Ce consideri că este chemată să facă generația studenților de azi pentru a fi mai uniți și pentru a-și (re)construi țara în care orice român și-ar dori să trăiască?
Jertfa strămoșilor noștri de pe câmpurile de luptă este motivul pentru care generația studenților de astăzi este chemată să-și apere și să mărturisească credința în Dumnezeu, chiar cu prețul vieții în caz de nevoie, să-și arate dragostea față de neam prin promovarea costumului și cântecului popular românesc, dar și prin menținerea sentimentului de unitate a poporului român, așa cum în 1871, gândirea și simțirea studenților de atunci era îndreptată spre unire, spre pace, spre unitate. Românii aflați în diaspora ar trebui să aibă sentiment de apartenență la un popor. Distanța nu schimbă faptul că rădăcinile acestora sunt acasă, în România. Rugăciunea ne unește pe toți românii înaintea lui Dumnezeu, pe cei din țară și pe cei din afara ei.
Georgiana Marin, Facultatea de Teologie Ortodoxă – Asistență Socială, Iași
Pentru generația noastră cred că prioritară ar fi unirea pe plan social, cultural și spiritual, decât pe plan teritorial. Firește că pentru această făurire este necesară cunoașterea istoriei, un simțământ patriotic, dragostea pentru limba, credința și cultura noastră, și nu în ultimul rând, respect pentru înaintașii noștri. De aceea, generația de astăzi este chemată să trezească în tineri conștiința națională, istorică și culturală, făcându-i pe aceștia conștienți de idealul pe care l-au avut înaintașii noștri și pe care fiecare dintre noi suntem chemați să-l ducem mai departe. Primii trei pași pentru unitate și (re)construirea țării ar fi: conștientizarea, informarea și acționarea. Prin acestea arătăm că ne pasă, că ne dorim să fim mai uniți și să trăim mai armonios unii cu alții.
Emilia Ciobanu, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Iași
Nimic persistent în timp nu se poate construi pe ceva care nu are un fundament puternic. Generația din 1871 a avut un ideal. Înaintașii au construit pe temelia credinței strămoșești și au investit în educație și cultură. Și-au dat seama că aici este adevărata miză. Generația de astăzi este chemată să redescopere miza lucrurilor pe care le face, dar și modalitatea prin care poate ieși din înșelăciunea confortului. Generația de astăzi este chemată să-și asume conștiința de sine, cunoscând de unde venim și încotro ne îndreptăm.
Iulian Tomeac, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Iași
În 1871, din dorința românilor pentru o țară a lor, a luat ființă la Putna Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, realizată prin implicarea directă a studenților cu nume răsunătoare peste ani. Idealul lor le-a fost insuflat în mod special de către profesori, familie și Biserică. Astăzi nu mai avem o unitate în gândire. Tinerii nu se mai raportează la adevăratele modele, iar gândirea și simțirea lor devin tot mai materialiste. Noi, generația studenților de astăzi, trebuie să conștientizăm într-o mai mare măsură chemarea noastră de a schimba lucrurile în bine și să avem inițiativă. Avem modelele, forța și entuziasmul necesar, dar ceea ce consider că ne lipsește este această bază insuficient de consolidată față de cea a vechii generații, unde Biserica, familia și profesorii formau adevărați stâlpi de susținere ai gândirii. Românii din străinătate ar trebuie ghidați spre sentimentul de apartenență la valorile spirituale și tradiționale românești. Ei au nevoie să cunoască alți români, formând mici comunități în care să poată păstra legăturile cu România, cu tradițiile și cu Biserica.
Mihaela Ariton, master Bioingineria Reabilitării, Iași
Mereu am crezut că în trecut sentimentul național de unitate era cultivat mult mai puternic, din familie și până la finalizarea studiilor din ciclurile superioare de învățământ, părinții și statul având o mai mare preocupare în formarea acestui fior patriotic. În condițiile în care există un stat independent românesc pe malul stâng al Prutului, Basarabia, care își poate decide viitorul, cred că eforturile tinerilor români de pe ambele maluri ale fluviului ar trebui să fie concentrate, alături de eforturile bilaterale statale, spre proiectul final al reunificării. Elemente precum limba, portul național, credința, arhitectura, tradițiile, culorile drapelului, personalitățile istorice sunt și au fost mereu identice, iar contextul istoric actual este mult mai favorabil reunificării decât în trecut. Un alt scop la care consider că sunt chemați studenții este lectura. Un popor care nu citește, nu-și cercetează istoria și credința, își uită rădăcinile, este vulnerabil, nu se mai simte închegat în jurul acelorași valori. Atracția mediului virtual înlocuiește educația și insuflă valori și dorințe străine sufletului nostru. Ajungem să ne simțim lipsiți de idealuri și străini în propria țară. Lectura o văd ca pe un mijloc rapid și eficient de reconectare la realitate și de menținere a sănătății mintale. Românii din afara granițelor cunosc ce înseamnă dorul de țară, de limbă și de Biserică. Este dureros când auzim că frații noștri nu se înțeleg, se evită în străinătate sau au un sentiment de inferioritate pentru că sunt români. O soluție la acest zbucium cred că ar fi cultivarea valorilor naționale în cadrul familiilor și al comunităților din care fac parte. Creșterea copiilor în acest duh cred că ar aduce un sentiment de normalitate și firesc pentru părinți. Sentimentul de inferioritate al unor români din diaspora față de cetățenii acelor țări provine și din lipsa de cunoaștere a propriei istorii. Toate popoarele au propriile străluciri și virtuți, iar noi ar trebui să le descoperim și să le prețuim în primul rând pe ale noastre.
