Ne întrebăm mereu ce înseamnă a fi tânăr. Încercăm să le oferim cuvinte întăritoare și frumoase. Avem încredere în ei pentru că și noi am vrut ca cei din jur să aibă încredere în noi la vremea tinereții noastre. Dar cel mai frumos și mai întăritor cuvânt pentru ei este cel pe care și-l oferă ei înșiși. De aceea, am selectat câteva îndemnuri și răspunsuri oferite de tinerii participanți la „Serbarea de la Putna 150 – Continuitatea unui ideal” și cu ocazia Zilei Internaționale a Tineretului Ortodox (2 februarie) de anul acesta.
Înfrumusețează-ți viața sprijinindu-i pe ceilalți
În 1871, 3000 de studenți din diferite colțuri ale țării și din Diaspora au făcut efortul de a se întâlni și a organiza Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni la Putna. Inimile lor ardeau pentru un ideal: românii să fie uniți în aceeași țară, să mărturisească același crez, să vorbească aceeași limbă. Noi ce idealuri vom promova? Cred că noi, generația de astăzi, avem două datorii foarte importante: recunoștința față de trecut și dorința de a construi un viitor bun pentru cei care vor veni după noi. Recunoștința față de trecut se manifestă în principal prin recunoștința față de cei care ne-au născut, față de cei care ne-au educat, față de cei care ne-au purtat de grijă. Dacă ne gândim că drama pe care o trăiesc românii în prezent este faptul că peste 23 de milioane de copii și-au pierdut viața prin avort, nu au avut șansa să se nască, și milioane de femei au trăit criza de sarcină și au suferit din cauza lipsei de sprijin, este un moment potrivit să ne manifestăm recunoștința pentru mamele care s-au luptat să ne dea viață, pentru cei care poate le-au sprijinit în momente de cumpănă, pentru toți cei care ne-au ajutat să venim pe lume și să îi ajutăm și pe alții să se nască. Dacă ne gândim la grija față de viitor, să fim conștienți că dacă un copil își pierde viața acum se distruge nu doar o viață, ci și toate idealurile, menirea și vocația cu care Dumnezeu l-a trimis pe pământ.
Fiecare dintre noi putem contribui la salvarea unei vieți și la sprijinirea unei femei în criză de sarcină. Peste ani, acești copii ne vor fi recunoscători, iar mamele lor ne vor mulțumi. Cine știe, poate se va naște un sfânt, un cercetător, un campion mondial, un medic, un profesor sau cineva care va schimba complet destinul acestei țări! Înfrumusețând viețile altora veți trăi multă frumusețe și bucurie în viețile voastre.
Alexandra Nadane, Președintele Asociației „România pentru viață”
Încurajarea natalității și a excelenței, un ideal național realist
Armonizarea societății – un concept în același timp greu și totodată ușor de atins.
Cu veacuri în urmă, strămoșii noștri se confruntau cu războaie și cu invazii. Deși astăzi nu mai suntem chemați la arme, totuși trăim și noi un război, cel al dezbinării. Armonizarea societății n-ar fi greu de atins dacă am fi dispuși să ne întoarcem la rădăcinile împământenite în seva neamului nostru.
Un ideal național realist ar trebui să se concentreze pe atingerea anumitor valori în societatea românească, între care văd două puncte foarte importante: încurajarea natalității (când un popor are un anumit potențial demografic lucrurile înfloresc) și încurajarea excelenței (până la urmă, tinerii care au făcut excelență sunt și tinerii care au făcut istorie).
Cristiana Chircu, studentă la Istorie
Noi avem măcar vreun ideal?
Imaginează-ți o țară în care fiecare poate spune că e mulțumit, în care și cel mai sărac duce o viață decentă, în care oamenii sunt politicoși și își iubesc aproapele pentru că au conștiința că sunt cu toții copiii lui Dumnezeu. O țară în care banul și lucrurile materiale nu înlocuiesc sufletul, iar oamenii au mai mult timp de petrecut cu cei dragi. O țară în care educația nu este tratată cu indiferență, iar principiile, valorile și idealurile sunt mai presus decât lucrurile artificiale.
