Atelierul de broderie din Mănăstirea Putna a fost cel mai important din perioada ștefaniană, ba chiar din întreaga istorie a artei medievale românești. Importanța și valoarea lui sunt date în principal de faptul că Putna a fost singura mănăstire care și-a dezvoltat un stil propriu în broderie. Prin aceasta, dar și prin numărul semnificativ de piese păstrate, colecția de aici este unică în lume.

Există patru inscripții care dovedesc că la Mănăstirea Putna a existat un atelier de broderie în timpul domniilor lui Ștefan cel Mare (1457–1504) și Bogdan al III-lea (1504–1517). Pe zavesa Adormirii Maicii Domnului (1485) și pe dvera Bunei Vestiri (sfârșitul sec. al XV-lea) se menționează că acestea au fost făcute de Ștefan voievod „la mănăstirea din Putna”. Tot astfel, în inscripția epitafului din anul 1490, se amintește că același domn „Io Ștefan voievod… a făcut acest aer în mănăstirea din Putna”. În sfârșit, pe dvera Adormirea Maicii Domnului, lucrată în anul 1510, se precizează că „Ioan Bogdan voievod… a făcut dvera aceasta în biserica zidită de al său părinte, în mănăstirea Putnei”. Există, de asemenea, trei inscripții care arată că meșterii care trudeau aici erau călugări. Astfel, pe o latură a dverei din anul 1510, autorii și-au brodat numele: Mardarie, Iosif și Zosima. Aceștia sunt cei mai vechi meșteri cunoscuți în Evul Mediu românesc.

În vremea lui Ștefan cel Mare, arta broderiei moldovenești pășește într-o nouă etapă, anume cea monumentală. Acum, elementele de originalitate sunt mult mai numeroase. Trăsăturile predominante sunt: sobrietatea, echilibrul, rigoarea, limbajul esențializat, proporțiile perfecte, intensitatea expresiilor, precumpănirea figurativului față de ornamental și unitatea. Aceste trăsături sunt evidente mai ales în cazul epitafurilor. La dvere, se constată o anumită calitate poetică, dată de o compoziție mai dinamică, cu personaje mai înalte, cu corpul în plin avânt, având un colorit cald, discret și gesturi măsurate.

Anii în care au fost realizate broderiile și celelalte piese textile – cele trei pocrovețe din anul 1481, cu icoanele Punerea Domnului în mormânt și Împărtășirea Apostolilor cu Trupul și Sângele Domnului; dvera Înălțarea Domnului, 1484; dvera Adormirea Maicii Domnului, 1485; epitrahilul din 1489; epitaful cu icoana Coborârea Domnului de pe cruce, 1490; dvera Răstignirea Domnului, 1500; acoperămintele de tetrapod din 1502, 1504 și 1506; dvera Adormirea Maicii Domnului, 1510; acoperământul de mormânt al doamnei Maria Voichița, 1513, și cel al Mariei Despina, făcut de Bogdan al III-lea, în 1515; grobnicul lui Ștefan cel Mare, nedatat, făcut din porunca lui Bogdan voievod, cândva între 1504–1517; grobnicul Mariei de Mangop și cel al Mariei Despina (al doilea), ambele nedatate – dovedesc toate o continuitate în activitatea atelierului de broderie de la Putna pe durata domniilor lui Ștefan cel Mare și Bogdan al III-lea.

Aceste piese au fost realizate de-a lungul a patru decenii, 1480–1520, perioadă care poate fi numită de aur în istoria broderiei putnene și românești, deopotrivă.

După moartea lui Bogdan al III-lea, nu mai cunoaștem nicio broderie făcută în Mănăstirea Putna. Ce s-a întâmplat după anul 1517 rămâne un mister. După toate probabilitățile, activitatea creatoare s-a diminuat foarte mult sau chiar a încetat. Aceasta arată rolul și importanța patronajului domniei asupra atelierului de broderie de aici. Mai târziu, broderia moldovenească avea să cunoască o renaștere, în vremea lui Alexandru Lăpușneanu, prin excelentele broderii de la Mănăstirea Slatina, apoi, la cumpăna veacului al XVI-lea, la Sucevița, sub patronajul lui Ieremia și Simion Movilă, și, la jumătatea veacului al XVII-lea, în vremea lui Vasile Lupu. După cum se observă, vârfurile de creație ale broderiei moldovenești se suprapun, cronologic, peste anii de domnie ai acestor mari domni ai Moldovei, iar principalele centre de creație au luat ființă și s-au dezvoltat în necropolele acestora. De aici, concluzia că arta broderiei a avut, în momentele ei de glorie, un caracter aulic, prin excelență.

