Anul acesta, pe 2 iulie, se împlinesc 30 de ani de la canonizarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare în ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, desfășurată la București în 20–21 iunie 1992. Proclamarea solemnă a canonizării a avut loc pe data de 2 iulie 1992, la Mănăstirea Putna.
Cu acest prilej, Mănăstirea Putna, prin Centrul de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare”, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a editat un Album aniversar care conține, alături de Tomosul de canonizare și de cuvinte de cinstire, icoane și biserici cu hramul Sfântului Ștefan cel Mare, realizate de atunci și până în prezent. Icoanele și cele 68 de sfinte altare sunt mărturia dragostei binecredincioșilor creștini pentru Sfântul Voievod și a lucrării sale în sufletele celor care îl cinstesc și îi cer ajutorul.
† Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Marele Ștefan ne-a adunat, cu puterea lui, ca să ne rugăm toată suflarea românească din acest colț al pământului. Momentul de astăzi este unic. Sfântul Ștefan nu a apărat numai glia străbună, ci toată creștinătatea. Această țărișoară a mea – spunea el în scrisoarea către principii Europei –, Moldova, este poarta creștinătății și, dacă va cădea, toată Europa va cădea în fața necredincioșilor. Fiecare credincios, fiecare slujitor al Sfântului Altar este un paznic al acestei porți a Europei, al credinței noastre creștine. Poporul român, prin ostași credincioși, prin eroi, prin martiri, a fost poarta creștinătății și a Europei. Toată suflarea românească îl avem acum pe Sfântul Ștefan, cel care ne-a dat atâta credință pilduitoare!
Din cuvântul rostit la Proclamarea canonizării Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, Mănăstirea Putna, 2 iulie 1992
† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei)
Când Biserica îi cinstește pe sfinți, ea nu îi cinstește pe oameni în singurătatea sau în orgoliul lor, ci ea Îl cinstește pe Dumnezeu prezent și lucrător în oameni. Prin cinstirea sfinților Îl cinstim pe Dumnezeu lucrător în ei. Sfântul Duh nu are față, Sfântul Duh nu S-a arătat întrupat ca Mântuitorul Hristos, ca să fie un vis-à-vis al nostru. Ci fața Sfântului Duh se arată multiplicată, diversificată în sfinți. În fața fiecărui sfânt strălucesc lumina, bucuria, pacea și virtuțile Sfântului Duh.
Sfântul și Marele Voievod Ștefan al Moldovei a fost trecut în rândurile sfinților datorită faptului că poporul, în timpul vieții sale și până astăzi, a recunoscut lucrarea lui Dumnezeu în el. Biserica nu cinstește în sfinți slăbiciunile firii noastre umane căzute prin păcat, ci prețuiește ridicarea naturii umane prin harul lui Dumnezeu. În Ștefan cel Mare, Biserica nu cinstește natura umană, ci lucrarea divină care l-a făcut purtător de biruințe.
Trei lucruri fac dintr-un om păcătos un sfânt: dreapta credință a Bisericii, pocăința adevărată și dragostea față de Dumnezeu și față de semeni. Ștefan al Moldovei a fost omul care a împlinit toate aceste trei condiții ale sfințeniei. Canonizarea lui Ștefan cel Mare ne face să redescoperim toți că suntem un neam de voievozi, apărători ai credinței și ctitori de lăcașuri sfinte și de cultură sfântă.
Din cuvântul rostit la Proclamarea canonizării Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, Mănăstirea Putna, 2 iulie 1992
† Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților
Figură marcantă a epocii sale, diplomat și militar prin excelență, campion al luptei de apărare a credinței strămoșești, Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt este, deopotrivă, erou național și personaj de legendă. Domnia sa, desfășurată între 1457 și 1504, a fost cea mai îndelungată domnie până la încoronarea lui Carol I.
Binecredinciosul Voievod a făcut din slujirea Bisericii neamului un scop fundamental. Acest lucru îl întăresc documentele cancelariei domnești: „Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, care arzând de dumnezeiasca credință și iubire a Cuvântului lui Dumnezeu având…”, glăsuiește adaosul olograf pe un manuscris, scris cu cheltuiala lui în 1475, care cuprinde Cuvintele pustnicești ale Avvei Dorotei.
Întreaga domnie a Binecredinciosului Voievod este străbătută de un puternic filon religios, în sens de slujire, adică de activare a credinței prin faptele iubirii. Vrednicul voievod este o sinteză a patriotismului național, un simbol al dreptății și responsabilității față de popor. Ștefan cel Mare este sfânt pentru faptele sale cele multe și mari, pentru smerenia, dreptatea și credința sa. Prin credința și faptele sale, el și-a făcut numele nemuritor și și-a asigurat slava cea veșnică.