background

Protos. Ieremia B.

Mănăstire românească în America de douăzeci de ani

Protos. Ieremia B.

Mănăstire românească în America de douăzeci de ani

Mănăstirea „Sfântul Dimitrie cel Nou” din Middletown, statul New York, a fost ridicată având la temelie truda nesfârșită și năzuința unor oameni deosebiți de a oferi „prinos bine plăcut” Domnului. Totodată, acest lăcaș de cult reprezintă și aducerea unui colț de Românie mai aproape de cei plecați în America, prin cea mai sfântă și mai puternică legătură, credința ortodoxă.

Istoria mănăstirii este legată de Dumitru Minciu din Tulcea, care venind în New York la finalul veacului trecut, a cumpărat în Mount Hope 42 de acri de pământ. Acesta a devenit ulterior fiu duhovnicesc al părintelui Arhimandrit Mitrofor Vasile Vasilache, paroh al Bisericii Sfântul Nicolae din New York. Spre finalul vieții, Dumitru Minciu a hotărât să își lase prin testament toată averea Parohiei Sfântul Nicolae. Hotărârii lui, părintele său duhovnic a adăugat și binecuvântarea de a face pe proprietatea din Mount Hope o mănăstire românească. Din 2001, alături de alți fii duhovnicești, părintele Vasile amenajează în casa din Mount Hope un paraclis cu hramul „Sfântul Dimitrie Basarabov”, o trapeză, o bibliotecă și chilii pentru călugări. Lucrările au fost binecuvântate de Arhiepiscopul Victorin Ursache, care a vizitat proprietatea de câteva ori și a sfințit paraclisul. Pe 27 octombrie 2001 se săvârșesc pentru prima dată Aghiazma și Sfânta Liturghie.

În anul 2003 trece la cele veșnice părintele Vasile Vasilache și donează prin testament agoniseala sa de o viață, cu dorința de a se construi biserica mănăstirii. Acest lucru s-a realizat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Nicolae Condrea, Mitropolit Ortodox român al celor două Americi.

Arhiep. Victorin Ursache și Arhim. Vasile Vasilache.
Arhiep. Victorin Ursache și Arhim. Vasile Vasilache.
 

 

În 2006, viața monahală a mănăstirii este reorganizată prin venirea a doi monahi de la Mănăstirea Bistrița-Neamț. Biserica a fost construită, pictată și sfințită între anii 2007–2016. Pe 15 iunie 2011, rămășițele pământești ale părintelui Vasile Vasilache au fost strămutate la mănăstirea pe care a ctitorit-o. Locul său de veci a fost amenajat prin strădania familiei Gheorghe și Paraschiva Papa. Tot prin sprijinul familiei Papa, în anul 2015 a fost achiziționată proprietatea vecină mănăstirii, unde au fost amenajate chilii, vechiul corp fiind transformat în arhondaric pentru găzduirea pelerinilor. Pe 23 octombrie 2016, alături de serbarea hramului, a avut loc și sfințirea picturii din biserica mănăstirii.

În anul 2020, cu binecuvântarea părintelui Arhimandrit Melchisedec, starețul Mănăstirii Putna, a vrednicului de pomenire Arhiepiscop Pimen și a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, noul Arhiepiescop al Sucevei și Rădăuților, a început o nouă etapă în viața mănăstirii prin transferarea părintelui Protosinghel Ieremia Berbec și a altor monahi de la Mănăstirea Putna. În viitor se dorește construirea unei porți de lemn în stil maramureșean și a unui pavilion cu altar de vară pentru săvârșirea slujbelor la evenimentele mari.

La mănăstire se păstrează un veșmânt cu care au fost îmbrăcate sfintele moaște ale Sfântului Dimitrie cel Nou, un veșmânt albastru brodat care a acoperit pentru o perioadă de timp sfintele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași și o bucățică din sfintele moaște ale Sfântului Ioan Maximovici.



Articol din revista
Cuvinte către tineri, nr. XIV/2021