În zilele de 2 și 3 septembrie 2021, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, la Mănăstirea Putna a avut loc a XXVI-a ediție a Simpozionului de istorie „Colocviile Putnei”.
Lucrările s-au desfășurat atât fizic, cât și online, prin intermediul platformei Zoom, pentru a da posibilitatea cercetătorilor de la București, Iași, Cluj, Arad, Cernăuți și părinților istorici de la Mănăstirea Putna să comunice și să se întâlnească, în condițiile restricțiilor impuse de pandemie.
În prima comunicare prezentată, „Paraclisele Mănăstirii Putna. Câteva observații”, ierod. Timotei Tiron a arătat că cel mai vechi paraclis al Putnei menționat în izvoare este Paraclisul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, clădit de Mitropolitul Iacov Putneanul în 1758–1759, urmat de cel din 1856, care a ajuns până în zilele noastre.
Ioan Austin Guriță, în studiul intitulat „Misail Chisăliță, egumen al Putnei și episcop de Rădăuți. Contribuții biografice”, a adus date noi din biografia lui Misail, egumen la Putna și episcop la Rădăuți.
Protos. Iustin Taban, în comunicarea „Fuga Mitropolitului Antonie Putneanul în Rusia și caterisirea lui (1739). O reevaluare istorică și canonică”, a analizat orientarea politică a ierarhilor Moldovei din veacul XVIII fanariot, care s-au apropiat de Rusia, în care vedeau o ocazie de a scoate Moldova de sub dominația otomană.
În comunicarea „Două contribuții la istoria Mitropolitului Iacov Putneanul”, domnul Ștefan S. Gorovei a limpezit două aspecte din biografia ierarhului de la Putna: o danie mijlocită de el și momentul exact al venirii sale la stăreția Putnei.
Mihai Atanasiu a vorbit despre „Un document inedit despre deschiderea mormintelor de la Mănăstirea Putna (1856)”, iar monahul Alexie Cojocaru a prezentat „Apelative, epitete și titluri atribuite lui Ștefan cel Mare în documentele Serbării de la Putna din anul 1871”, care relevă statutul la care ajunsese în epocă Ștefan cel Mare în memoria populară.
Protos. Dosoftei Dijmărescu, în cercetarea „Daruri și cuvinte la Serbarea de la Putna 1871 – forme noi, conținuturi vechi”, a arătat modelele de inspirație occidentală ale obiectelor simbolice aduse la Serbarea de la Putna; Augustin Mureșan a vorbit despre „Steagul junelor române din Crișana dăruit la Serbarea de la Putna, în anul 1871”, iar Dragoș Olaru a vorbit despre „Un personaj important al Serbării de la Putna din 1871: Emanuel Logothety. Schiță biografică”.
„Dosarul 3/1900 din Arhiva Mănăstirii Putna – Starețul Teofil Patraș, Serbarea de la Putna din 1904 și începutul Primului Război Mondial” a fost prezentat de protos. Dosoftei Dijmărescu, iar Ștefan Andreescu, în „Valahii și Valahia în memoriile lui Konstantin Mihailovic de Ostrovica”, a prezentat un izvor nou despre țările române, alcătuit de un ienicer sârb.
În prezentarea sa, „Muzica în Moldova în vremea lui Ștefan cel Mare. Certitudini și ipoteze”, Eduard Rusu a arătat că muzica la curtea domnului Moldovei nu era diferită în mod esențial de cea de la curtea oricărui suveran occidental, autorul asociind textul cu o serie de imagini ale unor instrumente muzicale în picturile bisericilor de la Arbore, Bălinești și Voroneț.
Maria Magdalena Székely, în articolul „Din nou despre campania lui Bogdan al III-lea în Polonia (1509)”, a analizat gestul lui Bogdan în campania din Pocuția, când a lovit cu sulița în poarta cetății Liovului, gest cu valoarea unei declarații simbolice de război.
Ivan Biliarsky și Elena Firea, în comunicarea comună „De la Târnovo la Iași: peregrinările moaștelor Sfintei Parascheva și semnificația lor politică”, au descris traseul moaștelor Sfintei Parascheva la sudul Dunării, până la momentul solicitării lor de către Vasile Lupu de la Constantinopol.
Mihai Anatolie Ciobanu, în studiul „Daruri pentru țar de la Vasile Lupu”, a prezentat o spadă și alte daruri trimise de Vasile Lupu la Moscova în 1641, iar Alexandru Pascal a vorbit „Despre o Psaltire (din anii 1552–1561/1564–1568) de la Mănăstirea Putna”.
Olimpia Mitric a prezentat „Arhiva Mănăstirii Sucevița”, iar sora Georgiana Diaconița de la Mănăstirea Dragomirna a pus în lumină „Colecția de peceți a Mănăstirii Dragomirna – simbol al continuității religioase în Bucovina secolului al XIX-lea”.
Emil Dragnev a descris „Ciclul Faptelor Arhanghelului Mihail în pronaosul bisericii Sfântul Nicolae din Rădăuți”, care pare a fi cel mai timpuriu din cele cunoscute pentru Moldova medievală, iar Alice Isabella Sullivan, din Statele Unite, a prezentat comunicarea „Danii moldovenești și Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Sinai”, o investigație a legăturilor materiale și spirituale între Moldova și Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai în perioada secolelor XV–XVII.
În încheierea Colocviilor, Ștefan S. Gorovei a vorbit despre „Istorii paralele? «Strategii» de cercetare și de comunicare”. Domnul profesor a semnalat erorile istoriografice perpetuate în legătură cu biografia Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, ale cărui moaște s-au considerat a fi aduse în anul 1402 de la Cetatea Albă de la Nistru. În fapt, istoricul Petre Năsturel a demonstrat că anul corect este văleatul 6923 (1415), așa cum e menționat în cronică, confuzia cu privire la anul 1402 fiind cauzată de o interpolare târzie a lui Misail călugărul, iar Cetatea Albă se referă la cetatea omonimă din Crimeea, și nu la cea de pe malul Nistrului. De asemenea, paternitatea lui Grigorie Țamblac asupra vieții Sfântului Ioan a fost infirmată de faptul că la anul scrierii semnate de „monahul Grigorie” (1415), el avea deja calitatea de mitropolit al Kievului.