RO
EN

Misiune în India

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor

Articolul poate fi citit și în limba engleză. / The article is also available in English.

Începuturi protestante
Dr. Wesley
Sfințenie
Începuturi ortodoxe
Vindecări
Cateheză
Campanie de îmbisericire
Împotriviri – Stupoare
„Toleranța” hindusă
Botez
Sfânta Liturghie
Noii creștini ortodocși
Grija pentru Biserică

Continuăm interviul de anul trecut cu părintele Atanasie Kone din Hawaii, cu relatarea misiunii pe care a întreprins-o în India (Tuni, statul Andhra Pradesh) în toamna lui 2018 și în primăvara lui 2019. Părintele Atanasie a fost ajutat de ieromonahul Efrem (Poonen) – care timp de 23 de ani a fost ucenic de chilie al părintelui Efrem (Moraitis) din Arizona –, în prezent duhovnic al Schitului Sfântul Nil Sorski din Alaska. Suplimentăm interviul cu material din jurnalul pe care părintele Efrem l-a ținut.

Începuturi protestante

Eram protestant în Alaska când, în noiembrie 2000, am mers în India într-o misiune de fondare a unui orfelinat și de evanghelizare. Un mod prin care protestanții fac evanghelizare în India este acela de a construi orfelinate. Acest lucru le arată oamenilor că există ceva viu legat de Hristos, căci așa ceva nu s-a mai făcut până acum acolo. Noi îi ajutam să achiziționeze terenul, ca să poată construi o clădire pentru 300 de orfani.

Am mers cu o echipă și cu un pastor care mi-era foarte bun prieten. Am predicat în fața unor grupuri foarte mari, de câte 2000-3000 de oameni. Predicam și citeam din Evanghelie, dimineața și seara.

În SUA, strângeam fonduri pentru misiune. Eu nu m-am întors [în India], dar persoana de contact [Dr. Wesley] a venit de câteva ori în Statele Unite pentru a strânge fonduri. Și așa am petrecut timp împreună și am rămas în legătură cu el de-a lungul anilor.

Dr. Wesley

Dr. Wesley a crescut într-o familie hindusă. S-a convertit când avea 17 ani. Convertirea la Hristos a fost atât de semnificativă și de reală, încât i-a schimbat total viața. A plecat de acasă și mai că a fost dezmoștenit de familie. A devenit creștin, s-a înscris la seminar și chiar și-a dat doctoratul în teologie, undeva prin Indonezia. Apoi s-a întors în India și a început să se ocupe de înființarea de biserici. Este un misionar extraordinar. Este un om de acțiune, de mare credință și râvnă. El și fratele său, Joshi-Paul, au creat o rețea de 500 de pastori și de 45.000 mireni. Este tatăl a cinci copii.

Duminică, 23 septembrie 2018. Dr. Wesley avea o situație financiară bună. Dar, când sprijinul din străinătate pentru cei 200 de orfani s-a terminat, a început să vândă tot ce deținea ca să-i sprijine. La fel și soția sa, Divya, și-a vândut toate bijuteriile de aur (zestrea de care fiicele sale ar fi avut nevoie ca să se căsătorească). Și acum că și-a cheltuit toți banii, are datorii. Mai mult, nici nu are casă, deoarece proprietarul la care stăteau în chirie, i-a evacuat când nu și-au mai putut achita rata lunară. Orfelinatul s-a închis în 2010.

Sfințenie

Când am devenit ortodox, Dr. Wesley s-a cam supărat pe mine. Mi-a scris ceva de genul: „Frate, de ce părăsești credința, de ce o iei pe calea asta ciudată?”. Mă tot întreba: „De ce nu vii să faci ceva în India?”. I-am răspus: „Nu pot, sunt ortodox și nu voi face nimic cu o misiune protestantă.” Prin 2017 – păstrasem legătura cu el – cred că am postat o fotografie de-a mea pe Facebook, iar Dr. Wesley mi-a trimis un e-mail: „Ce ți s-a întâmplat, frate, arăți complet diferit, ai ceva ce nu știu să fi avut înainte, parcă ai avea sfințenie acum. Cum ai reușit?”. I-am spus: „O, nu sunt deloc sfânt, dar asta am încercat să-ți explic despre Ortodoxie”. Zice: „Ce e aia, Ortodoxia?”. Și așa am început să fac catehism cu el prin Facebook Messenger. Dimineața devreme, îi răspundeam la întrebări, îi arătam cărți și videoclipuri, iar el a fost uluit de Ortodoxie, și mi-a spus: „Știi, protestanții nu au sfințenie – credem că da, dar de fapt nu avem nimic care să conducă o persoană la sfințenie. Sunt foarte frustrat că nu am acces la sfințenie; Ortodoxia are sfințenie.”

