Miercuri, 7 decembrie 2022, s-au împlinit 30 de ani de când, cu darul lui Dumnezeu, părintele arhimandrit Melchisedec Velnic este stareț al Mănăstirii Putna. După săvârșirea Sfintei Liturghii, s-a slujit un Te Deum de mulțumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu în acești 30 de ani.

În 7 decembrie 1992, în urma votului obștii mănăstirii și a deciziei vrednicului de pomenire Părinte Arhiepiscop Pimen, la Mănăstirea Putna a fost instalat un nou stareț: părintele arhimandrit – pe atunci protosinghel – Melchisedec Velnic. Hirotesia a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Gherasim Putneanul.

În cuvântul său, Preasfințitul Părinte Gherasim l-a numit pe fostul stareț, părintele arhimandrit Iachint Unciuleac, „un părinte Cleopa al Bucovinei”, care a unit cele administrative cu cele duhovnicești, și a arătat că, după doi ani, Înaltpreasfințitul Pimen a aprobat cererea sa de retragere din stăreție. Noului stareț, Preasfințitul Gherasim i-a spus că, în general, un păstor sufletesc are mai multe dureri decât bucurii și că rugăciunea lui trebuie să îi cuprindă pe toți.

În cuvântul său, părintele Iachint a vorbit despre perioada stăreției sale (1977–1992) și cea a Preasfințitului Gherasim (1962–1977) și despre specificul Mănăstirii Putna:

„N-a fost deloc ușor. De când am venit la Putna, din 1957, au început lucrări de restaurare la care a participat 15 ani și Preasfințitul Gherasim. Întâmplarea face că și eu am tot 15 ani de când duc această cruce. Azi mi-a ascultat Dumnezeu rugăciunile și Înaltpreasfințitul Pimen și Preasfințitul Gherasim au înțeles că nu mai pot și că ar trebui să mă înlocuiască din această funcție. Eu nădăjduiesc că Putna își va îndeplini misiunea ei mai departe, și sub aspect cultural, și sub aspect administrativ.

Putna este templul conștiinței naționale, este Ierusalimul neamului românesc, este o academie de arte frumoase și aceasta trebuie să se mențină la nivelul ei.”

Părintele stareț Melchisedec a început cuvântul său de la cuvântul Sfântului Pavel din Epistola către Evrei 10, 7: „Iată vin […] să fac voia Ta, Dumnezeule”, în care a spus că își găsește tăria și puterea. A amintit apoi de stareții din trecut, între care primul stareț, Ioasaf, venit de la Mănăstirea Neamț cu prima obște a Putnei, Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul, al doilea mare ctitor al Putnei, Mitropolitul Arcadie Ciupercovici care, atunci când a fost stareț, a găzduit Prima Serbare de la Putna, 15 august 1871, Înaltpreasfințitul Pimen, Preasfințitul Gherasim și părintele Iachint și de sfinții care au viețuit la Putna, între ei fiind pustnicii din vremurile dinainte de întemeierea mănăstirii și Sfântul Ilie Iorest.

Adresându-se obștii, a îndemnat la „o viață virtuoasă, o viață în ascultare, o viață în răbdare, o viață în rugăciune. Monahul este rânduit pentru acestea, pentru că el este chip îngeresc și caută să imite pe îngerii din ceruri. Trebuie să ne mântuim, dacă am luat drumul acesta, trebuie să mergem cu pași siguri pe el, să fim conștienți de drumul pe care ni l-am ales. Este darul lui Dumnezeu – nu își mai aparține sieși, ci lui Dumnezeu”.

Din ziua de 7 decembrie 1992, au trecut 30 de ani și, cu darul lui Dumnezeu, cu rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfântului Ștefan cel Mare, ale sfinților și viețuitorilor de peste veacuri, obștea mănăstirii a crescut și s-au dezvoltat misiunea duhovnicească – mărturie fiind mai multe mănăstiri și schituri unde stareți și duhovnici sunt foști viețuitori la Putna –, vocația culturală – oglindită în numeroase reuniuni științifice și culturale și zeci de publicații – și dimensiunea patriotică – inclusiv prin intensificarea legăturilor cu românii din nordul Bucovinei și din Basarabia.

Cronicarii cititori în date și în vremi ne-ar putea vorbi de multe soroace în acest an 2022, al 7530-lea de la facerea lumii. S-ar opri poate la 655 de ani de la moartea lui Bogdan I (1367), la 620 de ani de la aducerea la Suceava a moaștelor Sfântului Ioan cel Nou (1402), la 565 de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare (1457), iar tot din vremea lui la bătălia de la Codrii Cosminului (1497) de la care se împlinesc 525 de ani și tot așa câte s-au adunat veacuri după veacuri.

Dintre toate, noi ne vom opri la sorocul de azi, 7 decembrie 2022, zi de pomenire a Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș, când Mănăstirea Putna sărbătorește 30 de ani de la instalarea ca stareț a părintelui arhimandrit Melchisedec Velnic. Sărbătorim împreună, obștea și părintele duhovnicesc, pentru că nu pot fi separate cele două: nici mănăstire fără stareț, nici stareț fără mănăstire.

