background

Sfântul Ștefan cel Mare ne vorbește și astăzi

Sfântul Ștefan cel Mare ne vorbește și astăzi

A dus o viață deosebită, cu post și rugăciune, pocăință și smerenie, dragoste de oameni și de țară. A luptat pentru apărarea întregii creștinătăți și a ridicat numeroase biserici și mănăstiri, pe care le-a înzestrat cu cele necesare. Pentru toate acestea, Dumnezeu i-a pregătit un loc în rândul sfinților. Poporul l-a iubit atât de mult încât, când l-au îngropat în Mănăstirea Putna, „atâta jale era, de plângea toți ca după un părinte al său, că cunoștiia toți că s-au scăpatu de mult bine și de multă apărătură” (Letopisețul Țării Moldovei după Grigore Ureche).

Încercăm să aflăm de la oameni simpli, dar și de la persoane care s-au impus în viața publică, modul în care este perceput și ce ne transmite astăzi Slăvitul Voievod, la 30 de ani de la canonizare. Astfel, cu gândul la Sfântul Ștefan și la moștenirea pe care ne-a lăsat-o, poate se va deștepta în fiecare dintre noi conștiința a ceea ce putem fi.

Orice român ar trebui să-l ia drept exemplu

De ce îl iubiți pe Sfântul Ștefan cel Mare?

Pentru mine este un model de bărbat. Înainte de a fi sfânt, a fost cu adevărat român. Îl admir pentru că am citit foarte mult despre politica lui externă și despre tot ce a însemnat el pentru neamul românesc. Îl iubesc și pentru sfințenia lui pe care o cântăm în acatiste și în cântece. Cred că orice român ar trebui să-l ia drept exemplu.

Sfântul Ștefan este ocrotitorul Asociației Neamunit. I-ați simțit ajutorul?

Sfântul Ștefan cel Mare mă îmbărbătează foarte tare. Întotdeauna îi iau ca exemplu viața și de câte ori avem câte o problemă sau vreun eșec, îmi asum nereușita și spun că este din cauza mea, așa cum se smerea și el. De asemenea, când la Asociație lucrurile merg bine, ne îndreptăm cu fața către Dumnezeu, către Sfântul Ștefan și Maica Domnului și mulțumim pentru toate darurile lor cele bogate.

Dintre virtuțile Sfântului Ștefan, pe care ați vrea să le moșteniți?

Curajul, în primul rând. Avem nevoie de bărbați care să aibă curaj în țara asta. Curajul vine din credință. Apoi dârzenia și înțelepciunea și, pentru că sunt și eu tânăr și încerc să fiu așezat în viață, ascultarea. Știm bine că Sfântul Ștefan făcea ascultare de duhovnicul lui, Sfântul Daniil Sihastru.

Credeți că Sfântul Ștefan are un rol în istoria de astăzi?

Are ceva de spus atât timp cât noi îl mărturisim. Și cred că Sfântul Ștefan ține toată Moldova și cu ajutorul lui sper să o reîntregim. Eu țin foarte mult la unirea cu Moldova de dincolo de Prut. Și nu doar. Și ceea ce înseamnă azi teritoriile Bucovinei pierdute, pentru că acele teritorii sunt românești și sunt teritoriile lui Ștefan cel Mare. E ca o moștenire pe care ne-a lăsat-o. Bărbăția, curajul și credința lui i-au adus recunoașterea internațională.

Sfântul Ștefan este conducător prin excelență. Ce ar trebui să învețe conducătorii de astăzi de la el?

Dacă ar avea credință și dragoste față de țara noastră, România, oricum ar fi ea, lucrurile ar merge în bine. În momentul în care iubești un om, lucrul acesta se vede, și dragostea ta îți transpune sufletul în fapte, oricât de greu ar fi. Să ne rugăm Sfântului Ștefan să ne trimită conducători vrednici!

Aureliu Surulescu, actor, președintele Asociației Neamunit

O mare cruce și o mare responsabilitate

Care credeți că este rolul Sfântului Ștefan pentru rezistența neamului nostru în fața atâtor încercări?

