RO
EN

Oglindă Îți e Creația, Dumnezeule!

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor

Nevoia de explicare a necunoscutului prin încercarea de a pătrunde misterul lumii în mod rațional, de a înțelege tainele lumii, face parte din căutarea omului după un sens al existenței sale. Deși mulți au ales să nu strivească în vreun fel „corola de minuni a lumii”, totuși descifrarea tainelor universului a condus pe mulți la o mai mare apropiere de taină și, mai ales, de izvorul tainelor, care este Dumnezeu.

Detectiv de Dumnezeu

Cunoscut pentru seriile The Case for…, „detectivul” pe urmele Creatorului, jurnalistul american Lee Strobel, inițial ateu convins, mai apoi creștin auto-convins, pornește o investigație care se va dovedi pe cât de surprinzătoare, pe atât de revelatoare.

Filmul The Case for a Creator, ce mi-a servit drept inspirație, surprinde acest efort al jurnalistului de a intervieva diferiți oameni de știință, trecând prin filtrul tuturor domeniilor relevante teorii și experimente menite să întărească viziunile evoluționiste și naturaliste.

După ce trece în revistă teoria Universurilor paralele, din care află că un univers atât de „fin reglat” precum al nostru poate apărea doar dintr-o întâmplare, cu o șansă dintr-un număr foarte mare de încercări, Strobel lasă în urmă toată această „loterie cosmică”, îndreptându-și privirea către planeta mamă.

„Când a făcut lumea, o Persoană S-a gândit la altă persoană” (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Legătura ce a uimit și a reprezentat un motiv de contemplare generală în istoria umanității este alinierea între Soare – Pământ – Lună. Pentru ca viața să fie posibilă pe Pământ, trebuie îndepliniți mai mulți factori deodată. Mă voi limita să prezint doar șapte dintre aceștia:

1. Localizarea în Zona Locuibilă Galactică – Soarele nostru este la o distanță ideală față de centrul galactic; în orice alt loc ar fi, acesta ar fi expus la supernove sau la atracția găurilor negre;

2. Distanță sigură față de steaua sa – la o distanță medie de 149,6 milioane km față de Soare, Terra este păstrată necontenit în zona îngustă locuibilă a stelei sale. O diferență în plus sau în minus de 5% ar conduce fie la îngheț, fie la un efect intens de seră, neprimitor;

3. Viteză de rotație corespunzătoare – necesară pentru un timp rezonabil de 24 de ore zi-noapte, aceasta este o viteză corectă, echilibrată;

4. Apă – necesară în abundență și la temperaturi favorabile, apa trebuie să fie suficient de pură pentru a susține viața;

5. Atmosferă cu o cantitate adecvată de oxigen – dispunând de un raport perfect de gaze ce susțin viața, atmosfera ne protejează și de radiații sau de vântul solar;

6. Masă potrivită a planetei – influențând gravitatea, masa Pământului beneficiază de limite corespunzătoare pentru a păstra o atmosferă bogată în oxigen și a nu exercita o presiune zdrobitoare care ar face ca întreg pământul să fie acoperit de ocean;

7. Satelit de nădejde – necesară pentru viață, Luna stabilizează axa Pământului, contribuie la formarea mareelor ce au rol în vitalitatea ecosistemului marin; totodată, luna poate provoca eclipse totale de soare, care ajută la dezvoltarea astronomiei.

Când fiecare criteriu pe care planeta noastră îl îndeplinește este catalogat drept „esențial”, „ideal” sau „favorabil”, mai poate încă rămâne loc pentru o perspectivă de tip „par hasard”?

Născuți din Iubire

Nu putem căuta dovadă mai clară a originii creației decât in iubirea dumnezeiască. Ghid și mărturie găsim în cuvintele Psalmistului, căci „de la marginea cerului ieșirea Lui, și oprirea Lui până la marginea cerului; și nu este cine să se ascundă de căldura Lui” (Psalm 18, 7). Să nu ne fie deci adumbrire studiul lumii, căci din Iubire s-a ridicat și tot prin aceasta dăinuie de peste veacuri, chemați fiind și noi să luăm parte, după măsura ce ni s-a dat, la sporirea actului creator.

„O, Doamne, de am fi avut noi inima Psalmistului și mintea lui Kepler ca să Te contemplăm pe Tine!" (Albert Einstein)

Există în lume o frumusețe care poate părea inutilă pentru legile fizice sau pentru pragmatismul tehnologic, însă acest lucru Îl arată pe Creator ca având un simț estetic extraordinar.

Dumnezeu, prin dragostea fără margini și arătată pretutindeni, ne cheamă să fim martori ai Frumosului Său, pe care unii au ales să îl reproducă, alții să îl vestească, iar alții să se minuneze înaintea lui, întrezărind în orânduiala-i pe Marele Orânduitor.

Teodora Mosor,
Facultatea de Inginerie Aerospațială, București



Sus