„Cartea confesiune a lui Horea Paștina, Ascult și privesc, te lasă fără aer. Citești, revii, subliniezi. E un dialog cu sine? Este un dialog cu ceilalți, artiști mari, artiști vii, care au fost, care sunt? Este un jurnal? Este o carte de memorii? Este o justificare a unui destin împlinit, în condițiile unei istorii adesea potrivnice? Este o auto-inițiere care provoacă pe cei care vor și trebuie să se inițieze?

Este câte ceva din toate acestea și ceva mai mult.

Este o carte mărturisire.” (Adrian Alui Gheorghe)