Drumul restabilirii monumentelor a început în 2009, la îndemnul Părintelui prof. Mircea Bejenaru din parohia Tișăuți, Suceava, când am participat la instalarea unei troițe din piatră de Viștea în orașul Sângerei, în amintirea martirilor Vasile și Valeriu Gafencu. Atunci, părintele mi-a cerut să îl ajut cu documentația necesară devamării și instalării acelei troițe, după care mi-a venit ideea că fiecare sfânt basarabean ar trebui scos din anonimat prin edificarea unor astfel de însemne comemorative.
Ulterior, alături de tinerii din ASCOR, au fost edificate troițele din piatră de la Pepeni (în cinstea Mitropolitului Iosif Naniescu), la Edineț (în amintirea părintelui Sofian Boghiu), Baurci-Moldoveni (în memoria soților Doina și Ion Aldea-Teodorovici și a deținutului politic Andrei Ciurunga), Cuhureștii de Jos și Hâncești (în cinstea Mitropolitului Gurie Grosu). Între timp, sculptorița Silvia Radu din București m-a îndemnat să instalez la Bălți bustul Mitropolitului Visarion Puiu, oferindu-mi gratuit matrițele pentru a reduce la maxim costurile pentru turnarea în bronz a monumentului. După aproape doi ani, bustul a fost instalat la Bălți în curtea Catedralei Sfinții Împărați Constantin și Elena – ctitorie a Mitropolitului Visarion Puiu.
Fiind student în anul trei, citeam cartea Basarabia Necunoscută a maestrului Iurie Colesnic. La un moment dat, am observat un monument închinat celor trei martiri din Chișinău – preotul Alexei Mateevici, juristul Simion Murafa și mecenatul Andrei Hodorogea –, și deodată m-a străfulgerat un gând că acest monument trebuie restabilit. În aceeași seară am cerut binecuvântarea Starețului Mănăstirii Putna – Arhimandritul Melchisedec Velnic, și astfel, având convingerea că voi reuși, i-am comunicat lui Iurie Colesnic ideea respectivă. Câteva zile mai târziu, m-a contactat vice-ministrul Dumitru Godoroja, care a susținut financiar întreaga reconstituire a Monumentului.
În perioada cât m-am documentat cu privire la aspectul estetic al Monumentului celor Trei Martiri și la locul unde fusese amplasat (prin arhivele de la București, Iași, Vaslui, Chișinău ș.a.), am identificat diferite documente, fotografii și alte mărturii scrise despre monumentele ridicate în perioada interbelică în cinstea Regelui Ferdinand I în Basarabia. Iar de aici a pornit o altă epopee cu restabilirea celor șase busturi ale Regelui Ferdinand I din Nisporeni, Ialoveni, Țepilova Mare, Lipceni, Rezina, Varnița și Verejeni, acțiune realizată alături de Casa Regală a României și Primăriile respective. Am rămas surprins când, prin documentele de arhivă, am găsit liste de subscripție cu ajutorul cărora au fost colectați banii de edificare a busturilor în perioada interbelică. Nici un monument românesc din Basarabia nu a fost ridicat la indicația Guvernului de atunci, ci dimpotrivă, la inițiativa preoților și a învățătorilor care au format comitete de inițiativă, au adunat mijloacele financiare necesare, manifestându-și astfel dragostea cordială pe care o purtau față de Regele Întregitor.
Între timp, am început să identific material istoric despre alte patru monumente care au existat pe malul Nistrului în memoria grănicerilor români uciși de bolșevici pe timp de pace. La Cosăuți, spre exemplu, am restabilit monumentul Căpitanului Ionel Epure, care fusese ucis de bolșevici în iunie 1940 fiindcă le-a cerut acestora din urmă să respecte termenul de 3 zile anunțat pentru evacuarea trupelor române. Tatăl lui Ionel Epure – Generalul Traian Epure – a ținut piept armatelor germane la Siriu, în Primul Război Mondial, iar Ionel a udat cu sânge pământul scump al Basarabiei.
La Olănești am restabilit monumentul închinat grănicerului Aurelian Mihăilescu, ucis în 1923 de bolșevicii care aduceau clandestin armament în sudul Basarabiei pentru pregătirea revoltei de la Tatarbunar, în încercarea disperată de a legitima o eventuală ocupație a Basarabiei de către Imperiul sovietic.
La Rezina am reușit să restabilim monumentul eroilor români din Primul Război Mondial, monument distrus împreună cu cimitirul eroilor români și Biserica veche din apropiere. La Mălăiești a fost ridicat, în baza unei singure fotografii de epocă, monumentul grănicerului Petre Marcu, ucis și el mișelește în 1923 pe malul Nistrului de către o bandă de bolșevici care culegeau informații operative din Basarabia.
