background

Înaltpreasfințitul Hristofor, Arhiepiscop de Kyriakoupolis

Tinerii sunt viitorul Bisericii

Înaltpreasfințitul Hristofor, Arhiepiscop de Kyriakoupolis

Tinerii sunt viitorul Bisericii

Înaltpreasfințitul Hristofor s-a născut în anul 1970, într-o familie din satul Jafna, districtul Ramallah, Palestina. La 18 ani s-a călugărit în Ierusalim, fiind hirotonit diacon în scurt timp, pentru biserica Sfântului Mormânt, apoi preot pentru Catedrala Buna Vestire din Amman, în anul 1991. Înaltpreasfinția Sa a absolvit Facultatea de Sociologie din Amman și a slujit în mai multe parohii până în 1997, când a fost numit duhovnic în orașul Jaraș din Iordania. A ocupat mai multe funcții administrative până ce a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ierusalimului, în 2018, Arhiepiscop al orașului Kyriakoupolis și vicar patriarhal pentru Amman. A predat mai multe discipline teologice la Asociația pentru Cultură și Educație Ortodoxă, a fost delegat de către Patriarhul Ierusalimului la mai multe conferințe ortodoxe internaționale și, în anul 1999, a înființat o mănăstire în Iordania închinată Maicii Domnului.

În centru, Înaltpreasfințitul Hristofor.
În centru, Înaltpreasfințitul Hristofor.
 

 

Ce modele ați avut în viață? Cum v-au ajutat, cum v-au inspirat?

Multe persoane au avut un rol esențial în viața mea, între care aș dori să-i menționez, în primul rând, pe părinții mei; să amintesc răbdarea, dragostea și duhul de sacrificiu pe care le-au avut pentru noi. Apoi, pe preotul parohiei noastre cu care slujeam în sfântul altar, dar și multe alte persoane din Patriarhia noastră, a Ierusalimului, în special pe Preafericirea Sa Teodor, care m-a primit într-un duh părintesc încă din copilărie.

Care este astăzi importanța formării teologice? Pe ce puneți accent în formarea tinerilor studenți?

Ceea ce trebuie accentuat pentru o formare teologică sănătoasă și corectă este păstrarea vieții duhovnicești și a pocăinței, mai ales pentru studenții în teologie. Astfel, reușim să păstrăm studiile teologice nu ca studii academice aride, ci ca pe o viață trăită în Adevăr, însoțită de o învățătură ortodoxă, sănătoasă. Trebuie să păstrăm credința și dogma Bisericii Ortodoxe printr-o viață duhovnicească, o viață de sfințenie. Viața duhovnicească sănătoasă, împreună cu dreapta credință, ajută Biserica în lucrarea Sa pentru mântuirea sufletelor.

De ce aspecte ar trebui să țină cont preoții de astăzi?

Lumea de astăzi suferă din cauza depărtării de Dumnezeu. De aceea, mai ales preoții de astăzi trebuie să fie priveghetori, pentru a nu fi atrași de duhul lumesc care încearcă să-i îndepărteze de la rolul lor principal – cel de a lucra pentru mântuirea fiilor Bisericii și a se pregăti pentru Împărăția cerurilor. Nu trebuie să cădem în neglijență și nepăsare, părăsind ceea ce au păstrat strămoșii noștri până la moarte. Totuși, acest lucru nu trebuie să ne împiedice să fim deschiși, cu ajutorul discernământului Bisericii, pentru a înțelege duhul lumii în care trăim azi.

Ați afirmat undeva că „tinerii sunt coloana vertebrală a Bisericii”. Cum vedeți tânăra generație?