A consemnat arhim. Dosoftei Dijmărescu

30 de ani împreună pe calea către cer

30 de ani de împreună lucrare

Nouă, celor ce viețuim în această mănăstire și am crescut odată cu ea, schimbările ni se par firești, dar celor care revin după mai mulți ani totul li se pare schimbat.

Multe lucrări au fost făcute din nevoia de a repara și a întreține cele mai vechi, altele au venit odată cu mărirea obștii, dar și a numărului de pelerini care vizitează mănăstirea. Alte lucrări sunt împlinirea unui vis, a unei dorințe a multor generații de părinți putneni la care am fost chemați noi, cei de azi, a fi lucrători.

Astfel s-a refăcut întreaga incintă: chilii și alei, muzeu și trapeză. S-au construit noi corpuri de chilii și arhondaricele Sfântul Nicolae și Visarion Puiu. Iar la Centrul Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” avem atelierele de pictură și croitorie, de restaurare icoane și broderii și o bibliotecă nouă.

După 10 ani de lucrări, biserica mănăstirii a fost împodobită din nou cu pictură. Osteneala pictorilor, frații Mihail și Gavriil Moroșan, dar și a întregii obști a fost sfințită la 15 august 2010 de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Schitul 12 Apostoli și Schitul Salaș au fost ridicate ca răspuns la dragostea și râvna unor familii de buni creștini, dar și din dorința de a avea un loc de liniște și rugăciune pentru părinții mai râvnitori.

Dacă fiecare hram al mănăstirii adună mii de credincioși, sărbătorile Putnei au devenit sărbători ale Moldovei întregi și ale întregii simțiri românești. Cele mai ample au fost sărbătorile prilejuite de canonizarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (1992), împlinirea a 500 de ani de la moartea Sfântului Ștefan (2004), sfințirea picturii (2010), canonizarea Sfântului Iacob Putneanul și a Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan (2017) și sărbătorirea a 150 de ani de la Serbarea de la Putna din 1871 (2021). Toate aceste sărbători arată că Putna a fost și este cu adevărat altar al conștiinței naționale.

Dăruind vei dobândi, spun părinții. Și cu adevărat părintele stareț, cu rugăciunile sale către Maica Domnului și către Sfântul Ștefan, cu inima lui largă și primitoare, cu bunătatea și respectul față de toți, a reușit să atragă alături de mănăstire, pe lângă credincioșii care vin mereu la sfintele slujbe, și un număr mare de ctitori și binefăcători, care toți sunt azi obștea mare a Putnei. Cu ajutorul lor, mănăstirea s-a împodobit cu clopote, candele, racle pentru sfinte moaște, cruci ferecate, sfinte vase și sfinte evanghelii, acoperăminte și veșminte sfinte.

Dar mănăstirea înseamnă în primul rând obștea monahală. În 1992 erau în jur de 30 de viețuitori și numărul lor a crescut mereu așa încât de ani buni de zile suntem în jur de 100 de părinți și frați. Am venit din toate părțile, dar ne-am integrat într-o obște și simțim că trăim într-o familie mare pentru că am găsit aici un părinte, nu doar un stareț.

Mulți îl avem naș de călugărie, pe mulți i-a tuns în monahism, cei mai mulți îi suntem fii duhovnicești, dar pentru toți a suferit și suferă durerile nașterii, cum spune Sfântul Pavel, până ce Hristos va lua chip în noi (Galateni 4, 19). Cei mai vechi și cei mai apropiați îi știm bine toate frământările, neliniștea, grijile, truda, bucuriile, dar și suferințele legate de împlinirile sau de scăderile fiilor săi.

Nu au fost doar zile însorite. Putna, prin așezarea ei, are parte și de zile reci, neprietenoase, și cine le va simți mai întâi dacă nu cel pus în frunte? Părintele Iachint, fostul stareț, spunea la instalarea din 7 decembrie 1992 că stăreția Putnei nu e o stăreție normală și cere efort și jertfă supraomenești. Doar Dumnezeu știe ce a fost în sufletul părintelui stareț în acele zile potrivnice, de câte ori nu și-a dorit să lase toate pentru o chilie și o psaltire. Dar fie prin sfinții săi, fie prin părinți aleși, Maica Domnului și Sfântul Ștefan i-au șoptit tainic în inimă: „Destul îți este darul nostru”.

Și și-a dus crucea mai departe și, iată, astăzi se împlinesc 30 de ani. Mulți și puțini, cum spunea cronicarul, dar cu siguranță plini de realizări!

Noi, obștea putneană, care ne-am învrednicit a-l avea stareț și părinte, se cade să fim pururea mulțumitori înaintea lui Dumnezeu pentru acest dar. Iar părintelui stareț să-i aducem în loc de mulțumire și de alte urări acel polihroniu pe care și l-a dorit mereu de la noi: să-L iubim pe Dumnezeu, să iubim viața monahală și să ne sârguim să ne împlinim făgăduințele, să fim râvnitori pentru slujbele bisericii și să ne întâlnim cât mai des la Sfântul Altar și înaintea Sfântului Potir.

Căci știm cu toții că frumusețea unei mănăstiri nu stă în ziduri și în construcții, ci în virtuțile părinților. Amin.

Să ne trăiți întru mulți ani, preacuvioase părinte stareț!