RO
EN

Să-L mărturisim pe Hristos prin faptă și cuvânt

Arhimandrit Melchisedec Velnic,
Starețul Mănăstirii Putna

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor
Rugăciunea cea neîncetată, taina rugăciunii, este o taină a Învierii, iar chemarea Domnului nostru Iisus în inimile noastre nu este altceva decât o înnoire, o înviere a sufletului nostru. De aceea, când rostim rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, în acel moment ne eliberăm de puterea păcatului, ne eliberăm de puterea satanei, ne eliberăm de tot ceea ce este rău și vătămător, mintea se luminează, inima se curăță și voința este tare în a lucra fapta cea bună.

Al doilea gând pe care aș vrea să vi-l pun la inimă este acela de a fi mărturisitori ai credinței. Să credeți în adâncul Învierii. Mulțumiți Preabunului Dumnezeu și sufletul vostru să fie un suflet de mărturisitor, luminat de credința lui Hristos, un suflet plin de tăria și de nădejdea care vin din cuvântul Evangheliei. Vă îndemn la citirea Sfintelor Evanghelii. Nu veți găsi cuvinte mai frumoase și mai mângâietoare decât cele ale Sfintelor Evanghelii. Hrăniți-vă cu acestea! Întăriți-vă cu ele! Veți găsi acolo sens pentru viața cea de zi cu zi și ele ne vor face mai buni și ne vor ține mai uniți.

Al treilea lucru pe care aș vrea să vi-l amintesc este că, în Duminica Ortodoxiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a făcut un îndemn și a anunțat că, anul acesta, împlinirea unui secol și jumătate de la Prima Serbare a tuturor românilor va fi marcată la ctitoria Sfântului Voievod Ștefan cel Mare în ziua de 15 august, la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Scopul Serbării va fi afirmarea și consolidarea unității românilor din țară și din afara granițelor, dar și întărirea legăturilor frățești, a comuniunii de iubire și a împreună lucrării spre binele comun al poporului român. Serbarea de anul acesta se va organiza sub tema „Continuitatea unui ideal”.

Câteva gânduri ale studenților de atunci și ale lui Mihai Eminescu au făcut ca întreaga suflare românească să se miște. Țelul lor a fost de a arăta în fața întregii lumi că am avut un trecut și voim a avea un viitor. „O înviere – avea să spună Mihai Eminescu –, o ridicare a poporului nu se poate realiza fără oameni ai lui Dumnezeu”. Iată ce conștiință avea marele Eminescu. Și zice el: „Nu merge la mormintele domnitorilor tăi cu sămânța dezbinării în inimă, ci precum mergi și te împărtășești cu Sângele Mântuitorului, astfel împărtășește-ți sufletul tău cu reamintirea trecutului. Fără patimă și fără ură între fiii aceluiași pământ care, oricât de deosebiți ar fi în păreri, frați sunt, fii ai aceleiași mame sunt ei, absolut toți”. Iar în continuare, Mihai Eminescu scria împreună cu studenții din Viena: „Nicio piedică nu ne mai stă în calea scopului nostru decât propria noastră neglijență și nevoință”.

Suntem prea risipiți, prea împrăștiați, am închis de multe ori ușa milostivirii lui Dumnezeu, am închis ușa dragostei față de aproapele, credința șovăie, cultura și învățământul sunt lăsate deoparte. De aceea cred că sfânt-strămoșii noștri ne grăiesc nouă, în acest an, și ne îndeamnă la o înviere a nației, la o trezire a noastră din această amorțire în care se pare că am intrat. Dacă învățământul românesc nu se va așeza pe un făgaș normal, atunci ne vom pierde. Copiii și tinerii au nevoie mai ales de o cultură bună și sănătoasă, de o lectură folositoare, de un învățământ integru.

Să fiți mereu demni și hotărâți în a fi cu adevărat creștini. „Creștini suntem și nu altceva” – avea să zică tot marele Eminescu –, creștini suntem și avem datoria de a fi mărturisitori ai Învierii lui Hristos. Să nu ne lipim inima de cele trecătoare, ci să ne-o lipim de ceea ce au iubit sfânt-strămoșii noștri și în felul acesta pace multă vom avea. Tulburarea, certurile, scandalurile, divergențele politice nu aduc nimic folositor. Buna chivernisire a țării trebuie așezată pe temelia cea tare a dragostei de neam, de patrie și a dragostei față de valorile noastre sfânt-strămoșești, a dragostei față de credința și de sufletul acestui popor. Dăinuirea noastră de-a lungul istoriei se datorează acestui cuget propriu românesc.

În 1871, studenții au zis: mai întâi, unirea în credință și cultură. La aceasta vă îndemn: să ne ridicăm, să nu mai stăm cu capul plecat mereu, căci avem valorile noastre. Noi putem fi exemplu pentru întreaga lume. Putem fi un popor demn, putem fi un popor solidar, putem fi un popor cu o credință frumoasă, putem să ne iubim, nu să ne urâm.

Dar numai dacă Îl vom pune pe Hristos întru toate. Prin faptă și cuvânt să-L mărturisim pe Hristos. Cugetarea să ne fie la numele Lui și acesta ne va lumina și lumina va stăpâni întregul nostru neam românesc.

Din cuvântul rostit în noaptea de Înviere, 2021



Sus