Generația de tineri trece azi prin multe crize și încercări, iar acest lucru se petrece din cauza dependenței de mijloacele informatice de astăzi. Tinerii primesc totul prin intermediul tehnologiei, fără a încerca întâi să se bazeze pe ei înșiși în a căuta surse bune de cunoaștere și informare, lucru ce îi afectează și îi face să piardă timpul. Tinerii de astăzi suferă de multe crize, dar cea mai importantă dintre ele este criza identității, alături de cea psihologică, ateistă și morală. Totuși, în ciuda tuturor acestor tulburări, nu ne putem imagina viitorul Bisericii fără tineri, căci ei sunt viitorul Bisericii, având posibilitatea și puterea de a-l zidi. Nu trebuie să-i neglijăm, căci sunt tineri buni, care pot face o schimbare în viitor, și ar trebui să avem grijă de ei. Iar această grijă trebuie întemeiată pe principii duhovnicești și științifice sănătoase. Pregătirea științifică trebuie să fie una temeinică, astfel încât să-i facă pe cei formați să fie deschiși spre celălalt, capabili să dialogheze cu iubire, dar și cu păstrarea credinței.

În ce condiții tinerii de astăzi pot înțelege frumusețea vieții bisericești?

Aceasta depinde de noi, ierarhii și clericii Bisericii. Suntem modele pentru ei și n-ar trebui să stricăm aceste modele, ci să fim modele bune, adevărate poporului nostru. Biserica nu este monopolul nimănui, nici nu poate fi împărțită în clase sau categorii. Biserica este una și toți sunt chemați în ea la unirea cu Unul Domn Iisus Hristos, pentru a fi martori ai prezenței Sale în mijlocul nostru.

Ce activități aveți cu tinerii?

Cel mai important lucru pe care tinerii noștri ar trebui să-l simtă astăzi este dragostea pentru ei și faptul că ușa Bisericii și sânul ei le sunt întotdeauna deschise. De-a lungul slujirii mele în Iordania, am încercat din greu să adun tinerii în mai multe activități, începând cu predici, apoi cu prelegerile și călăuzirea duhovnicească în cadrul școlilor de duminică. Acestea s-au răspândit în toate parohiile din Iordania și îi ajută pe tineri să fie implicați în multe activități atractive. Cu ajutorul lui Dumnezeu am început să construim Centrul Ortodox lângă mănăstirea Maicii Domnului din Dubbin. Acesta are în mijloc o biserică închinată Sfinților Trei Ierarhi, fiind înconjurată de un centru de conferințe, mai multe săli, camere de cazare și spații exterioare. Centrul va fi pentru tinerii noștri un loc care oferă o atmosferă curată, plină de liniște și seninătate. De asemenea, acesta pune la dispoziția tuturor vizitatorilor tehnologii moderne și oferă tinerilor un loc de întâlnire, un mediu curat și sigur, care îi motivează să-și pună în valoare talentele creative, contribuind la formarea lor duhovnicească și culturală, pentru slujba Bisericii, a societății și a țării.

Cum își pot trăi tinerii viața în mod frumos?

Ar trebui să le dăm un exemplu pentru viața lor și ar trebui, de asemenea, să prezentăm pe Hristos și tainele Bisericii într-un mod sănătos și corect. Doar cu Hristos tinerii pot să afle plinătatea bunătății și atunci știu ce este adevărata Ortodoxie. Ortodoxia este viață, nu o identitate sau un naționalism în această lume turbulentă. Ortodoxia înseamnă să ne împărtășim de viața lui Iisus, pentru a-L slăvi prin venirea Duhului Său peste noi, învrednicindu-ne astfel să-L numim Tatăl nostru pe Tatăl ceresc. Toată bunătatea derivă din Ortodoxia noastră cea dreaptă. Această Ortodoxie este cea pe care o căutăm prin viața călugărilor din mănăstiri. Aceștia joacă un rol excepțional și sunt un model în trăirea virtuții și a bunătății, prin dragostea lor arătată față de Ortodoxie, prin slăvirea adusă lui Dumnezeu Cel în Trei Ipostasuri.

Care credeți că sunt cele mai mari amenințări la adresa Ortodoxiei, astăzi?

Din punct de vedere intern, poate că cea mai mare amenințare la adresa Ortodoxiei de astăzi este dezbinarea și dezvoltarea gândirii etno-naționale, în locul gândirii Ortodoxe care îi unește pe toți. Din punct de vedere extern, probabil cele mai mari amenințări sunt intervențiile politice și financiare. Cu toate acestea, provocările interne rămân mult mai periculoase decât cele externe.

