. Melchisedec Velnic)
Biografia Protoiereului Gheorghe Covalciuc
Protoiereul Gheorghe Covalciuc s-a născut în ziua de 12 decembrie 1937 în regiunea Cernăuți, raionul Hliboca, satul Oprișeni. Părinții săi au fost Vasile și Acsentia Covalciuc.
După ce URSS a ocupat nordul Bucovinei, în 1941, tatăl său Vasile s-a refugiat în România, la Bălcăuți. Micuțul Gheorghe avea 4 ani și singura amintire pe care o are este cum l-a sărutat pe obraz.
Mama sa Acsentia a rămas singură cu 5 copii: Toader, Petrea, Gheorghe, Dumitru și Eugenia.
Comuniștii le-au luat toată averea de pe lângă casă și chiar și casa și nu mai aveau ce să mănânce. Aceste probleme au făcut ca Acsentia să se îmbolnăvească psihic și a fost internată în spital. Cei 5 copii s-au crescut unii pe alții, cei mai mari purtând grijă de cei mai mici.
Tatăl Vasile nu a mai putut să se întoarcă din România la familia sa, rămasă în satul natal, care acum se afla în URSS. El nu s-a recăsătorit și a murit în 1970.
Școala a făcut-o în satul Oprișeni.
Ajuns la 21 de ani, în 1958, Gheorghe s-a căsătorit cu Maria. A refăcut gospodăria așa cum era înainte de 1941 și apoi a adus-o acasă pe mama sa Acsentia de la spitalul de psihiatrie, asumându-și răspunderea că îi va purta de grijă. Când mama sa a venit acasă și a văzut totul cum a fost cândva, ea s-a însănătoșit. Toți doctorii s-au mirat.
Mama Acsentia a trăit 84 de ani, fără să mai aibă vreo problemă de sănătate.
În perioada 1955–1959, Gheorghe a absolvit Seminarul Teologic de la Odesa.
O perioadă a lucrat în sat ca șofer.
În 1968, a fost hirotonit întru diacon.
În 8 ianuarie 1971, a fost hirotonit întru preot de către episcopul Teodosie al Cernăuțiului.
Parohiile unde a slujit:
1971–1980 Mihailovca și Perebâkivți, raionul Hotin;
1980–1984 Mihailovca și Cervona Dibrova, raionul Adâncata;
1984–1990 Tureatca și Bukovca, raionul Hliboca;
1990–1998 Cerepcăuți și Porubna, raionul Hliboca;
1998–2020 Cerepcăuți.
Părintele Gheorghe Covalciuc și preoteasa Maria au avut șase copii :
1. Ioan, murit de prunc, la 3 luni.
2. Livia, căsătorită cu protoiereul Ioan Bivolaru. Au cinci copii: protoiereul Ioan (căsătorit cu Maria), preotul Vasile (căsătorit cu Natalia, au un copil), Maria (căsătorită cu preotul Bogdan, au doi copii) și Dumitru (student la Facultatea de Teologie de la Kiev)
3. Protoiereul Vasile Covalciuc, căsătorit cu preoteasa Maria. Au cinci copii: preot Gheorghe (căsătorit cu Cristina, au trei copii), diacon Vasile (căsătorit cu Ecaterina), diacon Ștefan (căsătorit cu Maria, au doi copii), Ioan (student la Drept), Mina (student la Facultatea de Muzică).
4. Domnica, căsătorită cu Manole. Au trei copii: Dumitru, Mariana (căsătorită, are doi copii) și Ioan (căsători, are un copil).
5. Larisa, căsătorită la Brașov cu preot Nicolae Reit-Laurean. Au patru copii: Maria, Andrea, Anastasia, Vladimir.
6. Petrea, decedat în copilărie, la 10 ani.
Așadar, Părintele Gheorghe Covalciuc și preoteasa Maria au avut șase copii, 17 nepoți și 13 strănepoți, până în prezent. În familiile lor sunt șase preoți și patru diaconi.
