Luni, 12 februarie, a trecut la cele veșnice domnul Octavian Gheorghe Udriște, distins inginer cu o carieră de excepție în transportul pe calea ferată și care a fost „părintele” metroului bucureștean. Începând cu anul 2018, a avut o legătură de suflet cu Mănăstirea Putna.
Născut în 1935 la Timișoara, rădăcinile sale sunt și bucovinene: bunicul din partea mamei a fost mecanic de locomotivă la depoul din Cernăuți. Având tatăl și ambii bunici lucrători în domeniul căilor ferate, a iubit din copilărie acest domeniu. În 1958, a absolvit Institutul de Căi Ferate București. S-a remarcat atât ca un bun manager, cât și ca un foarte capabil cercetător, găsind soluții care reprezentau un pas înainte în domeniul inovației.
În prima parte a carierei, a avut un rol decisiv în trecerea de la locomotivele pe aburi la locomotivele diesel în România, la realizarea sistemului de autostop și de control al vitezei trenurilor. Apoi a fost unul dintre principalii oameni care au făcut posibilă realizarea metroului din București, în 1979, fiind apoi director tehnic și director general al Metroului (1985–1996). A fost director al Institutului de Cercetări în Transporturi INCERTRANS (1996) și directorul Departamentului de Transporturi la Siemens România (1997–2005).
A publicat mai multe lucrări științifice, între care se remarcă unele care pot fi folosite pentru a rezolva diferite probleme cronice ale transporturilor în România: „Studiu preliminar privind dezvoltarea transportului subteran din București în sistem regional” (1994); „Studiu preliminar pentru dezvoltarea unui sistem de transport public integrat în București și zona sa metropolitană” (1997); „SOS CFR – Analiză a situației infrastructurii feroviare” (2011); „SOS CFR – Transportul combinat Auto – CFR, exemple europene” (2012); „Trenul urban/subteran” (2015); „Transportul feroviar urban/suburban/regional, soluție atractivă, bunele practici europene” (2017); „Pentru mobilitate durabilă în marile aglomerări urbane” (2018). În anul 2021 a publicat cartea autobiografică „O viață pe șine”.
Cu suflet larg, iubitor de cooperare, a activat în ONG-uri de profil – Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR), Uniunea Asociațiilor Europene a Inginerilor Feroviari (UEEIV), Tren Club Român, CODATU (Coopération pour le Développement et l’Amélioration des Transports Urbains et Périurbains), Asociația Inginerilor Feroviari din România (AIFR). Din 2007, a fost președinte de onoare al Clubului Feroviar. Între preocupările sale extra-profesionale se numără pasiunea pentru rugby; a fost 30 de ani președinte al secției de rugby a CS Rapid.
În 2018, a fost unul dintre principalii sprijinitori ai restabilirii circulației trenurilor spre Putna, linia fiind închisă cu șase ani mai înainte. A venit cu primul tren care a circulat spre Putna, rostind un discurs la sosire.
În 15 august 2022, la propunerea Mănăstirii Putna, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, i-a acordat Ordinul Mușatinii.
În 2023, la stația Timpuri Noi a metroului a fost montată o placă aniversară în cinstea sa.
Vineri, 16 februarie, de Ziua Feroviarului, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu Ortodox din București. Mănăstirea Putna a transmis familiei îndoliate un mesaj de condoleanțe.
A consemnat: Arhim. Dosoftei Dijmărescu
Foto: Protos. Timotei Tiron, Redeschiderea căii ferate spre Putna, 14 august 2018
Mesaj de condoleanțe
Stimată doamnă Ileana Udriște-Breazu
Ne-a îndurerat vestea trecerii la cele veșnice a tatălui dumneavoastră, de care suntem atât de apropiați sufletește.
L-am cunoscut cu prilejul unor eforturi de a restabili mersul trenurilor spre Putna lui Ștefan cel Mare, în Anul Centenarului Marii Uniri, 2018. Alături de domnul Ion Gavrilă, s-a implicat cu tot sufletul și cu toată priceperea pentru a se pune din nou la dispoziția oamenilor acest mijloc de transport spre mănăstire, după mai bine de șase ani în care nu mai funcționase.
Am găsit în el nu doar un sprijinitor în această problemă, care s-a rezolvat, ci și un mare român, un mare bucovinean. Munca lui asiduă de decenii spre binele semenilor a fost expresia și cea mai bună dovadă a iubirii sale pentru poporul român și lauda locului din care venea, Bucovina.
Am apreciat dragostea sa pentru calea ferată. În această privință, avea o tradiție de câteva generații, pe care a lucrat-o ca pe un talant scump de la Dumnezeu. Și-a înmulțit acest talant cu onestitate și efort, cu conștiința că binele pe care îl are de făcut este menirea vieții lui.
Iubea Putna și o cinstea în mod deosebit, înțelegând și trăind adânc rostul ei în poporul român. Cu prilejul ultimei vizite la Putna, a stat ore în șir, în fiecare zi, privind mănăstirea și ascultând slujba.
Îl pomenim cu mult drag și dor și ne rugăm ca Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Fecioare Maria și ale Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, să îl așeze în Împărăția Sa, împreună cu soția și înaintașii.
Veșnică să îi fie pomenirea!