Creștinii sunt cei mai persecutați în lume. Care este situația creștinilor în Iordania?

Creștinii din Iordania nu sunt persecutați, ci au garantate toate drepturile civile și religioase. Creștinii sunt prezenți în toate instituțiile statului, în guvern, parlament și în administrație. Ei joacă un mare rol economic în Iordania și au contribuit de-a lungul timpului la dezvoltarea culturii și civilizației în această țară. În ultima perioadă au apărut unele comportamente extremiste care sunt străine de societatea noastră creștin-islamică, de relația care ne leagă pe noi, creștinii, de musulmani. Însă lucrăm împreună ca să depășim aceste comportamente, fie că sunt din partea musulmanilor, fie chiar a creștinilor.

Trăiți într-o țară majoritar musulmană. Care sunt raporturile creștinilor cu musulmanii?

Noi, creștinii, suntem complet liberi să ne îndeplinim ritualurile religioase în bisericile noastre și construim constant biserici și școli oriunde dorim. Relațiile dintre creștini și musulmani în societatea iordaniană au fost deosebit de bune de-a lungul istoriei, în ciuda apariției unui spirit străin în ultima perioadă, care încearcă să semene conflicte, să creeze dispute și care urmărește să rupă această legătură unică întreținută cu dragoste și înțelepciune de-a lungul timpului. Acest spirit străin trebuie combătut și abandonat, fapt ce se poate realiza doar prin colaborare și unitate, prin umanitate și moralitate, căci noi trăim împreună de mai bine de 1400 de ani în această țară sfântă.

Cum se prezintă viața monahală în Iordania?

Istoria sfintei noastre țări oferă multe mărturii despre o viață monahală înfloritoare. Noi, creștinii, suntem în această țară de 2000 de ani și vom rămâne aici cu harul lui Dumnezeu. În toți acești ani, viața monahală ascetică a fost înfloritoare, mai ales în deșertul Iordanului (unde a fost botezat Domnul nostru Iisus Hristos). Din păcate, în timpul ocupației otomane, viața monahală a scăzut considerabil în țara noastră până aproape de dispariție, dar credincioșii nu au renunțat niciodată la nădejdea în mila lui Dumnezeu asupra Bisericii Sale. În prezent, în Iordania căutăm să restaurăm această viață monahală și de aceea a fost construită Mănăstirea Maica Domnului – Izvorul Vieții pentru monahii, aceasta fiind considerată una dintre cele mai importante mănăstiri din Patriarhia Ierusalimului și ocupând un loc important în inima poporului iordanian. Amintesc, de asemenea, Mănăstirea Epifania de lângă râul Iordan.

Cât de importantă este viața monahală pentru societate?

Viața monahală constituie un adevărat model pentru societate prin exemple de viață sfântă, de renunțare la lucrurile lumești și de urmare a lui Hristos. Acest lucru este cel mai mare model pentru lumea de astăzi. Pe lângă aceasta, importanța vieții monahale provine din rugăciunea pe care monahii o înalță către Dumnezeu și care ține această lume în zilele grele ale vieții de aici.

Împreună cu Patriarhul Teofil al Ierusalimului (centru), la hirotonia în Arhiepiscop.
Împreună cu Patriarhul Teofil al Ierusalimului (centru), la hirotonia în Arhiepiscop.
 

 

Care considerați că sunt cele mai mari dificultăți ale vieții monahale, astăzi?

Dificultățile sunt multe astăzi, dar cea mai mare și mai periculoasă dintre acestea este faptul că, în ultima perioadă, s-a deformat imaginea vieții monahale. Aceasta a fost afectată de duhul lumii și, de aceea, ar trebui să ne străduim să păstrăm identitatea monahală ortodoxă. În plus, lumea monahală nu ar trebui să se implice în problemele care privesc societatea și nu ar trebui să formuleze opinii nepotrivite despre acestea. Lumea monahală este imaginea curată a vieții creștine, iar noi trebuie să o păstrăm intactă, pentru a nu deforma expresia monahismului autentic.

