În urmă cu 100 de ani au fost încoronați la Alba Iulia Regele Ferdinand și Regina Maria, primii Regi ai României Mari. Frumusețea, eleganța și personalitatea puternică a Reginei Maria au făcut-o cea mai cunoscută și îndrăgită dintre reginele României. Regele Ferdinand, în schimb, numit pe drept Întregitorul sau Lealul pentru gesturile sale istorice, a rămas, prin timiditatea și caracterul său introvertit, învăluit încă în mister pentru mulți dintre noi.
Predestinat să devină rege, Ferdinand Victor Albert Meinrad s-a născut în 24 august 1865, la Sigmaringen. A fost al doilea copil al Infantei Antónia de Braganza, fiica Reginei Maria a II-a a Portugaliei și a regelui consort, Ferdinand al II-lea. Tatăl său a fost Principele Leopold de Hohenzollern, fratele mai mare al Regelui Carol I al României. Ferdinand a devenit prinț moștenitor în 1889, după ce tatăl și fratele său mai mare au renunțat la drepturile de succesiune la coroana României.
Puțini știu că Ferdinand a fost cel mai educat rege al României. A urmat gimnaziul și liceul la Düsseldorf, la școala publică, la care a mers pe jos, pe ploaie, frig sau soare. A fost „supus acasă la disciplina militară, sculat la șase dimineața și băgat într-o baie rece, la aceeași temperatură tot timpul, hrănit negreșit mai bine decât un spartan, dar destul de frugal, dus la biserici în toate duminicile, ținut departe de toate petrecerile, deprins în sfârșit a auzi repetându-se des cuvintele de aur ale moșului său, A.S. Principele Carol Anton: Nu-i destul că v-ați născut principi, trebuie să munciți ca să dovediți că vă meritați titlul vostru”, după cum a descris istoricul Nicolae Iorga educația spartană ce a format caracterul de mai târziu al Principelui Ferdinand.
A urmat Școala de Ofițeri din Kassel, apoi și-a desăvârșit studiile la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen. Marea lui pasiune a fost botanica și va rămâne pentru tot restul vieții, unul dintre obiectele pe care le-a lăsat la Peleș fiind un ierbar pe care l-a făcut chiar el. Tânărul Ferdinand avea un talent deosebit pentru a învăța limbi străine: vorbea germană, latină, franceză, engleză, rusă, greacă veche și apoi a învățat și limba română. În 1893, prințul german s-a căsătorit cu Maria de Edinburg, prințesă de Saxa–Coburg–Gotha, nepoata Reginei Victoria, realizând o alianță politică de mare importanță pentru Regat.
Ferdinand a devenit rege al României la 27 septembrie 1914, după ce Regele Carol I s-a stins din viață. A jurat în fața Parlamentului că va fi „bun român” și așa a fost. A avut o domnie de treisprezece ani… de zbucium neîncetat. Ferdinand a fost regele care a condus țara în Primul Război Mondial și, aflată aproape de tragedia destrămării, a reușit performanța de a o transforma în România Mare.
Cel mai puternic gest politic al Regelui Ferdinand, pentru care și-a căpătat renumele de Ferdinand cel Leal, a fost cel din 1916, când a decis ca România să intre în război împotriva țării sale natale, alături de Antanta. A fost o declarație de război făcută propriei sale familii, în interesul dinastiei române, a țării în care domnea și pe care a iubit-o. A înfruntat cu stoicism tot ce i-a adus războiului, pierderea celui mai mic copil, prințul Mircea, ocuparea țării de către nemți și refugiul de la Iași. A fost numit răspunzător de toate nenorocirile ce s-au abătut asupra țării, dar a primit fiecare lovitură cu tărie și credință.
Războiul României s-a încheiat cu realizarea statului național-unitar – format din unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat – și cu încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari în 15 octombrie 1922, în catedrala ortodoxă din Alba Iulia. Orașul încoronării a fost ales datorită importanței simbolice covârșitoare pentru istoria românilor, fiind în trecut capitala lui Mihai Viteazul și locul în care s-a proclamat Unirea Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918. Coroana de Oțel care a stat atunci pe capul lui Ferdinand a fost cea realizată pentru Regele Carol I în 1881, turnată din oțelul unui tun turcesc capturat la Plevna în timpul Războiului de Independență, marcând continuitatea ideii de unitate națională în cadrul monarhiei române.
În perioada interbelică, Regatul României condus de Ferdinand I a cunoscut transformări profunde prin introducerea votului universal, aplicarea reformei agrare și adoptarea unei noi Constituții, în 1923. Loialul Ferdinand s-a stins din viață la Sinaia, la 20 iulie 1927, în urma unui cancer, accentuat de dezamăgirea provocată de fiul său, Carol, care renunțase la drepturile succesorale la tron.
În ciuda timidității și a sensibilității sale, Ferdinand Întregitorul a fost un monarh și un om profund credincios, animat de un înalt simț moral al datoriei, iar marile sale gesturi, dublate de răbdarea și de sacrificiul lui, au dus la realizarea României Mari.