Poate pentru unii ar suna utopic, dar așa au gândit marii noștri înaintași, datorită cărora existăm astăzi ca popor. Ei au luptat pentru credința, cultura, limba și istoria acestei țări, fiind conștienți că doar păzindu-le pe acestea pot păstra integritatea și demnitatea poporului românesc.
Noi avem măcar vreun ideal? Mai sunt valorile noastre comune cu ale celor ce au suferit și murit pentru demnitatea acestui popor? Să conștientizăm că direcția greșită în care se îndreaptă această țară este cauzată în primul rând de mine și de tine, deoarece „fiecare dintre noi este vinovat pentru toți” (Dostoievski). Identificându-ne cu gândirea, aspirațiile și simțirea înaintașilor noștri, țara aceasta și generațiile viitoare mai au o șansă.
Emilia Ciobanu, studentă la Pedagogie și Științele Educației
Să ne întoarcem la simplitatea firească a românului
Viața noastră, care ne-a fost dată în dar de Dumnezeu, este o continuare a vieții părinților noștri; deci este și o responsabilitate enormă, pentru că noi suntem puși în postura de a alege modul în care ne purtăm cu ea, cu viața: putem să o cinstim sau putem să o batjocorim. Iar neamul nostru românesc a rezistat de-a lungul timpului poate chiar datorită simplității țăranului român care, înainte de toate, era firesc, era ancorat în realitatea timpului său istoric, trăia în prezent și trăia cu frică de Dumnezeu. El nu-și imagina lumea după mintea lui, nu trăia în teorii fictive de tipul erei noi, cum fac mulți oameni astăzi, el era prezent. Și cred că s-a ajuns la punctul în care cu toții trebuie să ne întoarcem la simplitatea aceea inițială a românului. Cred că ar ajuta mult să fim cine suntem.
Laura Dinu, cântăreață
Să facem obicei din valorile noastre
Sunt multe valori care îl pot ajuta pe un tânăr: cinstea, curajul, credința în Dumnezeu, dragostea de neam. Însă o mare provocare este să fii fidel și consecvent valorilor tale. Pentru că sunt momente în care ne entuziasmăm, iar după câteva zile ajungem din nou în punctul din care am plecat. Cred că foarte important este să fim consecvenți valorilor noastre. Valorile pe care le declarăm să devină obiceiuri. Aceasta este principala diferență între un tânăr care reușește și unul care eșuează. Primul a făcut din valorile sale obiceiuri. Cel de-al doilea le-a păstrat doar la nivel declarativ. Binele nu este bine dacă nu îl facem bine.
O situație pe care o văd ideală este dacă am reuși ca acolo unde suntem să ne asigurăm că tuturor din jurul nostru le este bine. Atunci și mie îmi va fi bine, viața mea se va îmbunătăți și va avea mai mult sens. Dacă mă străduiesc să îmi fie doar mie bine, să mă ocup doar de mine, mă voi izola. Ceilalți se vor îndepărta, pentru că văd egoismul din mine.
Pr. Andrei Grosu
Prin jertfă și credință vei dobândi un strop de iubire
În 1871, un grup de tineri cu inimi îndrăznețe și cu suflete atinse de ideal au pus la cale un eveniment istoric: Serbarea Românilor de Pretutindeni, la Mănăstirea Putna. Printre ei, nume ilustre: Slavici și Eminescu, unul ungurean, celălalt moldovean. Cei doi scriitori erau însuflețiți de același ideal – unitatea culturală a românilor de pretutindeni. Au existat în nobilul lor demers momente în care lucrurile păreau imposibil de înfăptuit, dar credința lor puternică, în bine și frumos, a făcut ca visul să devină realitate. Aducându-și aminte de zilele în care lucrau fără odihnă, Slavici mărturisește cu o ușoară melancolie: „Fericiți noi care avem parte de asemenea amintiri din tinerețile noastre și încă mai fericiți am fi dacă am ști că le e dat copiilor noștri să le aibă”.
Tu și cu mine suntem copiii care am putea avea parte de astfel de amintiri, dar ele necesită jertfă, credință și iubire. Ce-ar fi să jertfești puțin din timpul tău ca să citești mai mult despre evenimentele din trecutul neamului tău, pentru a le înțelege în profunzime semnificația? Ce-ar fi să crezi că nimic nu este de neînfăptuit? Și ce ar fi dacă, făcând acestea, la final vei dobândi un strop de iubire?
