Ora 12:
Am început să cânt mergând pe jos în Țara de Sus!
Letiția Iacob, Bacău
*
Tot satul ne întâmpină la Milișăuți. Tineri, copii, adulți, vârstnici, cu port popular, simt și ei nevoia să ne cânte. În toate satele prin care trecem se cântă, dar aici este un dor de Ștefan mai adânc, parcă. Părintele Paroh în cuvântul de întâmpinare ne amintește pisania bisericii zidită de Sfântul Ștefan în 1481, după bătălia de la Râmnic:
Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, și cu prea iubitul său fiu Alexandru, … și a ajutat Dumnezeu pe Ștefan voievod și a biruit… De aceea Ștefan voievod a binevoit, cu a sa bunăvoință și cu gând bun, a zidi casa aceasta întru numele Sfântului Mare Mucenic Procopie, în anul 6995 (1487)
Din biserica din Milișăuți mai este un zid. Dar cândva, din acest zid părăsit, Dumnezeu va ridica o altă biserică. Cât va mai exista suflet ortodox pe aceste pământuri, va fi cine să continue „un zid părăsit și neisprăvit”, va fi cineva care să înțeleagă că pe sine trebuie să se pună jertfă la înălțarea unui lăcaș Domnului. Nimic nu se poate înveșnici fără jertfă.
Plecăm de la Milișăuți, dar pe oamenii de aici îi vom purta în inimile noastre. Ne-a legat Sfântul Ștefan, cel care ne poartă în inima sa mare pe toți. Precum în cuvântul Sfântului Pavel: „Dumnezeu mai înainte de a-L cunoaște v-a iubit pe voi”.
*
N-am să uit niciodată primirea care ne-a fost făcută în Milișăuți. Câtă trudă și efort din partea localnicilor care s-au întrecut pe ei în a ne arăta prețuirea și dragostea pe care o au pentru noi! Am stat de vorbă cu o bătrână, aceasta povestindu-mi cât de mult s-au pregătit toți din sat pentru a ne întâmpina și cu câtă bucurie ne așteptau.
Copiii din sat s-au întrecut pe ei cu programul artistic pe care ni l-au pezentat în cinstea evenimentului. A fost o advărată sărbătoare în sat pentru că am venit noi! Ce bogăție de costume naționale! Atunci am simțit iubirea dintre oameni revărsându-se din belșug, umplându-ne sufletele de bucurii și veselie.