RO
EN

Ioan Alexandru,
„Imnele Putnei”

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor

La Editura Nicodim Caligraful, în data de 2 iulie 2021, a apărut volumul de poezii Imnele Putnei, al poetului Ioan Alexandru, reeditarea ediției din 1985, cu o prefață de Dan C. Mihăilescu.

Ioan Alexandru este unul dintre cei mai mari poeți creștini români. S-a născut în ziua de 25 decembrie 1941, în localitatea Topa Mică, județul Cluj, și a trecut la cele veșnice în ziua de 16 septembrie 2000, în orașul Bonn, Germania. A ținut seminarii de poezie comparată și cursuri de ebraică veche la Universitatea din București și a organizat cursuri de spiritualitate bizantină la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București.

Poetul care „a îndrăznit nelimitat” (Petre Țuțea), „exemplar sub raport spiritual” (Acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga – Maica Benedicta), Ioan Alexandru „și-a trăit suferința precum o cruce spre Înviere” (pr. Constantin Galeriu).

„Geografia duhovnicească a imnografiei lui Ioan Alexandru separă Putna ca axis mundi, în vreme ce volumele anterioare merg pe provincii. Putna, însă, înseamnă pentru Alexandru întâi de toate Eminescu și Ștefan, adică încă o dovadă a simbiozei dintre poezie și istorie, aceasta din urmă definită în conceptul de Patrie specific lui Ioan Alexandru, care cuprinde simbolic și în simbioză venerarea strămoșilor, valorile tradiționale, prin care se contemplă istoria și geografia, paralel cu sacra datorie a imnografului de a nu lăsa în afara edenului rostitor nici o fărâmă din hronicul și natura patriei.” (Dan C. Mihăilescu)

ARS POETICA

De la stânga la dreapta: Ioan Alexandru, Părintele Iachint Unciuleac, Părintele Ioanichie Bălan
Oriunde-aș fi oriunde mă voi duce
Fără Patrie rămân fără de cruce
Fără Părinte nu e cu putință
Să mă hrănească pâinea-ntru ființă
Pe cât ca jertfa altora se frânge
Prisosește astăzi ce n-ajunge
Nestrăbătută lacrima-i durere
Împărtășită zvon de Înviere
De unul singur să mă mântui nu pot
Trăiesc în neam ca limba într-un clopot

Sus