Roxana Busuioc, studentă la Litere
Tinerețea, o invitație la a trăi cu sens
Între diferitele daruri pe care Dumnezeu le-a dat fiecăruia dintre noi există unul foarte valoros: darul tinereții. Sunt momente în care ne dorim să rămânem mereu tineri și să ne bucurăm de roadele acestei frumoase perioade. Uneori ne folosim prea puțin de darul acesta, alteori îl resimțim ca pe o povară. Deoarece, pe lângă bucuria, entuziasmul, curajul și avântul caracteristice tinereții, noi ne confruntăm cu tot felul de provocări. Vestea bună este că acestea pot fi depășite. În jurul nostru, dar mai cu seamă în Ortodoxie, avem foarte multe modele de tineri care au făcut față vânturilor potrivnice din lumea aceasta, care au valorificat cum se cuvine darul tinereții și, astfel, s-au învrednicit de alte mari daruri, unii dintre ei chiar de darul sfințeniei.
Ce înseamnă a fi, cu adevărat, tânăr? Ce fac eu, ca tânăr ortodox, ca să pun în valoare darul tinereții dat de Dumnezeu? Tinerețea nu înseamnă doar o vârstă cronologică, nu se restrânge doar la simpla tentativă de a te distra la maximum. Cred că tinerețea e o invitație la a trăi cu sens, la a răspândi în jur lumină. Cu atât mai mult, noi, tinerii ortodocși, avem o mare responsabilitate față de „icoana tinereții”. Să ne îngrijim de ea!
A fi tânăr înseamnă să dispui de un potențial enorm. Noi, tinerii, suntem capabili să înfăptuim multe lucruri mărețe. Iar atunci când ne descurajăm, cred că ar fi bine să avem în vedere că și cele mai neînsemnate fapte pot aduce roadele cele mai alese, dacă noi le săvârșim pentru dragostea lui Dumnezeu. Să fim conștienți de faptul că puterea exemplului personal și solidaritatea de acțiune în a face binele pot fi o mare șansă de a schimba lucrurile în bine. Binele este o alegere care poate fi mereu făcută.
Iuliana Pîrvu, voluntar Asociația „Spune-mi o poveste pentru suflet”, Iași
A fi tânăr este un dar și o responsabilitate
Tinerețea, ca de altfel și celelalte perioade ale vieții sunt un mare dar dumnezeiesc, un talant care ne poate prilejui o îmbogățire nu atât în cele pământești și efemere, ci o cale de a dobândi o îndrăznire mai mare către Dumnezeu. Acel tip de familiaritate care nu presupune obrăznicie, ci acea familiaritate a fiului lui Dumnezeu care ne poate deschide orizonturi care transcend orizontala acestei lumi.
A fi tânăr este un dar și o mare responsabilitate, precum toate darurile oferite de Dumnezeu. Tinerețea este o perioadă a incertitudinilor, a întrebărilor, a căutărilor, a lămuririi propriei ființe și a lumii. Este o perioadă când ușor poți rătăci pe drumuri lăturalnice și spinoase, când toate ne par a fi frumoase, fascinante și ademenitoare.
Dar este și momentul când sufletul este mult mai permeabil susurului lin al glasului dumnezeiesc. Acum Îl putem vedea pe Dumnezeu nu ca printr-un văl, nelămurit și difuz precum oarecând Moise în munte, ci avem șansa să aplecăm urechea pe pieptul Domnului, asemenea tânărului Apostol Ioan, și să ascultăm ritmul veșnicei Iubiri.
Cum să găsești echilibrul și să nu cazi în deznădejde și derizoriu? Calea este însăși cea pe care a pășit Domnul Iisus Hristos, calea Evangheliei. Aceasta înseamnă asumarea unui concepții creștine asupra vieții. Și oricât de imposibil de împlinit ar părea cuvântul lui Dumnezeu, El Însuși vine și împlinește în noi cuvântul Său. Când ai o viață liturgică, un duhovnic, când te spovedești și te împărtășești cu regularitate cu Trupul și Sângele lui Hristos, acestea îți vor oferi Viață. Inima ta va bate la unison cu inima Domnului, iar atunci vei începe să cunoști „că Dumnezeu este lumină și nici un întuneric nu este întru El” (I Ioan 1, 5).
