În perioada ștefaniană, la Putna au viețuit câțiva călugări care au format o adevărată școală muzicală, care a hrănit duhovnicește pe viețuitorii mănăstirilor Moldovei și pe închinătorii lor.

Între ei a strălucit Cuviosul Eustatie. Născut în Cristești, Bacău, acesta a trăit la cumpăna veacurilor XV–XVI și a fost protopsalt, conducător de cor și compozitor. El a fost înzestrat de Dumnezeu cu o deosebită putere a minții: cunoștea atât de bine limbile greacă și slavonă încât putea să compună în ele. Dar, iubindu-L pe Hristos, Cuviosul Eustatie a fugit de deșertăciunea plăcerii și a grijilor lumești, de slava deșartă și de gândurile cele viclene și L-a căutat pe Domnul din adâncul inimii.

L-a aflat și a aflat adăpost și odihnă întru El în viața monahală, petrecută în curăție, în slavoslovie și în slujire.

Cântându-i inima cuprinsă de harul prezenței Domnului Hristos, el a pus în muzică această simțire și astfel a dăruit semenilor căi de a o atinge și ei. Iar Maica Domnului, ocrotitoarea locașului în care și-a închinat viața lui Dumnezeu, i-a dăruit fii după duh, care l-au urmat în curăție, slavoslovie și slujire. El a reprezentat pentru Moldova ceea ce a reprezentat Sfântul Ioan Cucuzel, protopsaltul Marii Lavre, pentru Sfântul Munte Athos. Numeroasele cântări compuse de el au devenit modele și sursă de inspirație pentru mulți autori de cântări bisericești. În prezent, se cunosc doar două dintre manuscrisele sale, Antologhionul din 1511, cu peste 150 de compoziții proprii, și Antologhionul din 1515, ambele aflate la Moscova. Dar activitatea sa de scriitor și alcătuitor de cântări a fost mai amplă; în ultimii ani, s-au identificat fragmente din alte două manuscrise ale sale.

Cuviosul Eustatie a adunat în jurul său ucenici și i-a format. Dintre primii ucenici ai Cuviosului Eustatie au făcut parte monahul Pafnutie, cel de-al doilea protopsalt al Putnei, și ieromonahul Macarie de la Dobrovăț. Aceștia și ceilalți ucenici direcți au transmis moștenirea sa muzicală mai departe, formând alți psalți. Din a doua generație de monahi ai acestei școli, îi menționăm pe ieromonahul Antonie de la Putna, care în 1545 scrie un Antologhion de strană, și pe protopsaltul Isachie de la Râșca, menționat într-o însemnare din 1548. O a treia generație de psalți formați în Școala muzicală de la Putna a viețuit la sfârșitul secolului al XVI-lea. Din ea a făcut parte ieromonahul Vasilie de la Mănăstirea Slatina, care a copiat un Minei în anul 1588, și Sfântul Teodosie de la Schitul Mare – Maniava, aflat în regiunea Pocuția, Ucraina.