Putem învăța foarte multe de la el – vitejia, răbdarea, înțelepciunea, dreptatea. Niciodată nu a acționat egoist sau autonom, ci mereu s-a sfătuit. El stătea sub ascultarea Sfântului Daniil Sihastru, a avut această cumințenie ca om de stat să plece capul și să ia sfat de la un om cu viață duhovnicească înaltă. Mare lucru, care astăzi aproape că lipsește cu desăvârșire la oamenii de stat. Aceste lucruri ar trebui să le învețe și conducătorii de astăzi. Ar trebui să învețe că o demnitate ca aceasta este în primul rând o mare cruce și o mare responsabilitate. Pentru mine este o durere că am 40 de ani și nu-mi aduc aminte să mă fi simțit iubit de conducătorii țării noastre. Ne-am pus în alianțe cu statele mai puternice. Dar eu observ că aceste state își cinstesc cu adevărat eroii și veteranii. Veteranii noștri de război, atâția câți mai sunt din Al Doilea Război Mondial, nu au bani de lemne. Și atunci ce pot eu să spun, decât că-mi doresc să vină un conducător așa cum a fost Ștefan, care să-și iubească țara.

De ce Ștefan a fost mult iubit și cinstit de popor?

Cred că era o iubire împărtășită. Oamenii se simțeau iubiți și-și iubeau conducătorul la rândul lor. Le-a dovedit asta în anii de domnie. Știm că a fost și un drept judecător, a avut o bună rânduială, și oamenii se așază în rânduiala asta și o prețuiesc.

Vlad Miriță, tenor

Am încredințarea că este un mare sfânt

Cum îl simțiți acolo, departe de țară, pe Sfântul Ștefan?

Numele lui Ștefan lovește orice încercare de înjosire a spiritului românesc. Principii Occidentului se plecau în fața curajului și posibilităților reale de a fi apărați în fața invaziilor estice de către marele voievod. Mica țară a Moldovei se făcea – paradoxal și indirect proporțional cu mărimea sa – stavilă. Rațional vorbind, acesta era un lucru imposibil. Este evident că aceste izbânzi se făceau cu ajutorul a ceva ce marele bărbat avea din plin și cu care era plămădit: credința și lăsarea în voia lui Dumnezeu.

Îi simt pașii în locurile pe unde a trecut, inclusiv în locurile de unde vin eu concret, pe văile Trotușului și ale Tazlăului, unde a ctitorit așezăminte remarcabile, ca Mănăstirea Tazlău, Borzești etc. Pentru mine este un mare prieten, îl simt ca pe un tată. Sunt convinsă că s-a gândit cu grijă la noi, generațiile viitoare, și că s-a rugat pentru noi cu ardoare. Știu că rugăciunea sa este binecuvântarea care ne păzește, oriunde am merge. De aceea, iubesc fiecare ctitorie și loc pe unde a trecut. Am încredințarea că i-a păsat de toți oamenii pe care îi avea în grijă, că a primit domnia ca din mâna lui Dumnezeu și a păstrat-o și administrat-o cu responsabilitatea aceasta în minte. A iubit poporul și toate actele sale vorbesc despre aceasta în sufletul poporului însuși.

Gabriela Chira, Belgia

Îl rog să ne ajute să fim mai uniți

De ce credeți că oamenii l-au considerat sfânt pe Ștefan cel Mare?

Gândul pe care-l am este că a împlinit cuvântul Mântuitorului sau porunca iubirii. L-a iubit și pe Dumnezeu, i-a iubit și pe oameni. Oamenii l-au iubit pentru că s-a jertfit pentru poporul său și pentru faptul că s-a văzut dragostea lui prin ceea ce ne-a lăsat moștenire; s-a văzut că mai presus de toate avea gândul la Dumnezeu. Noi avem evlavie la Sfântul Ștefan, care face parte din viața noastră. Unul dintre copii îi poartă numele. Le-am vorbit copiilor, de-a lungul timpului, despre Sfântul Ștefan.

Cum vă rugați Sfântului Ștefan?

Când mă gândesc la Sfântul Ștefan îl rog să ne dea puterea de a fi mai uniți. Mă gândesc cât de actuală este mărturia lui de dragoste pentru țară. Mă rog lui ca unui ocrotitor pentru țara noastră. Noi, bărbații de azi, cam fugim de perspectiva războiului. Sfântul Ștefan era dispus să-și sacrifice viața pentru neam și țară. Nu știu dacă noi mai putem avea astăzi aceeași perspectivă. De la Sfântul Ștefan putem să cerem un pic din curaj, care nu are cum să vină fără un pic de dragoste față de neam și țară.

