RO
EN

Cuvânt pentru femei

Arhim. Arsenie Papacioc

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor

Anul acesta se împlinesc 10 ani de la trecerea la Domnul a iubitului duhovnic, Arhimandritul Arsenie Papacioc (1914–2021). Monah desăvârșit, duhovnic iscusit, mărturisitor în temnițele comuniste, părintele Arsenie rămâne în conștiința poporului român ca o personalitate de caracter integru, lipsit de compromisuri, cu o energie necurmată și o imensă putere de iubire.

Du mereu o viață de mare prezență. Ceea ce dă sens vieții e priveliștea frumuseții eterne. În toate să fii sobră, calmă și prudentă. Să fii mereu în realitatea momentului, cu prudență și calm. Să nu te temi de nimeni, decât de tine. Nu se poate scăpa de cununa de spini. Se pare că tot ea rămâne mai scumpă și trebuie să o dorim. Trebuie să-ți liniștești viața, acceptând mereu această Sfântă Cruce în spatele tău, gândind că e singurul mare drum spre Înviere.

E mai important să-ți amintești mereu că ești iubită de Dumnezeu, decât că Îl iubești pe Dumnezeu. Știe marele Doctor de tine. Contează cine este Acela fără de măsură, ca măsură pentru tine. Contează la Cine te închini, Cine îți poate liniști inima plină de doruri. Aceasta contează indiferent unde muncim sau zăcem, unde căutăm sau urlăm. Să fii bucuroasă de multele încercări ale vieții. Cine înțelege lucrul acesta, are cu adevărat mare putere, mare cucerire. Rămâi cu nădejde și veselă lângă Maica Domnului. Să fii veselă, să fii mare.

Nu te descuraja! Urmează ceva mai bun după aceea, că doar trăim numai și numai pentru cerul plin de îngeri. Suntem în mâna Bunului Dumnezeu, El ne vrea mântuirea. Să ai un zâmbet ascuns în inimă!

Să-ți pese ca o stăpână liberă de durerile lumii, bucură-te că ești o fetiță a lui Hristos, zâmbește tuturor problemelor! Tot dragostea Bunului Dumnezeu le rezolvă și le dezleagă. Nu te gândi să îndeplinești totul într-o mișcare! Gândește-te, însă, ca mișcarea să aibă direcția cea bună. Prin cuceriri mărunte, adică prin eforturi mici, se conturează ființa duhovnicească.

Vreau să-i birui pe toți cu liniștea ta adâncă, cu blândețea și modestia. Să cucerești frumosul și momentul acesta, să te liniștești, cântă duios pentru alte inimi. Rabd mereu, pentru că am o poruncă: să duc veselia și pacea în suflete. O singură preocupare, râvnă și interes, spre bucuria de a fi, slujind lui Hristos.

Să știi să iubești, să fii dreaptă și caldă. Acesta este talantul: folosul fratelui tău oriunde și iubirea neștirbită pentru Dumnezeu. Vreau să fii liberă și stăpână. Să fii iubirea și alinarea tuturor. Să fii veselia a tot ce e văzut și nevăzut. Să fii îndemn și odihnă pe pământ.

Cauza suferinței umane este înstrăinarea de sine, de semenii tăi, de natură – creația lui Dumnezeu. Cel mai mare lucru pe lume este să știi să iubești pe Dumnezeu și cea mai mare fericire este să știi că te iubește! Mare îndrăzneală are curăția, inima plină de bucurie, la ziua cea mare.

Cel ce a biruit dorința de a plăcea oamenilor și frica de a cădea în ura lor poate avea multă pace. Nimic nu e folositor pentru mântuire decât ceea ce te întemeiază pe umilință.

La orice vreme să fie gândul spre fericita bucurie veșnică. Trebuie să dați valoare timpului acestuia. Oamenii buni vă ajută mult la mântuire, dar cei răi și mai mult. Răbdați-i fără necaz.

Mântuirea este în posibilitatea lui Dumnezeu nu doar pentru cel ce doar dorește, ci se și pornește la lucrarea celor bune. Primul pas al acestei lucrări este tocmai conștiința nevredniciei. Atunci intervine harul să te învrednicească, dându-ți puterea să înaintezi la locul slujirii tale.

Cine nu trăiește momentul a pierdut. Pentru ca tu să câștigi cu orice chip momentul, să birui în momentul în care ești în luptată. Dacă trăiești prezentul, repari trecutul și cucerești viitorul. Dacă trăim astăzi bine, și mâine este harul lui Dumnezeu peste noi. Orice clipă înseamnă un timp și orice suspinare poate fi o rugăciune. Avem marele avantaj că suntem foarte iubiți de Dumnezeu, iubiți dincolo de închipuirea omenească și îngerească.

Familia creștină trebuie să trăiască în unitate. Bărbatul și femeia devin una la cununie. Femeia trebuie să se afle în armonie cu bărbatul și împreună să lucreze pentru scopul suprem: mântuirea. Femeia este inima familiei, așa cum bărbatul este capul familiei. Dacă nu este inimă, capul e sec. Între bărbat și femeie nu e vorba despre o relație convențională, ci de o dăruire totală. Femeia poate să-l nască pe Hristos în inima bărbatului. Nici o familie care trăiește în dragoste și frică de Dumnezeu nu-și omoară pruncii. Cred că bărbații le împing cel mai adesea pe mame să-și lepede feții. Bărbații nu-și respectă soțiile și de aceea le cer o așa grozăvie. Atâta vreme cât femeia se află în uniune sufletească cu soțul ei, familia rămâne puternică și rodnică și în privința educației copiilor. Soții se stimulează și se sprijină reciproc, astfel încât familia să biruie dificultățile vieții. Asta-i căsnicia. Nu e vorba de plăcere.

Cum putem salva neamul? Răspunsul e acesta: pune-te tu la punct, omule-lume mică în care se oglindește o lume mare. Rezolvă Dumnezeu pe om prin om. Noi, punându-ne la punct, devenim un foc care arde, de care Dumnezeu se servește să-l ajute pe celălalt cu focul tău. Deci tu, rugându-te pentru el, nu e un lucru simplu: ești un mic mântuitor cândva și undeva. Eu i-am spus „un fel de amplasament”. Tunul, când trage, face recul puternic și de aceea i se amenajează un amplasament. Suntem un fel de amplasament și Dumnezeu „trage cu tunul” pe toate părțile. Dar are nevoie de tine ca om. Dacă tu te-ai șlefuit, te-ai înduhovnicit la putința pe care o ai, dar sincer, cu o statornicie nemaipomenită, Dumnezeu îl ajută pe altul că tu te-ai pus la punct.

Sus