Petru Juravlea, Jurist, 26 ani
Cred că generația studenților de astăzi este chemată să-și asume o atitudine civică mai curajoasă, să fie de partea adevărului, a lui Dumnezeu, și să aibă conștiința că trăind doar pe orizontala lumii nu se poate face nimic. Cred că este necesar să fim mai uniți ca niciodată împotriva imoralității și ideologiilor care acaparează perfid lumea aceasta, dar unitatea dintre noi nu se va putea produce dacă nu ne vom apropia mai mult de Dumnezeu și nu vom cere de la El discernământ, înțelepciune și putere pentru a ne ridica la înălțimea vremii pe care o trăim. Schimbarea ar trebui să pornească de la fiecare persoană în parte. Să avem conștiința că slujirea lui Dumnezeu și a neamului nostru sunt fapte de la care nu ne putem sustrage. Din jertfa fiecăruia dintre noi se poate naște unitatea.
Cristiana Popa, Facultatea de Medicină, Iași
Generația noastră, a studenților din 2021, este chemată să-și unească sufletul și inima pentru a fi părtașă la definirea idealului unității naționale, purtând în suflete aceeași speranță ca studenții din 1871, că într-o zi, România își va aduna toți copiii acasă. Datoria noastră se rezumă la a conștientiza misiunea importantă ce ni s-a acordat, aceea de a duce mai departe dragostea de neam, de țară, avându-i drept model pe înaintașii noștri. Suntem chemați să fim generațiilor viitoare exemplu de iubire, dăruire, curaj, demnitate și, mai presus de toate, exemplu de credință.
Bianca Gabriela Roman, Facultatea de Științe ale Educației, Suceava
Nu ar fi în firea lucrurilor să nu avem în inimi aceleași simțăminte ca studenții din 1871, însă nu oglindite, ci reînnoite, pline de o nouă forță creatoare. Cum să nu avem aceleași simțiri dacă avem aceeași mumă? Generația studenților de azi ar trebui să facă o cosmogonie! Să refacă ceea ce străbunii au fost încredințați că trebuie să facă și anume: să-și întoarcă fața către Dumnezeu și unde or vedea lumină, pe acolo să umble și să trezească conștiința fratelui, în caz că acesta nu ia aminte la cele sfinte, însă nu cu mustrare, ci prin iubire. Atunci, cel de lângă el cu siguranță nu va tăgădui Binele. Cuvintele lui Eminescu adresate camaradului său, Ioan Slavici, în seara serbării de la Putna: „Acela ce vrea să facă ceva nu discută, ci lucrează”, ne îndeamnă să ieșim din recile tenebre ale indiferenței și să împlinim o dorință a tuturor românilor pentru țara noastră: „La trecutu-ți mare, mare viitor!” Nu vom putea niciodată să ne croim drum prin viață, doar privind peste gard. Suntem chemați să ne aflăm propria cale, purtând în noi respectul cuvenit înaintașilor care s-au jertfit pe acest pământ. Numai astfel vom puteam contribui la înomenirea noastră și a celor din jur.
Anul 2021 omagiază pastorația românilor diasporeni și nu ar trebui ca noi, cei rămași în brațele țării noastre, să-i înstrăinăm prin faptele noastre, ci să-i aducem cât mai aproape prin comportamentul și prin asentimentul nostru de confrați. Cred că românii din diaspora ar trebui să înțeleagă și să simtă că Biserica le este mamă dincolo de micimi omenești, de timp sau de hotar. Că țara e locul în care părinții, numărându-și, încet, cele din urmă bătăi ale inimii, trag nădejdea unei continue revederi cu fiii lor, cei plecați peste graniță. Mulți dintre copiii rămași acasă visează la ziua în care își vor putea întinde din nou brațele spre grumajii aplecați de atâta trudă ai părinților. Nu banii le vindecă rana unei copilării refuzate, ci dorința de a face din distanță apropiere. O vorbă populară spune: „Românul, când se trezește, se uită spre soare și lumina pe care o cuprinde cu ochii o împrăștie în lume”. Cei din diaspora trebuie să-și mențină demnitatea de român prin mai strânsa legătură cu țara și cu Biserica.