Mănăstirea Solca a fost construită între anii 1612 și 1622 de domnul Ștefan Tomșa al II-lea al Moldovei. Domnul a înzestrat mănăstirea cu odoare, veșminte și cărți de cult necesare pentru biserică, dar și cu sate, mori și vii, pentru a acoperi nevoile ei economice. Primul stareț atestat al obștii de călugări este Pangratie (1615–1625).
Biserica mănăstirii este construită în stil moldovenesc, cu elemente gotice și bizantine, în plan treflat, și este una din cele mai zvelte mănăstiri din Moldova medievală, având 36 metri înălțime până în vârful turlei, fiind depășită doar de Dragomirna (42 metri).
Domnul Ștefan Tomșa a gândit biserica mănăstirii Solca drept necropolă voievodală, dar nu a mai apucat să fie înmormântat aici, deoarece a fost mazilit din domnie la 1623 și a murit pe malurile Bosforului. Totuși, în biserică găsim piatra de mormânt a Saftei, fiică de mare boier (†1683), și cea a lui Andrei Abaza, vornic (†1707), posibili binefăcători ai locașului.
Domnii Miron Barnovschi și Vasile Lupu au făcut și ei danii mănăstirii.
Ultima perioadă de înflorire a Mănăstirii Solca a fost sub conducerea arhimandritului Vartolomei Mazereanu (1768–1774), care mai înainte fusese stareț la Mănăstirea Putna. El a scris „Condica Mănăstirii Solca”, a întocmit un „Letopiseț al Moldovei” și a condus o școală duhovnicească pentru pregătirea monahilor și a preoților.
La 1775, Imperiul Habsburgic a ocupat Bucovina, și, la scurtă vreme, a desființat toate mănăstirile, lăsând deschise doar Putna, Sucevița și Dragomirna.
La 29 aprilie 1785, Mănăstirea Solca a fost și ea închisă, cei 11 călugări au fost alungați, iar chiliile de lemn au devenit locuințe pentru angajații depozitului de sare. O parte din patrimoniul mănăstirii – cărțile, veșmintele, odoarele – a fost trimis la Mănăstirile Putna, Sucevița, Dragomirna și Sfântul Ioan de la Suceava, iar altă parte s-a pierdut.
Mănăstirea Solca a fost transformată în biserică parohială și cu acest regim a funcționat până în noiembrie 2020, când Permanența Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților a hotărât redeschiderea ctitoriei istorice a domnului Ștefan Tomșa. Este o reparare a unei nedreptăți istorice făcută Mănăstirii Solca, dar și o responsabilitate față de ctitorii ei și față de patrimoniul religios și cultural al Bucovinei.
La 11 ianuarie 2021, Sinodul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei a binecuvântat redeschiderea Mănăstirii Solca, după 236 de ani, iar primul stareț după reînființare este părintele protosinghel Elefterie Ionesie, cu metania din Mănăstirea Putna. Împreună cu credincioșii orașului Solca și cu sprijinul autorităților locale, se dorește refacerea complexului monahal al Mănăstirii Solca și înființarea unui muzeu mănăstiresc, în care să se adune și să se păstreze vechile odoare risipite ale Solcăi. Este o datorie morală și spirituală care cade pe umerii noștri, ai creștinilor ortodocși din Bucovina.
Mănăstirea Solca este inclusă pe lista monumentelor istorice de categoria A din județul Suceava (de importanță națională și universală).