Credeți că el mai are ceva de spus astăzi?

Dacă îl avem ca model și continuăm după putere ceea ce a început el, Sfântul Ștefan ne învață cum să ne iubim neamul, țara, pe Dumnezeu, cum să prețuim credința noastră ortodoxă pe care el a apărat-o întreaga viață. Noi suntem asaltați din toate părțile. Unde să fugim, decât la sfinți? Sfântul Ștefan este aproape de noi.

Liviu Lupescu, comuna Alexandru cel Bun, Neamț

Îl rog ca pe un prieten pe Sfântul Ștefan să mă ajute

Cum îl simțiți pe Sfântul Ștefan cel Mare acum, la 30 de ani de la canonizarea sa?

Am primit de curând icoana Sfântului Ștefan de la un prieten. De atunci o țin la mine în birou și, când am de făcut lucruri pe care îmi vine greu să le fac, îl rog ca pe un prieten pe Sfântul Ștefan să mă ajute, să-mi dea putere și să mă învețe cum trebuie să abordez problemele cu care mă confrunt. Pe toți sfinții, care îmi sunt dragi, îi simt ca pe niște prieteni și știu că dacă un prieten aici, pe pământ, te ajută mult, cu atât mai mult sfinții, care sunt dumnezei după har, sunt alături de noi cu toată dragostea.

Dintre toate virtuțile sale, care v-au impresionat cel mai mult?

Faptul că era un conducător care avea un povățuitor duhovnicesc, pe Sfântul Daniil Sihastru. Cred că asta l-a ajutat foarte mult să ajungă Sfântul Ștefan. Cred că povățuirea Sfântului Daniil a jucat un rol esențial în ceea ce a devenit. Este de admirat să fii un om cu atâta putere și, totuși, să ai smerenia de a te așeza sub povățuirea unui om al lui Dumnezeu.

Spun cronicile că a fost foarte iubit de popor. De ce credeți că l-au iubit așa de mult oamenii?

Dacă a făcut atâtea lucruri bune și minunate și s-a străduit ca lumea să fie în siguranță, oamenii l-au răsplătit cu dragoste, și această dragoste s-a dus mai departe, prin urmași.

Oare ce ar trebui să învețe conducătorii de astăzi de la Sfântul Ștefan?

Cred că smerenia. Chiar dacă ești un om important, care ai sub administrare regiuni, oameni, bunuri, bani, să ai smerenie și să-ți dai seama că nu le știi pe toate. Tot ce știm este cu voia și cu darul lui Dumnezeu. Să ai smerenie și dorința de a deveni un om mai bun. Sfântul Ștefan trebuie de luat ca model – de a avea duhovnic, de a cere sfat și de a asculta de el.

Mihai Neșu, fost fotbalist

Sfântul Ștefan ne susține pentru a fi noi înșine

Mi-ați spus că-l iubiți foarte mult pe Măritul Voievod Ștefan. De ce?

Îl iubesc de când eram studentă și eram asupriți de comunism și expuși tendințelor puternice de deznaționalizare (care nu au încetat nici în prezent, dar există sub altă formă). Voievodul Ștefan a fost pentru noi un punct de reală rezistență împotriva acestei tendințe de suprimare a identității, a românismului și mai ales a creștinismului. Trei lucruri am apreciat la Sfântul Ștefan: în primul rând, faptul că a fost un atlet al creștinătății. A fost un adevărat apărător al creștinătății, exact cum se spune, „pe aici nu se trece”.

Al doilea lucru: a fost un atlet al lui Hristos. El a fost pătruns de credința creștină și a trăit-o atât în viața de ostaș, cât și după. Este impregnată toată Moldova de această atmosferă de credință. Nu spun că numai datorită lui Ștefan, dar, în orice caz, este o mare deosebire între trăirea creștină din Moldova și din restul țării. Toate bisericile pe care le-a ridicat drept mulțumire stau mărturie.

În al treilea rând, faptul că Moldova lui Ștefan era Moldova întreagă. Moldova ar trebui să fie cea pe care ne-a lăsat-o Ștefan. Aceea este Moldova noastră. Nu Moldova sfârtecată, Moldova zdrobită, Moldova chinuită, Moldova făcută praf, ca un organism din care s-a tăiat o mână și un picior.

