Întâia duminică după Marea Sărbătoare. Pacea pe care o are fiecare zi a Învierii e sporită de pacea conștiinței împăcate că a săvârșit un lucru ca în fața lui Dumnezeu.
După Sfânta Liturghie, Părintele Stareț al Putnei primește crucea purtată de frații din Basarabia. Cu Ștefan în inimă, 11 basarabeni au parcurs pe jos, în 12 zile, cei 500 de kilometri dintre Chișinău și Putna. O vor face iarăși la întoarcere, cu o cruce primită de la mănăstire. Pentru toți cei de față, cuvântul rostit de Părintele Stareț a fost o lumină întru deslușirea rostului acestui pelerinaj și a viitorului nostru:
„Dacă-ți îndrepți mintea și inima către Dumnezeu, reușești să îți atingi scopul propus. Toate piedicile, toate ispitele, toate vicleniile sunt îndepărtate, pentru că deasupra lor e Părintele Ceresc, e Dumnezeul nostru în Care am crezut și în Care credem, pe Care Îl mărturisim și Care ne dă tărie și putere.
Cine nu știe despre deportările din Basarabia și din Nordul Bucovinei, cine nu știe de necazurile care sunt și astăzi, căci ateii nu au pierit?
Frații noștri au adus o cruce mare pentru că e crucea lor. Și am să-i rog să lase aici crucea aceasta mare, să n-o mai ducă înapoi în Basarabia, ci s-o pună pe umerii lui Ștefan. Să pună pe umerii Măriei Sale, a Slăvitului Voievod, suferințele lor, necazurile lor, neajunsurile lor. Pe toate să le lase în această cruce, aici, la mormântul lui Ștefan. Iar noi de aici, de la Putna, să le dăm o cruce mai mică, pe care să o ia cu ei, ca de azi înainte să se ușureze necazurile românilor de dincolo, din stânga Prutului, să se ușureze ispitele lor, și în felul acesta să poată și ei să-L trăiască mai mult pe Dumnezeu, să-L trăiască mai mult pe Ștefan, așa cum a fost el.
Primiți, frați români, această cruce care să vă fie spre ușurare în ispite și încercări, și dați crucea aceasta Putnei, Voievodului Ștefan; să rămână la noi crucea suferințelor românilor din Basarabia!”