RO
EN

Să trăim ca fii ai Învierii

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic,
Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor
Învierea lui Hristos este singura care ne garantează trecerea de la viața actuală, robită legilor naturii, la viața absolută, în care materia este transfigurată în Duhul Sfânt, mai presus de legile care o robesc.

Mântuitorul Hristos, luând trupul nostru, a învins moartea în trup, prin Învierea Lui, așa încât învierea noastră a devenit posibilă grație Învierii Lui, după cum El Însuși a zis: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac.” (Ioan 11, 25–26).

Omul, prin comunicare și în comuniune cu Hristos, în viața aceasta trecătoare, primește atât învierea în duh, cât și o anumită arvună a participării la Învierea Lui cu trupul.

La învierea cea de obște fiecare om botezat în numele Preasfintei Treimi se va îmbrăca cu un trup eliberat de orice dependență, care va păstra datele lui personale. Aceasta este slava despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel în epistola adresată filipenilor: „Așteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos, care va schimba la înfățișare trupul smereniei noastre, ca să fie asemenea trupului slavei Sale” (Filipeni 3, 20–21). Cei din această slavă, numită Rai, văd prin toate atât pe Dumnezeu, cât și sensul suprem al tuturor lucrurilor. Universul însuși este plin de sens.

În Rai, cerul va fi mai luminos decât cel pe care îl vedem acum, iar pe pământ, afirmă părintele Dumitru Stăniloae, vom regăsi, în noutatea lui, o frumusețe indescriptibilă, dată de acea verdeață care nu se veștejește, împodobită cu flori luminoase de o varietate cu totul spirituală. Prin legea iubirii, cei ce vor învia își vor simți reciproc prezența oricând vor voi. Și toți se vor simți în Hristos, trăit El însuși ca prezență iubitoare.

Și trupurile celor din iad se vor păstra ca „unicități neanulate ale lui Dumnezeu”, întrucât Dumnezeu vrea să respecte în veci libertatea celor care au refuzat iubirea Lui. Numai că această nestricăciune a trupurilor va echivala cu o viață chinuită, întrucât aceștia vor purta nestricăciunea asemenea unor răni care nu se distrug, nici nu se vindecă. Ei suferă „neconsumabilul foc de acolo”, precum și necomunicarea iubirii întreolaltă, lipsa totală de sens, sau întunericul care le învăluie existența.

Prin Cruce, numele Hristos este numele Celui care prin Înviere a biruit moartea, iadul și păcatul și Care garantează, în mod concret, și învierea noastră. Cine respinge Crucea respinge Învierea, întrucât acestea sunt de nedespărțit.

De aceea, când rostim numele Domnului Hristos știm că vom învia și noi. Pentru că dacă n-ar fi înviat Hristos ca să rămână veșnic viu, n-ar fi putut avea loc, și nici n-ar putea să aibă loc, în mod continuu, învierea noastră din moartea păcatului, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui, precedată de Taina Sfintei Spovedanii (cf. Ioan 6, 54, 56).

Învierea îi scoate pe oameni din timp și îi face să simtă eternitatea. Hristos a înviat din morți prin dreptatea lui Dumnezeu și va rămâne izvorul de viață al tuturor celor care împlinesc voia lui Dumnezeu, după adevăr și dreptate.

Îmbucurător este faptul că, după două mii de ani de la faptul Învierii Domnului, constatăm că nici propovăduirea apostolilor și a urmașilor lor, episcopii și preoții, și nici credința în Înviere a celor botezați în Hristos nu au fost zadarnice.

Învierea este cea mai autentică dovadă a existenței lui Dumnezeu. De aceea, în orice fel de încercare ne-am afla, ca fii ai Învierii să credem cu tărie în Înviere. Cine pune sub semnul întrebării Învierea lui Hristos subminează însuși miezul credinței creștine.

Deși oamenii L-au condamnat pe Hristos-Dumnezeu la moarte, Domnul Hristos, din iubire, prin Învierea Lui, i-a „condamnat” la nemurire. Dată fiind această realitate, mă întreb: unde este oare răspunsul nostru la iubirea Lui?

Fragment din cuvântul pastoral
la Învierea Domnului, 2021



Sus