Cimitirul vechi din Cernăuți, capitala Bucovinei istorice, loc de odihnă a elitelor neamului românesc, este un adevărat muzeu, o mărturie a trecutului nostru național.
Din păcate, partea românească a acestui cimitir este amenințată cu dispariția, din pricina vandalizărilor și a furturilor. Comunitatea românilor din Cernăuți a atras de nenumărate ori atenția că dăinuirea acestuia depinde de implicarea fiecăruia.
Printre morminte se regăsesc cel al lui Aron Pumnul, primul profesor al lui Mihai Eminescu, morminte ale membrilor renumitei familii Hurmuzachi. Aici se găsesc cei mai mulți români iluștri înhumați într-un singur cimitir, printre care și 12 foști membri ai Academiei Române. Istoricii din Cernăuți îl consideră un muzeu în aer liber, datorită arhitecturii criptelor și valorii istorice inegalabile.
Orașul Cernăuți este important pentru românii de pretutindeni pentru spiritul viu al românismului și pentru că a reprezentat a doua casă a poetului național Mihai Eminescu. În cimitirul istoric se găsesc mormintele mai multor apropiați ai scriitorului, personalități marcante ale veacului său. Unul dintre cele mai importante morminte este cel al Aglaiei, sora mai mică a poetului. De asemenea, cripta impresionantă a lui Zaharia Voronca, membru al societății „Arboroasa”, luptător pentru limba și cultura română în Bucovina.
Istoricul cernăuțean Dragoș Olaru lucrează asupra unui album al acestui cimitir, proiect care trebuie susținut financiar, pentru ca fotografiile și hărțile cu descrieri ale obiectivelor muzeului în aer liber să fie tipărite. „Cimitirul este într-o stare deplorabilă, sunt foarte multe morminte ale multor personalități marcante. Pe locurile lor se înmormântează noi oameni care mor aici, la Cernăuți”, precizează istoricul.
Cercetând mormintele românești, Dragoș Olaru a găsit inscripția: „consilierul consistorial Zaharia Voronca (30.9.1851 † 17.7.1920) – Detrunchiatul: Dormi ticnit în Arboroasa/ Nu mai suntem detrunchiați!/ Te-au închis c-ai plâns pe mama,/ Azi la sînu-i adunați”. Istoricul român susține că starea monumentului este deteriorată, lipsesc detaliile din metal, medalionul din centrul compoziției și o parte din stâlpii din beton ai gardului.
Monumentul numit „Detrunchiatul”, ridicat în 1921 pe mormântul lui Zaharia Voronca, este lucrarea sculptorului Vladimir Mironescu, originar din Siret. Monumentul reprezintă un arbore viguros cu câteva ramuri din care se evidențiază una, având pe ea încrustat anul 1775, alta cu anul 1812, ramuri ce sunt trase cu un lanț de fier spre tulpină, pe care este încrustat anul 1918. A fost înconjurat de un frumos gard din fier cu stâlpi din beton din care au rămas numai câțiva cu fisuri și crăpături adânci. E o întruchipare simbolică a României, a trecutului și prezentului ei, prezentul fiind, desigur, cel de la 1918. Necrologul lui Z. Voronca, semnat de preotul Constantin Morariu, a apărut în „Glasul Bucovinei” din 20 iulie 1920. Fiecare mormânt românesc are o istorie a sa, fiind o cronică a vieții cultural-spirituale a Cernăuțiului de altădată.
Membrii Societății „Golgota” a românilor din Ucraina încearcă în fiecare an să readucă în atenția tuturor necesitatea păstrării acestui cimitir. Președintele acestei societăți, Vasile Rauț, a anunțat că deocamdată s-a încheiat prima etapă documentară pentru restaurarea a 16 morminte și cripte. Printre ele se numără mormântul lui Aron Pumnul, profesorul lui Mihai Eminescu și cărturar român care și-a legat viața de Cernăuți și Bucovina, Aglaia Eminovici-Drogli, sora mai mică a marelui poet național, dar și criptele familiilor Hurmuzachi, Sbiera etc.
Societatea „Golgota” a subliniat că procesul de restaurare a mormintelor istorice este unul foarte dificil și costisitor, existând și unele neconcordanțe legislative, care nu permit realizarea unor lucrări directe de către sponsorii din România.
Din păcate, fondurile necesare pentru conservarea cimitirului românesc din Cernăuți nu au putut fi obținute de nicăieri, până în prezent. Există diferite inițiative locale, însă fără o abordare sistematică din partea autorităților regionale și a celor românești va avea loc o deconectare a memoriei istorice a românilor din Ucraina de la înaintașii lor, despre care nu se spune mai nimic la orele de istorie în școlile cu predarea în limba română.