În 1957, când eram în anul V la Medicină, la Cluj, eu și o prietenă ne-am hotărât să facem Paștile la Putna. Pe vremea aceea nu se ducea nimeni, erau chiar vizați cei care plecau din localitate. Cum ne-am strecurat noi, nu știu. Am călătorit o noapte și o jumătate de zi, am ajuns în Vinerea Mare, am stat la mănăstire și l-am cunoscut pe Părintele Iachint, care la vremea aceea era ghidul mănăstirii. O figură luminoasă. Părintele Iachint a fost o descoperire. L-am simțit deosebit, atât de impregnat de această simțire a credinței și a nației.

Credeți că prezența lui se face simțită și astăzi?

Ștefan cel Mare este prezent continuu. Anul trecut a avut loc aniversarea Serbării de la Putna din 1871. Și am auzit discursurile ținute de tineri, am simțit că ei îl simt pe Sfântul Ștefan și că el este prezent. Și că ne susține pentru a fi noi înșine și a nu ne lăsa dizolvați în acest globalism nimicitor.

Ce ar trebui să învețe actualii conducători de la Sfântul Voievod Ștefan cel Mare?

Să-L iubească pe Dumnezeu și neamul.

Galina Răduleanu, fostă deținut politic, medic psihiatru

Multe bucurii duhovnicești mi-a dăruit Sfântul Voievod Ștefan

Eram în clasa a VIII-a și mă durea mult că nu puteam să înțeleg istoria. Mă gândeam să-mi găsesc un sfânt mijlocitor și să-l rog să vorbească el cu Bunul Dumnezeu să mă ajute cum știe El mai bine. Locuind în parohia „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”, la cine aș fi putut eu să mă rog decât la Sfântul Ștefan?

Ne mutaserăm de puțin timp în noul apartament. Mama a dus la bunici toate teancurile de maculatură, ca ei să aprindă focul cu ele. Imediat după ce s-au întors de la țară, eu am zărit în colțul meu de rugăciune o icoană nouă, cu Sfântul Voievod Ștefan. Am întrebat-o pe mama ce este cu ea. Mama mi-a povestit că bunicul, dornic să aprindă focul în sobă, începând să ia cu brațul din maculatura pe care i-au dus-o părinții mei, chinuindu-se să îndese teancul de hârtii, un carton mai rebel a zburat pe alături. Când a luat cel de-al doilea braț de maculatură, a apucat din nou cartonul „buclucaș”, dar acesta s-a împotrivit și de astă dată, zburând deasupra flăcării. A căzut pe podea și bunicul a ridicat cartonul „obraznic”, cu gând să-l arunce doar pe el în foc. Cartonul era, de fapt, o icoană pe care el nu o cunoștea, dar despre care a putut citi pe verso: Adormirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Bunicul a lăcrimat, simțind până în adâncul inimii că s-a petrecut o minune. Am pus icoana în locul cel mai vizibil al paraclisului meu. Am simțit că Sfântul Ștefan a salvat icoana din flăcări cu un singur scop: pentru a mi-o dărui mie.

Apoi, Sfântul Ștefan m-a ajutat să iau 10 la Istorie. În vacanța care a urmat clasei a VIII-a, doamna dirigintă a organizat o tabără la Gura Humorului. Nu țineam neapărat să merg, însă mă îndemna o dorință: voiam să ajung la Putna și tabăra implica și un drum la ctitoria Sfântului Ștefan. Mi-am alungat imediat gândul, tabăra fiind destul de costisitoare. Cu trei zile înainte de plecare, am aflat că s-a eliberat un loc, unul dintre colegi renunțând, și… minune: locul era gratuit! Evident că nu am putut refuza, chiar dacă mă gândeam încontinuu cum să fac să pot dilata timpul atunci când ajung la Putna și să transform o oră de vizită într-o veșnicie de trăire duhovnicească. Tot chemându-l în rugăciune pe Marele Ștefan, autocarul era gata de plecare din fața mănăstirii, dar o persoană lipsea. Bineînțeles că eu eram aceea! Doamna dirigintă a venit după mine. Nu era supărată. O avertizase mama dinainte că singurul loc unde ar putea să mă piardă ar fi la Putna, la mormântul Sfântului Ștefan.

Maria-Roxana Modiga, Galați
Material realizat de Raluca Mihaela Tănăseanu


Articol din revista
Cuvinte către tineri, nr. XV/2022