Distrugerea acestor monumente după 1945 a făcut parte din politica comunistă de deznaționalizare a românilor basarabeni, fiind astfel declanșat un război cultural, pe care noi l-am numit Războiul Monumentelor. Începând cu 2009, am început o campanie legitimă de recuperare a memoriei prin restabilirea și refacerea operelor comemorative de război și a monumentelor edificate în perioada interbelică. Nu a fost inaugurare de monument la care să nu vină martori care plângeau atunci când monumentul era dezvelit, fiindu-le răscolite amintirile.
În fiecare localitate din Republica Moldova există eroi peste oasele cărora călcăm zilnic fără să bănuim. Spre exemplu, în localitate Pârjota, raionul Râșcani, am restabilit monumentul eroilor români căzuți în Cruciada împotriva comunismului în vara anului 1941. Atunci când am săpat fundația monumentului am găsit oasele unor eroi, o tăblița a unui soldat și nasturi de la haina militară. În orașul Leova am refăcut două parcele ale eroilor români din cele două războaie mondiale, iar mormintele lor cu greu mai puteau fi identificate. În comuna Mereni am restabilit, alături de Asociația Tighina, crucea de mormânt a plutonierului Ioan Căplescu, jandarm omorât de banditul Grigore Kotovschi, care venea de la Tiraspol spre Chișinău pentru a jefui localnicii.
Îmi aduc aminte cu ce emoții am descoperit în cimitirul orașului Soroca cenotaful Generalului Stan Poetaș, care fusese parțial distrus și era împrăștiat în locuri diferite din cimitir. Generalul Stan Poetaș a fost ucis în ianuarie 1919 pe malul Nistrului de către o bandă de bolșevici care provocaseră răscoala de la Hotin. Statuia Generalului, ridicată în 1923 la Soroca, a fost topită în 1945, monumentul funerar distrus în 1992–1993, iar peste osemintele sale a fost înhumat un basarabean de etnie rromă. Ocupanții s-au preocupat îndeaproape de distrugerea memoriei noastre, pentru mancurtizarea și înstrăinarea tinerei generații.
În perioada interbelică orașul Chișinău a avut foarte multe monumente românești. Am reușit să edificăm la Chișinău un bust în memoria lui Vespasian Erbiceanu – primul președinte al Curții de Apel Chișinău și cel care a introdus limba română în instanțele de judecată din județele basarabene. A fost restabilită crucea de mormânt a preotului Alexandru Cristea – cel care a scris linia melodică a Imnului de Stat al Republicii Moldova, și am reușit să edificăm un monument pe locul unde fusese Biserica Sfântul Ilie, monument lucrat în piatră de Vratza la Cluj-Napoca. De doi ani de zile lucrăm asupra restabilirii Cișmelei Generalului Georgescu Pavel Ion, care va fi închinată eroilor români căzuți la Mărășești și victimelor regimului sovietic împușcate în subsolul Consulatului italian din Chișinău în iunie 1940 de către NKVD. De asemenea, în Chișinău va fi ridicată și statuia Reginei Maria, o idee apărută în 1939, însă care nu a fost realizată din cauza războiului. Monumentul va fi amplasat în scuarul Liceului Gheorghe Asachi, instituție care a purtat numele Reginei Maria în perioada Regatului României.
Anul 2021 fiind declarat de către Patriarhia Română anul omagial al pastorației românilor din afara României și anul comemorativ al celor adormiți în Domnul, am încercat să repunem în valoare câteva monumente închinate eroilor români căzuți pentru reîntregirea țării. Drept urmare, a fost restabilită troița eroilor români de la Mănăstirea Rudi, ridicată în 1936 de către Episcopul Hotinului, Visarion Puiu. De asemenea, la 18 iunie am reușit să finalizăm edificarea unei opere comemorative de război la Fălești, pe locul unde la 30 mai 1943 fusese inaugurat un cimitir al Armatei Române unde se odihneau 299 de eroi români, cimitir distrus în 1954 pentru a se face loc școlii cu predare în limba rusă Alexandr Pușkin. Tot anul acesta sperăm să finalizăm restabilirea monumentului eroilor români de la Balatina (pe malul stâng al Prutului) și bustul Sfântului Valeriu Gafencu de la Sângerei.
Toate aceste acțiuni reprezintă o încercare de punere în valoare a patrimoniului cultural național, de cinstire a jertfei supreme a eroilor români căzuți în cele două războaie mondiale, dar și de mărturisire a credinței ortodoxe și a adevărului românesc din estul României (Basarabia).
Așa să ne ajute Dumnezeu!