Luni, 2 decembrie, la biserica Sfântul Gheorghe Nou din București a avut loc slujba înmormântării domnului profesor Ștefan Andreescu.
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuți, la slujbă a participat și părintele stareț al Mănăstirii Putna, arhim. Melchisedec Velnic. Împreună cu clericii de la Mănăstirea Putna au fost prezenți familia istoricilor Ștefan S. Gorovei și Maria Magdalena Székely, întrucât domnul profesor Ștefan Andreescu a avut un rol foarte important în funcționarea Centrului de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al mănăstirii și în buna desfășurare a simpozioanelor de istorie „Colocviile Putnei”.
După slujba de prohodire, au fost rostite câteva cuvinte de evocare a domnului profesor Andreescu. Părintele paroh Emil Nedelea Cărămizaru a prezentat datele biografice ale domnului profesor și a vorbit despre legătura de decenii dintre domnul profesor și parohia Sfântul Gheorghe Nou, căreia i-a aparținut.
Domnul Ovidiu Cristea, coleg la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, a vorbit despre contribuția domnului profesor Andreescu la dezvoltarea Institutului.
În final, părintele stareț al Mănăstirii Putna a vorbit despre legătura de suflet a domnului profesor Andreescu cu obștea de la Putna și cu „obștea istoricilor” participanți la Colocviile Putnei.
Odată cu participarea la slujba de înmormântare a domnului profesor Ștefan Andreescu, transmitem condoleanțele noastre, atât personal, cât și din partea obștii Mănăstirii Putna, din partea istoricilor care participă la activitățile științifice ale Centrului de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al mănăstirii și din partea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, care l-a cunoscut bine, a citit lucrările domnului profesor și îl prețuiește în mod deosebit.
Și alte mănăstiri din Bucovina vă sunt recunoscătoare și astăzi purtăm și gândul obștilor de acolo, în primul rând Sucevița și Dragomirna.
Participăm la slujba înmormântării domnului profesor Ștefan Andreescu cu durerea despărțirii, pentru că apropierea de dumnealui ne-a adus foarte multă bucurie.
Domnul Ștefan Andreescu a venit alături de mănăstire și de Centrul de Cercetare de la înființarea acestuia. Astfel, prima manifestare științifică dedicată ctitorului mănăstirii, simpozionul „Ștefan cel Mare și Sfânt. Atlet al credinței creștine”, în aprilie 2004, l-a avut printre participanți și pe domnul Ștefan Andreescu.
La fel și prima ediție a simpozionului pe care acea primă manifestare l-a generat, „Colocviile Putnei”, din martie 2005, Iași, l-a avut printre participanți.
Apoi, an de an, la Putna, București sau Iași, domnul Ștefan Andreescu a participat cu comunicări extrem de valoroase, publicate în revista „Analele Putnei”, cu intervenții binevenite pe marginea comunicărilor altor cercetători și cu o inimă deschisă față de toți.
Ultima prezență a fost la ediția din acest an, ediția a XXX-a, din iulie 2024.
Toți cei de față l-ați cunoscut și mărturia noastră, ca monahi, despre dumnealui nu poate să fie diferită de cea a dumneavoastră, pentru că domnul profesor Andreescu nu avea două moduri de a fi, ci unul singur.
A fost un dar și o bucurie să avem parte de prezența sa luminoasă, de capacitatea de a îmbrățișa pe ceilalți, chiar și atunci când nu era de aceeași părere din punct de vedere istoric sau ca atitudine de viață.
Ne-a impresionat și am învățat, aș putea spune, din respectul său pentru buna rânduială și pentru tradiția bisericească.
Cercetătorul a secole de istorie și omul care pătrunde esența vieții poate spune aceste cuvinte simple, dar fundamentale pentru societate și om: „Biserica este garanta continuității și a instituțiilor”.
Am luat aminte la cum se exercită modestia în mod firesc, atunci când îl ascultam apreciind și încurajând pe alții, mai ales mai tineri. Respectuos față de cercetătorii din trecut, vorbea cu speranță despre cercetătorii din viitor.
Am privit cu multă prețuire modul profund și respectuos în care dialoga cu prietenii de-o viață – prieteni în știință și prieteni personali deopotrivă.
Onestitatea dumnealui era într-o bună competiție cu politețea prin care prețuia orice interlocutor. La fel, autoritatea științifică și morală era pereche cu discreția și cordialitatea.
Toate acestea împreună îi dădeau un echilibru deosebit, care îi ajuta și pe cei din jur să fie echilibrați.
Iubitor de comuniune, s-a odihnit sufletește în mănăstiri – venea uneori cu câteva zile înainte de simpozion și vizita câteva mănăstiri, stând la Sucevița.
A înțeles demersul mănăstirii de a organiza aceste simpozioane și ne-a încurajat – prin cuvinte precum acestea: „întâlnirea dintre istoricii profesioniști și obștea monahală este un demers reușit, care a rezultat un fruct care este folositor tuturor”.
Domnule profesor, în acest ceas al despărțirii pământești, vă mulțumim în mod deosebit pentru dragostea pe care ați avut-o pentru Sfântul Ștefan, pentru acrivia și profunzimea cu care i-ați cercetat viața și gândirea, pentru tenacitatea cu care ați continuat să studiați și să transmiteți altora file din viața Măriei Sale.
Pentru Putna, contribuția dumneavoastră, ca și a celorlalți cercetători ai Sfântului Ștefan și ai istoriei mănăstirii, constituie un act de ctitorire științifică. Ne-ați ajutat și ne ajutați în continuare, prin scrierile dumneavoastră, să îl înțelegem mai bine pe ctitorul mănăstirii și gândul lui pentru Moldova acelei vremi, pentru oamenii de atunci și pentru rugătorii din mănăstiri, ai căror urmași sunt generațiile de călugări până azi.
Ne rugăm ca Măria Sa, cel „veșnic treaz și darnic”, să vă iasă în întâmpinare în acest drum de la pământ la cer și să vă conducă, ca pe un vrednic truditor al celor bune, la Hristos Domnul.
Bunul Dumnezeu să vă primească în Împărăția Sa. Amin.
