„Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor lui o vestește tăria.” Să îți dai seama că toate sunt creația lui Dumnezeu, că El este în toate, pretutindeni. Este poate mai greu să faci acest lucru când trăiești înconjurat de blocuri și în zgomot de claxoane. Dar lucrul acesta devine mai limpede când ești pe o pajiște, în mijlocul naturii făcute de Domnul, unde, la umbra unor copaci, slujitorii Săi Îi înalță rugăciuni.
Dana Cocargeanu, București
Un om simplu din Bucovina, care ne-a fost gazdă, ne-a spus: „Măi copii, sunt fericit și uimit să constat că țara asta nu-i chiar pierdută dacă niște tineri au fost capabili de un asemenea gest. Să dea Bunul Dumnezeu să ne întâlnim într-un loc mai bun și mai drept!”
Georgiana Țarălungă, Bacău
Am plecat din Cluj cu trei copii de liceu și ne-am întors cu trei oameni maturi, cu fruntea și cu obrajii arși de arșița verii, de praful și de sudoarea drumului. Cu inima și ochii plini însă de dumnezeiasca bucurie a biruinței… Biruință asupra neputințelor proprii și a potrivnicului, spre slava lui Dumnezeu, spre cinstirea Sfântului Ștefan și spre veșnica pomenire a jertfei neamului nostru românesc.
Ovidiu Bagdasar, Cluj-Napoca
Este vrednică de însemnare dragostea și osteneala celor care ne-au întâmpinat pe cale și a tuturor celor care au muncit la Putna și în împrejurimi pentru ca totul să meargă bine.
Și, cu ajutorul lui Dumnezeu, au reușit din plin. Nu pot decât să-I mulțumesc Domnului și să le mulțumesc tuturor pentru dragostea de care am fost învredniciți în zilele acelea.
Dana Cocargeanu, București
E greu de descris bucuria pricinuită de un grup de peste 500 de persoane care-și unesc glasurile vestind oamenilor din satele bucovinene că „Ștefan vodă mai trăiește”, „Cu noi este Dumnezeu” și „Hristos a înviat!”
Călin Cioca, Câmpia Turzii
Oamenii pe lângă care treceam din sate, comune și orașe ne întâmpinau cu căldură și dragoste cum rar ți-e dat să întâlnești.
Mă treceau fiori prin tot corpul atunci când vedeam persoane de toate vârstele cu ochii în lacrimi, bătrâne plângând și ștergându-și lacrimile în broboadă…
Cristina Chioveanu, București
Deși sunt un om în vârstă, grupul de tineri din Bacău m-a acceptat să-i însoțesc în pelerinaj. Inițial, am crezut că este vorba de o oarecare excursie tematică pe urmele lui Ștefan cel Mare și Sfânt, dar abia pe drum mi-am dat seama că e vorba de mult mai mult.
Desigur că se poate vorbi admirativ de peisajele și monumentele întâlnite, de oamenii satelor care întâmpinau emoționați pelerinii adunați din toată țara, care cântau cântece bisericești și cântări de preamărire a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare, dar pentru mine acest pelerinaj a fost în primul rând o adevărată inițiere în trăirea creștină a vieții de fiecare zi.
Mulțumesc lui Dumnezeu că măcar spre sfârșitul vieții mi-a dat posibilitatea ca, pentru câteva zile, să mă îmbogățesc sufletește văzându-i pe acești tineri trăind în această armonie în care îmi imaginez că trăiau primele comunități creștine.
Constantin Goranda, Bacău
Ora 22: Bivolărie. Ultimul popas înainte de Putna. Cu frică și cu cutremur este așteptat 2 iulie. Mâine vor fi ultimii kilometri ai pelerinajului, mâine va fi Sfânta Liturghie de la 500, mâine se va fi pus laolaltă pământul adus din întreaga țară.
Nimeni nu se gândește la ziua de mâine ca la ultima zi. Simțim că Sărbătoarea aceasta este un început. Un început bun, un început „cu Ștefan în inimă”, cum ne vor întâmpina mâine basarabenii. Cineva întreabă dacă de aici se aude clopotul Buga, marele clopot al Putnei dăruit mănăstirii de Sfântul Ștefan. Nu este nevoie să răspundă nimeni. Toți aud glasul lui răsunând peste vremuri: „Ștefan, Ștefan”. De la Nistru pân’ la Tisa, din Hotin în Dorohoi, de la munte pân’ la mare…
