Luarea pământului
Duminică, 20 iunie 2004, după Dumnezeiasca Liturghie, la Crucile din Piața Universității din București, Prea Sfințitul Varsanufie Prahoveanul, împreună cu preoții slujitori de la Biserica Studenților – Părintele Vasile Gavrilă și Părintele Iulian Naroș – au luat într-o ulcică de lut pământul pe care tinerii din capitală îl vor duce peste câteva zile la Putna.
La temelia oricărei biserici se pun sfinte moaște de martiri, căci prin jertfa lor aceștia însemnează locul în care se va aduce Jertfa Fiului lui Dumnezeu la fiecare Sfântă Liturghie.
Cei mai recenți martiri ai României sunt cei căzuți la Revoluția din Decembrie 1989. „Revoluția furată”, au spus unii, dar nimeni nu poate să fure jertfa celor de atunci. Această jertfă va rodi în generațiile ce vor urma. Un rod al acestei jertfe este și pelerinajul organizat de Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români, Liga Tinerilor Creștini Ortodocși Români și mănăstirea Putna întru cinstirea Slăvitului Voievod al Moldovei. Între 29 iunie și 2 iulie 2004, peste 500 de tineri din toată țara au parcurs, de la Suceava la Putna, ultimul drum pământesc al Sfântului Ștefan.
În inimile lor și-a aflat lăcaș puterea sfântului; în mințile lor s-a limpezit nevoia de unitate a neamului nostru. Au simțit bucuria rugăciunii împreună, au trăit în duhul frăției care ar trebui întotdeauna să vieze între creștini, au simțit harul ce-l revarsă Dumnezeu peste cei ce-L află.
Petrecând icoana Adormirii Sfântului Ștefan, au înțeles de ce poporul l-a numit „Sveti Ștefan Vodă“, de ce, în istoria noastră, el este „cel Mare“. Este Sfânt și Mare pentru că în inima sa Și-a aflat casă primitoare Dumnezeul cel Preaînalt. Este Părinte al țării, pentru că jertfa lui întru apărarea ființei poporului a marcat pentru totdeauna rostul adânc al existenței românilor pe aceste meleaguri: a-L slăvi și a-L mărturisi drept pe Dumnezeu.
Studenții din 1871, însuflețiți de Eminescu, au realizat la Putna prima întâlnire a românilor de pretutindeni. Pe când Transilvania, Basarabia, Bucovina și Dobrogea nu se aflau în trupul țării, aici a răsunat din piepturile tinerilor Deșteaptă-te, române!. În urna de argint depusă pe mormântul Voievodului, ei au pus pământ din toate colțurile țării, din locurile sfinte ale românilor. Pe urnă stă scris: „Eroului, învingătorului, apărătorului existenței române, scutului creștinătății, lui Ștefan cel Mare, junimea română academică”.
Fapta lor pecetluia ceea ce poporul simțise de mult: la Măria Sa, cel care 47 de ani nu a avut odihnă întru apărarea țării, trebuie să privească toți cei care doresc modele adevărate de slujire a poporului.
Același gând avea să cuprindă mintea și inima generației studențești a anului 2004 și avea să o conducă spre Putna, spre centrul sărbătorii Ștefan cel Mare și Sfânt – 500.
Mulți au mărturisit că întreaga viață le va fi marcată de acest pelerinaj. Pașii i-au purtat spre Putna, iar inimile le-au fost purtate spre Cer. Pelerin este cel care răspunde unei chemări a lui Dumnezeu și se îndreaptă către un cuvânt ce s-a lăsat lucrat, rostuit de Cel Preaînalt, către un sfânt.
Pornind pe drumul pelerinajului împărtășești celor întâlniți din râvna și dragostea ce te însuflețesc; pe drumul de întoarcere și toată viața mai apoi, împărtășești celorlalți din tăria și harul ce le-ai agonisit întru tine. Pelerinajul este astfel propovăduire, fiind mărturisitor, este curățitor, fiind osteneală, este expresia unui suflet ce-L dorește pe Dumnezeu.
Căci în adâncimea rostului pelerinajului către mormântul Sfântului Ștefan aflăm cel mai profund mesaj al oricărui pelerinaj: pe această lume pelerini suntem către Hristos.
