Prima carte publicată de distinsa profesoară, în 1963, studiul monografic dedicat autorului humuleștean, apare acum în ediție definitivă. Această formă este cea pe care autoarea i-a dat-o spre sfârșitul vieții, în anul 2000, când, la Văratec, s-a aplecat din nou asupra studiilor dedicate lui Eminescu și Creangă.

„Gestul întoarcerii cărturarului, la final de carieră, la tema debutului atesta, o dată în plus, poziția privilegiată pe care Zoe Dumitrescu-Bușulenga a rezervat-o operei lui Ion Creangă în cadrul imaginarului cultural românesc, iar pe de altă parte, din perspectiva debutului, se reconfirma faptul că proiectul Creangă fusese gândit, încă de la început, în diptic cu proiectul Eminescu, din moment ce volumului Ion Creangă, din 1963, avea să i se adauge, în același an, monografia Mihai Eminescu. Așadar, importanța lui Creangă în contextul exegezelor lui Zoe Dumitrescu-Bușulenga nu derivă atât din recurența sau amploarea acordată subiectului, cât din participarea de substanță a acestuia – fie și recesiv marcată – la un proiect de viziune: dipticul Eminescu – Creangă, care prefigurează spațiul de intersecție a liniilor unei arhitecturi ce suportă cupola unei constelații de valori.” (Iulian Costache, Introducere)