Vei cunoaște libertatea. Nu-ți spun că această cale este lină, fără încercări și lipsită de griji. Dar cât de dulce este fiecare pas izbutit pe ea! Cât de plină de sens și de bucurie! Încet, aproape pe nesimțite, în ființa ta va începe o schimbare.
Andrei Chețan, ASCOR Cluj-Napoca
Să nu uităm jertfa înaintașilor
Tinerețea este un timp al frumuseții și al curăției, dar mai ales un timp al împrietenirii cu Cel care Își dorește să ne fie cel mai de nădejde prieten, Mântuitorul Iisus Hristos. Un timp al descoperirii sinelui, o clipă suspendată în veșnicia iubirii dumnezeiești ce ne face veșnic tineri în Hristos.
Astăzi, mai mult ca oricând, tinerii ortodocși reprezintă avangarda de foc a Bisericii în contextul nevoii tot mai acute de afirmare a prezenței reale a Mântuitorului Hristos în mijlocul lumii. Noi începem să descoperim viața așa cum este ea, cu urcușuri și coborâșuri, cu încercări și reușite, înfruntăm ispitele cu pieptul plin de naivitate copilărească, dar și de credință sinceră. De aceea avem nevoie să nu uităm jertfa antecesorilor noștri, căci „Cine uită, nu merită!” (Nicolae Iorga).
Tinerețea noastră este ocazia ce ni se oferă de a striga din adâncul inimii că sângele vărsat de martirii noștri nu a fost în van, de a conștientiza că pământul țării noastre este îmbibat de sângele celor care și-au închinat viața făuririi unui nou orizont, al celor care au ales să fie stâlpi ai conștiinței neamului nostru.
Noi avem ocazia de a schimba configurația lumii începând cu propria noastră viață. „Toate le pot întru Hristos, Care mă întărește” (Filipeni 4, 13). În Iisus Hristos trebuie să se considere tânăr tot omul care nu uită, care speră, care nădăjduiește și iubește.
Alexandru Boboc, ASTO București
Viața Bisericii presupune implicare activă
Participarea la viața Bisericii presupune o implicare activă, pe toate planurile. Prin acțiunile de voluntariat, spre exemplu, tinerii își pot pune în lucrare darurile primite de la Dumnezeu, își pot face prietenii de calitate, pe temelia puternică a credinței și a dragostei, și pot aduce cu adevărat o contribuție în comunitățile din care fac parte. Ești tânăr? Implică-te, crede, citește! Acum este timpul tău!
Iulian Tomeac, președinte ASCOR Iași
Suntem chemați să fim lumină
Suntem chemați să fim lumină într-o mare de întuneric. Nu ne numim ortodocși grație întâmplării de a ne fi născut într-un asemenea popor, ci datorită alegerii de a răspunde Celui care ne cheamă să umblăm pe calea dreptății în lume și datorită călătorilor pe care avem misiunea să-i conducem pe drumul cel drept. A fi ortodox mă definește mai mult decât propriul nume. Este însăși firea mea. De când am conștientizat aceasta, toată trăirea mea este înaltă, mai aprinsă, mai cuprinzătoare.
A fi tânăr ortodox nu înseamnă o listă de stereotipuri în care te încadrezi cu supunere și cu teama constantă de a nu ieși din niște rânduieli. Unii așa cred despre noi, văzându-ne închiși și rigizi. Dar sunt fericită că le putem arăta frumusețea autentică a tinereții ortodoxe și tăria de a fi ostaș al lui Hristos prin misiune și curăție. Pentru mine, acestea reprezintă însăși cununa tinereții. Nicicând nu poți mărturisi mai bine curăția intențiilor și acțiunilor tale decât acum, în anii tinereții tale.
Pășim prin timpuri de cernere și de mărturisire. În toate vremurile a fost nevoie de mărturisitori și, tocmai din acest motiv, asumă-ți asta, ia de mână privilegiul de a purta lupta cea bună și binecuvântarea de a te ști veșnic! Ieși în lume ca să te faci lumină. Nimic nu poate aduce mai multă lumină în lume decât o inimă curată.
La mulți ani, tineri creștini ortodocși! Să aveți ani cu sens, responsabili, curați și mărturisitori!