Ați cunoscut oameni cu viață sfântă? Cum v-au marcat?

În viața mea sunt multe persoane care au trăit ca niște oameni simpli, necunoscuți, dar care mi-au atins inima prin viața lor spirituală și prin sfințenia care îi înfrumuseța. Supraviețuirea în circumstanțele dificile în care trăim este în sine o minune repetată zilnic. Suntem în această viață doar prin mila lui Dumnezeu și prin grija Sa pentru noi.

În timpul slujirii mele în Biserica Sfântului Mormânt au avut loc multe minuni care au avut o influență asupra vieții mele. Mă refer, în special, la minunea Sfintei Lumini izvorâtă din Mormântul Domnului. Oamenii erau plini de bucurie când vedeau Lumina izvorâtă în prezența lor, lumânările care se aprindeau în mod miraculos, fără intervenție umană, și minunile care se petreceau cu ei.

Eu cred în prezența reală a sfinților în viața noastră. O simt mereu prin duhul sfinților contemporani – Nectarie, Paisie Aghioritul și Porfirie Kavsokalivitul. Dar, mai cu seamă, simt prezența și tandrețea Maicii noastre Preasfinte, care pentru noi au fost deosebit de evidente în timpul întemeierii Mănăstirii Izvorul Vieții din Dubbin, în Iordania. Nu vă ascund că am văzut minuni zilnice până ce am dus la bun sfârșit această lucrare binecuvântată, iar prezența Maicii Domnului este simțită de toți cei care vin la mănăstire, cerându-i ajutorul. Ea îi susține pe toți cei care caută scăpare la ea. Acest lucru este ceea ce credem și experimentăm. Maica noastră Preasfântă este mereu prezentă alături de fiii ei.

Care sunt cele mai importante repere pentru viața creștinilor de astăzi?

Ceea ce îi ajută pe creștini în viața lor este credința și încrederea în Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Întrupat pentru mântuirea noastră și, de asemenea, credința statornică în Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și în sfinții care îi ajută să depășească multe dintre dificultățile vieții. Mântuitorul ne deschide, cu belșugul milei Sale și prin mijlocirile Preasfintei Maici și ale sfinților, o viață slăvită și fără de prihană. Credința noastră în prezența lor reală ne călăuzește la o viață de virtute, manifestată prin smerenie și pocăință. Iar această pocăință întărește iubirea și ne face să ne apropiem mai mult de oameni și, astfel, de Dumnezeu. Iubirea față de aproapele este calea noastră spre a obține mila lui Dumnezeu și a ne bucura de înfierea dată de El.

Ceea ce face ca viața credinciosului să se îndrepte este ca la spovedanie să se comporte ca un fiu. Nădăjduiesc ca toți să-și caute duhovnici care să-i ajute să ajungă la Hristos, pentru a se împărtăși de viața Lui. Nădăjduiesc ca toți să umble în ascultare și dragoste. Taina Spovedaniei nu este o discuție omenească, ci mai degrabă un har care vine din cer și se revarsă prin gura duhovnicului, înconjurând viața credinciosului și luminându-i inima și mintea.

Un gând pentru tinerii români!

România a trecut de multe ori prin împrejurări dificile care au îngreunat țara și poporul ei, dar statornicia Bisericii din România și rolul considerabil pe care l-a avut este de netăgăduit. Din acest motiv, îi rog pe tinerii credincioși ai Bisericii Ortodoxe Române să-I mulțumească mereu lui Dumnezeu pentru că trăiesc în cadrul unei comunități creștin-ortodoxe. Nădăjduiesc ca ei să se străduiască să păstreze identitatea acestei comunități și să n-o abandoneze pentru nicio influență străină, să nu-și lase valorile morale și spirituale, ci să păstreze moștenirea părinților și a strămoșilor.



Articol din revista
Cuvinte către tineri, nr. XIV/2021