În 21 iunie 1992, la București, avea loc Proclamarea solemnă a canonizării mai multor sfinți români și instituirea celei de-a doua duminici după Rusalii ca Duminica Sfinților Români.
Sfinții români canonizați cu această ocazie sunt:
- Cuviosul Ioan de la Prislop (prăznuit la 13 septembrie)
- Ierarhul Martir Antim Ivireanul (27 septembrie)
- Preoții Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel (21 octombrie)
- Cuviosul Antonie de la Iezeru-Vâlcea (23 noiembrie)
- Cuviosul Daniil Sihastrul (18 decembrie)
- Cuviosul Gherman din Dobrogea (29 februarie)
- Ierarhul Iosif Mărturisitorul din Maramureș (24 aprilie)
- Ierarhul Ghelasie de la Mănăstirea Râmeț (30 iunie)
- Ierarhul Leontie de la Rădăuți (1 iulie)
- Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare (2 iulie)
- Cuviosul Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul (5 august)
- Cuvioasa Teodora de la Sihla (7 august)
- Martirii Constantin Vodă Brâncoveanu, cu cei patru fii: Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și sfetnicul Ianache (16 august)
„Sosit-a deci vremea ca și Biserica Ortodoxă Română să-și cinstească după vrednicie pe toți fiii ei, sfinți plămădiți de evlavia neamului românesc din care au răsărit martiri, mărturisitori, apărători ai dreptei credințe și mari trăitori din rândurile credincioșilor, cuvioșilor, preoților și ierarhilor care, dintotdeauna au strălucit în cununa Bisericii strămoșești iar, în cer sunt împodobiți cu slavă.
De aceea, luând aminte la credința și dragostea, evlavia și mila, cinstea și dreptatea și la dăruirea și jertfelnicia neamului românesc, care a odrăslit mulțime de sfinți pe care numai Bunul Dumnezeu îi știe și îi cunoaște câți sânt;
Văzând trebuința rânduirii unei zile de pomenire a sfinților români așa cum a fost propusă de Comisia sinodală pentru canonizarea sfinților români;
Sfântul Sinod a hotărât la 20 iunie 1992 ca de acum și până la sfârșitul veacurilor, in întreaga Biserică Ortodoxă Română, să se numere cu sfinții și să se cinstească după pravilă cu slujbă specială și cu acatist toți sfinții din neamul nostru, știuți și neștiuți, pentru a căror cinstire se instituie «DUMINICA SFINȚILOR ROMÂNI» care va fi așezată în Calendarul Bisericii noastre în fiecare an a doua Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, arătându-se prin aceasta lucrarea Sfântului Duh în Biserica noastră de-a lungul veacurilor.
În această Duminică vor fi amintiți și cu evlavie cinstiți:
- Sfinții ierarhi, preoți și diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române care s-au săvârșit mucenicește și au mărturisit și au apărat cu jertfelnicie credința ortodoxă, neamul și țara noastră;
- Sfinții cuvioși și cuvioase care s-au săvârșit trăind deplin viața călugărească și care, prin pilda vieții lor și prin rugăciune, au hrănit duhovnicește pe toți dreptcredincioșii;
- Sfinții martiri din orice treaptă harică sau stare obștească și toți aceia care prin pătimirile și sângele lor martiric au primit cununa sfințeniei;
- Sfinții români uciși de ostile paginilor sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum și cei care au căzut în luptă cu aceștia sau în amară robie pentru credință, Biserică și neam ;
- Sfinții care s-au săvârșit luptând cu arma cuvântului pentru apărarea credinței, a Bisericii Ortodoxe și a binecredincioșilor ei fii. Și toți ceilalți sfinți creștini ortodocși români din toate timpurile și de pretutindeni, știuți și neștiuți, care au sporit în dragostea pentru Hristos, a faptei bune, a rugăciunii și a virtuții creștine, pe care Dumnezeu i-a scris în Cartea Vieții.
Către toți aceștia să înălțăm rugăciuni fierbinți, cu inimă curată și împreună cu ei să preamărim pe Dumnezeu zicând : «Bucurați-vă, toate cetele sfinților români împreună cu toți sfinții, podoaba de mult preț a Bisericii lui Hristos, cea una dreptmăritoare!».
Vestindu-vă toate cele de mai sus, cu conștiința datoriei împlinite față de înaintașii noștri, demni de cinstire pentru sfințenia vieții lor, să ne îndreptăm rugăciunile către Atotputernicul Dumnezeu, drept mulțumire pentru toate câte ne-a învrednicit a săvârși pentru slava Bisericii și a dreptcredinciosului popor român.
Și pentru ca legătura și comuniunea noastră de rugăciune cu sfinții pe care i-am pomenit și cu toți cei aleși și știuți în totalitatea lor numai de Prea Bunul Dumnezeu, să dăinuiască de-a pururea, avem îndatorirea să păstrăm și să mărturisim aceeași dreaptă credință pe care au mărturisit-o ei, să avem aceeași dragoste lucrătoare în faptele bune de fiecare zi, și să propășim pe calea unității, în duhul canonicității Ortodoxiei noastre.
Să ținem mereu aprinsă candela credinței strămoșești și a spiritualității românești, pentru a ne lumina calea spre mântuire, nouă și urmașilor noștri.” (Fragment din actul de proclamare a instituirii Duminicii Sfinților Români)
„Cuvântul dumnezeiesc pe pământul românesc a odrăslit iar Biserica străbună cu Sfinți s-a împodobit. Vrednici luptători s-au arătat Mucenicii și Mărturisitorii, care pentru Hristos viața și-au jertfit, iar Cuvioșii și Pustnicii întru nevoințe urmând calea Domnului chipuri îngerești au dobândit, Arhiereii și Preoții neîncetat vestind Cuvântul Evangheliei au mărturisit, iar binecredincioșii Voievozi Biserici au înălțat și cu dreptslăvitorii creștini cu râvnă și jertfelnicie credința ortodoxă și țara au apărat. Toate cetele Sfinților împreună rugați pe milostivul Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.” (Troparul Sfinților Români)
