În zilele de 3 și 4 septembrie 2020, Centrul de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al Mănăstirii Putna a organizat, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a XXIV-a ediție a Simpozionului internațional de istorie „Colocviile Putnei”. Noutatea acestei ediții a fost includerea unei secțiuni de muzicologie, intitulată Probleme de transcriere a notației medio-bizantine: abordări vechi și noi ale cântărilor din Antologhioanele putnene.
Lucrările simpozionului s-au desfășurat online, fiind coordonate din Sala de conferințe a Centrului Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” de la Mănăstirea Putna, ceea ce a facilitat participarea unor conferențiari din SUA, Canada, Franța, Grecia, Bulgaria, Rusia și Ucraina.
Evenimentul a început cu slujba de parastas pentru ctitorii materiali, spirituali și culturali ai Mănăstirii Putna, la 551 de ani de la sfințire, dar și pentru o seamă de istorici care au avut o participare îndelungată în cadrul colocviilor: Dumitru Nastase, Șerban Papacostea și Paraschiva-Victoria Batariuc.
În cadrul secțiunii de muzicologie a fost evidențiat rolul Mănăstirii Putna ca important centru de cultură bisericească. Cele aproape 200 de cântări psaltice, aparținând în principal lui Eustatie, Protopsaltul Putnei de la începutul veacului al XVI-lea, pot fi considerate drept cele mai vechi cântări culte din istoria muzicii românești.
Doamna Svetlana Kujumdzieva a vorbit despre caracteristicile manuscriselor Școlii muzicale de la Putna, având în vedere două dintre acestea: lucrarea monahului Eustatie din 1511 și manuscrisul 816 din Biblioteca Institutului de istorie și arhivistică al Bisericii Patriarhiei Bulgare din Sofia. Concluzia sa este că această școală a păstrat tradiția ortodoxă, în condițiile dominației religioase străine în Balcani.
Ierodiaconul Avraam Bugu, de la Mănăstirea Putna, a analizat aspectele metrice ale cântărilor psaltice bisericești în lucrările mai multor autori, subliniind că percepția corectă a problemei ritmice a vechilor cântări ține și de înțelegerea profundă a logicii acestora.
Domnul Vlad Bedros, profesor la Universitatea Națională de Arte din București, a analizat motivul giulgiului drapat la baza lespezii, practicat în arta rusă de la limita secolelor XIV–XV, care apare și în pictura moldovenească (la Sf. Ilie, Bălinești, Humor și Arbore), într-o stilizare spiralată. El a arătat că reprezentarea unei spirale ca loc de manifestare a sacrului reprezintă un habitus curent al muraliștilor activi în Moldova.
Trei autori, Olena Sergij și Bohdan Berezenko din Kiev și Vera Tchentsova de la Paris au vorbit despre o cruce sculptată în lemn și ferecată în argint aurit, care a aparținut bisericii Mănăstirii Bratsky din Kiev, cu hramul Botezul Domnului, și care provine din Moldova. Ea a fost a Mitropolitului Teofan al Moldovei și a ajuns apoi în Ucraina, probabil odată cu exilul Mitropolitului Dosoftei, la sfârșitul secolului al XVII-lea.
A XXV-a ediție a „Colocviilor Putnei” s-a desfășurat tot online, prin intermediul platformei Zoom, care a dat posibilitatea istoricilor și cercetătorilor de la București, Iași, Cluj, Sofia, Chișinău și părinților istorici de la Mănăstirea Putna să comunice și să se întâlnească.
Dintre studiile prezentate, domnul Ioan Augustin Guriță a reliefat contribuția ierarhilor Moldovei, proveniți în mare parte de la Mănăstirea Putna, la susținerea Ortodoxiei din Transilvania, prin hirotonirea de preoți, trimiterea de cărți de cult ortodoxe și alte obiecte, care au întărit identitatea confesională a românilor în Transilvania, aflată în secolul al XVIII-lea sub schisma uniației.
Monahul Alexie Cojocaru a vorbit despre Alexandrina Magheru-Haralamb și Serbarea de la Putna din anul 1871. Eroina comunicării a fost o femeie cu spirit revoluționar, al cărei tată, generalul Gheorghe Magheru, a participat la Revoluția din 1848. Ea însăși a adus la Serbarea de la Putna din 15 august 1871 cel mai impunător steag tricolor, purtând în mijloc un portret al lui Ștefan cel Mare.
Domnul Ovidiu Cristea, directorul Institutului de Istorie „N. Iorga” din București, a analizat izvoarele venețiene despre moartea domnului Ștefan cel Mare, care infirmă scenariul executării liderilor celor două presupuse tabere de pretendenți de către domnul aflat pe patul morții. Acest scenariu, pus în circulație în epocă de surse poloneze, a intrat în mentalul colectiv prin opera lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea „Apus de soare”. În realitate, succesiunea la tronul Moldovei a fost una pașnică, neînregistrându-se nicio schimbare în componența Sfatului Țării, boierii susținând ascensiunea lui Bogdan al III-lea, fiul slăvitului voievod.