Cele mai multe broderii putnene au fost realizate în tehnica bizantină. Piesele au un suport de rezistență textil (de obicei bumbac sau in, ori amândouă), peste care este adăugat un alt suport, mult mai fin, din mătase. Meșterul copia desenul de pe carton pe acest ultim suport și marca liniile desenului cu fir de mătase (de obicei roșie). Acolo unde urma să se brodeze cu fir metalic, meșterul realiza mai întâi o structură de fire textile (in, bumbac), de diferite grosimi, poziționate paralel și foarte apropiate între ele, care asigurau relief broderiei. Apoi, printr-o foarte minuțioasă numărare a firelor, urmată de prinderea perpendiculară a firelor metalice pe acestea, din loc în loc, la intervale variabile, pe orizontală, se creau, prin firele de prindere din mătase, motive geometrice variate, care imprimau o anumită plastică desenului. În zonele unde broderia se realiza cu mătase (chipuri, mâini, picioare), meșterul renunța la structura de fire textile, iar broderia se executa direct pe suportul de mătase.

Broderiile din epoca ștefaniană, în special cele din Mănăstirea Putna, au o mare picturalitate. Firul de mătase urmează trasee precise, punctele de coasere sunt organizate uneori concentric, alteori în linii paralele, redând anatomia personajului. Mătasea este vopsită într-o mare diversitate de culori, astfel încât sunt realizate, prin răsucirea unor fire de culori diferite, tonuri variate. Uneori, chipurile personajelor sunt în contrast cu un fond cromatic (făcut, de asemenea, tot din mătase), corespondent proplasmei, ceea ce dovedește înrudirea dintre tehnica broderiei și cea a picturii. Plasticitatea este asigurată și de crearea unor zone de „lumini” și „umbre”, ambele efecte ale acelor desene geometrice amintite mai sus. Adeseori, firele din argint și argint aurit erau răsucite în jurul unui fir textil, punând în contrast aurul și culoarea mătăsii. Firul metalic putea fi cusut împreună cu fire de mătase mono sau policrome, lărgind și mai mult paleta de nuanțe. Datorită acestor jocuri cromatice, unele broderii au atins performanțe estetice deosebite, motiv pentru care au fost numite „pictură cu acul”. Un mare număr de acest fel de broderii poate sta alături de cele mai bune picturi și mozaicuri.

Tezaurul de broderii și de țesături al Mănăstirii Putna este unul reprezentativ pentru întreaga Ortodoxie. Prin inscripțiile care le împodobesc, dar și prin numărul lor, broderiile putnene dovedesc că în acest sfânt lăcaș a funcționat un atelier de broderie în vremea lui Ștefan cel Mare și a lui Bogdan al III-lea. Piesele realizate aici se înscriu în prodigioasa tradiție bizantină, din care s-a inspirat și arta sud dunăreană. Arta sârbească este prezentă la Putna printr-o broderie de excepție, anume epitaful Elenei, soția despotului sârb de Serres. Devenită monahia Eufimia, ea este cea mai veche broduză cunoscută în lumea ortodoxă. Prezența acestui epitaf la Putna este un exemplu grăitor pentru legăturile pe care Moldova medievală le-a avut cu Serbia.

Meșterii care au lucrat în atelierul de la Putna au dovedit nu doar că stăpânesc desăvârșit secretele broderiei, dar și că sunt capabili de originalitate. Acoperământul de mormânt al Mariei Asanina Paleologhina, doamna lui Ștefan cel Mare, este o piesă unică în întreaga lume postbizantină. Decorată cu monograme și simboluri bizantine, ea este o expresie vie a ceea ce a însemnat Moldova în vremea lui Ștefan cel Mare: „Bizanț după Bizanț”.

În sfârșit, icoanele broderii din tezaurul Mănăstirii Putna au meritul de a înfățișa creștinismul autentic, așa cum l-a moștenit Bizanțul din primele veacuri creștine. În esență, ele exprimă adevărul revelat de Iisus Hristos. „Icoane pictate cu acul”, broderiile nu sunt doar opere de artă unice și de neprețuit, ci și dovezi ale continuității, peste veacuri, a Bisericii Fiului lui Dumnezeu, cea Una, în care Dumnezeu și omul conlucrează, făcând din lumea văzută cale către Împărăția iubirii, Împărăția Celui care „dragoste este” (1 Ioan 4, 16). Prin vederea frumosului sfânt, dragostea lui Dumnezeu se revarsă peste om, iar „cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu”. Aceasta mărturisesc peste veacuri broderiile de la Putna, ctitorii și realizatorii lor.