RO
EN

Măiestrie și spiritualitate la Muzeul Luvru din Paris

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor

În perioada 16 aprilie – 29 iulie 2019, la Muzeul Luvru din capitala Franței s-a desfășurat o expoziție epocală sub genericul „Broderii de tradiție bizantină în România din secolul al XV-lea până în al XVII-lea. În jurul stindardului lui Ștefan cel Mare”. A fost prima expoziție a României la Muzeul Luvru. Evenimentul a fost dorit și gândit cu mulți ani înainte de către directorul departamentului Obiecte de Artă al muzeului, domnul Jannic Durand, totodată și comisarul expoziției din partea franceză, alături de Dorota Giovannoni, documentarist științific. Omologii lor din partea României au fost Emanuela Cernea, curator șef, și Iuliana Damian, curator, Departamentul de Artă Antică Românească, Muzeul Național de Artă al României. Expoziția a avut loc în cadrul Sezonului Cultural România-Franța 2019 și a reunit 28 de broderii românești în tehnică bizantină din colecțiile mai multor muzee din țară: Mănăstirile Putna, Sucevița și Sfinții Trei Ierarhi din Iași, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național de Istorie a României, precum și documente din Arhivele diplomatice. Din tezaurul Mănăstirii Putna au fost trimise 12 piese, printre care acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop, doamna lui Ștefan cel Mare (după 19 decembrie 1477), dvera „Înălțarea Domnului” (1484), epitaful oferit de vistiernicul Gavriil Trotușan (1516), patru epitrahile ștefaniene.

La vernisaj au fost prezenți Principesa Margareta, Principele Radu, Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, Pierre Buhler, președintele Institutului Francez, precum și însoțitori de la fiecare in­sti­tu­ție participantă. Expoziția a avut rolul de a pune în valoare pe plan internațional caracterul excepțional al broderiilor religioase de tradiție bizantină și post-bizantină din România, bijuterii ale patrimoniului românesc și universal.

În cadrul expo­zi­ți­ei, pe lângă piesele cu funcție liturgică, a fost prezentat un ansamblu de broderii unice în lume: spectaculoasele acoperăminte de mormânt domnești, în care se observă trecerea de la caracterul hieratic al chipurilor bizantine înspre tehnica portretului. Începând cu acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop, expoziția a trasat caracteristicile tipologiei princiare românești până în secolul al XVII-lea, aducând în atenție portretele Movileștilor care se odihnesc la Sucevița (Ieremia și Simion Movilă), al Tudoscăi, doamna lui Vasile Lupu și al fiului lor, Ioan, de la Sfinții Trei Ierarhi din Iași.

Capodopera în jurul căreia au fost adunate toate aceste splendori a fost, totuși, stindardul lui Ștefan cel Mare, dăruit Mănăstirii Zografu și recuperat de armata franceză în timpul Primului Război Mondial, pentru a fi redat Statului român în cadrul unui eveniment solemn în 1917. În prezent, stindardul se află la Muzeul Național de Istorie a României.

„Ne faceți o mare onoare lăsându-ne să arătăm, în expoziție, acest patrimoniu, la Muzeul Luvru. Aceste obiecte sunt puțin cunoscute în Europa Occidentală, puțin cunoscute în Franța.” – Jean-Luc Martinez, președintele Muzeului Luvru

„Este pentru prima dată când cel mai mare muzeu din lume găzduiește cea mai mare concentrare de obiecte de patrimoniu medieval românesc. Acestea sunt mai mult decât obiecte de artă, sunt insignele noastre culturale.” – Luca Niculescu, ambasadorul României în Franța

„Publicul francez a fost foarte curios în a descoperi această artă, în special între cele două Războaie, în cadrul expoziției de la Jeu de Paume asupra artei românești vechi și moderne. Ne dorim din toată inima ca cercetătorii să se intereseze din nou de ea cu aceeași pasiune.” – Jannic Durand

„Francezii știu destul de multe despre Ștefan cel Mare. Dar ce contează este reacția pe care o aveau în momentul în care intrau în expoziție. Spațiul este destul de compact, practic căptușit cu aceste piese strălucitoare încât prima senzație, chiar și pentru noi, a fost o emoție copleșitoare la atâta frumusețe și bogăție. Dincolo de politețea lor proverbială, era evidentă reacția spontană de uimire. Ne-au făcut mândri.” – Emanuela Cernea



Sus