Acesta este lucrul cel mai greu de înțeles pentru protestanți. Ei nu își dau seama că sfințenia este esența a ceea ce înseamnă să fii ortodox. Un sfânt este o persoană într-atât de pătrunsă de sfințenie, încât I se asemuiește lui Dumnezeu. Sfințenia este ceva pe care nici nu și-o pot imagina, dar când ajung să înțeleagă despre ce este vorba, sunt uluiți și tânjesc după ea, căci este ceea ce și-au dorit toată viața.

Începuturi ortodoxe

Așa că Dr. Wesley a început acest proces. Apoi a împărtășit cu grupul său de pastori lucruri despre Ortodoxie, iar ei au devenit din ce în ce mai interesați de Ortodoxie. La început, erau 12 pastori interesați de Ortodoxie, iar el m-a invitat să merg să le vorbesc pentru că doreau să devină ortodocși. I-am spus: „Da, sigur, vin în India, le vorbesc și le explic Ortodoxia. Facem catehism și vedem apoi cum evoluează lucrurile”. Ei bine, acest grup de 12 a crescut la 50, și apoi la 100. De aceea vorbeam tot timpul, în fiecare zi, pe Facebook Messenger.

Marți, 18 septembrie 2018. Am aflat de la părintele Atanasie că scopul acestei conferințe de 500 de pastori este ca el să le vorbească despre Ortodoxie. Așa că a pregătit 12 omilii catehetice ca să-i aducă cât mai repede la înțelegerea Ortodoxiei. Dar nu știe exact la ce să se aștepte. O mare problemă va fi bariera lingvistică, deoarece majoritatea nu știu engleza. Vom vedea cum lucrează Dumnezeu prin noi și prin ei.

Când am ajuns acolo, erau aproximativ 200 de pastori interesați să devină ortodocși. Am predicat în fiecare zi, poate chiar și de două sau de trei ori pe zi uneori. Aveam binecuvântare de la episcop ca să vorbesc despre Biserica Ortodoxă. Am vorbit despre ce este Biserica Ortodoxă, despre ce este această sfințenie, despre cum această Biserică despre care nu au auzit nimic este Biserica primară și despre cum ea este desăvârșita descoperire a Adevărului. Oamenii au început să reacționeze, dar nu în opoziție, ci: „Păi, mai spuneți-ne, cum aflăm mai multe?”.

Vineri, 21 septembrie. La prânz am pornit spre centrul de conferințe, la prima întâlnire cu pastorii. Dr. Wesley ne-a explicat că aproximativ 50 dintre aceștia provin de la sate și nu știu ce-i aia Protestantism, a Romano-catolicism sau Ortodoxie. Tot ce știu este Biblia (pe care o au în limba lor maternă, telugu) și cred în Hristos cu multă simplitate. Ceilalți 200 de pastori pe care îi vom întâlni astăzi sunt de la oraș și mai știu câte ceva despre Catolicism și despre Protestantism. Dar chiar și ce știu, au aflat prin viu grai, nu din citirea cărților pe aceste subiecte. Deci, predomină o mare ignoranță. Va fi o provocare pentru părintele Atanasie să le transmită mesajul profund al creștinismului ortodox unor oameni aflați la un nivel atât de elementar. Este deosebit de dificil pentru că nu au nicio carte ortodoxă în telugu și foarte puțini dintre ei știu suficient de bine limba engleză ca să citească astfel de cărți în engleză.

Sâmbătă, 22 septembrie 2018. Părintele Atanasie a mai ținut o prezentare despre importanța pocăinței continue. Crede că aceasta este important de știut pentru ei, căci, ca fost protestant, cunoaște cam ce le lipsește.

Vineri, 28 septembrie 2018. I-am explicat Dr. Wesley că muzica protestantă pe care o folosesc la adunări îi sensibilizează emoțional, pe când muzica ortodoxă inspiră smerenie, pocăință și dragoste.

Sâmbătă, 29 septembrie 2018. Mă bucur foarte mult să iau parte la lucrarea extraordinară pe care Dumnezeu o face cu acești oameni minunați din India. Mai ales când am ocazia să interacționez față către față cu oamenii buni de aici. Din păcate, însă, singurele persoane cu care pot interacționa cu adevărat (datorită inabilității lor de a vorbi engleza) sunt unii dintre pastorii cu școală și câțiva studenți.

Duminică, 30 septembrie 2018. Părintele Atanasie este foarte mulțumit de progresul pe care Dr. Wesley l-a făcut în ultimele zece zile, pentru că a înțeles unul dintre cele mai grele lucruri pentru protestanți: a-și recunoaște cu smerenie slăbiciunile și păcatele, și, din această cauză, nevoia de pocăință continuă. Acest lucru este cu atât mai greu pentru pastorii protestanți, care, de obicei, încearcă să creeze imaginea de oameni puternici și mai presus de ispite. Părintele speră ca Dr. Wesley și oamenii săi să continue să învețe și să crească și să se maturizeze în duhul ortodox.

Vindecări

De fiecare dată când predicam, luam mir sfânt [de la Icoana Maicii Domnului din Hawaii] și îi ungeam pe oameni. Este un lucru uimitor, dar mulți oameni s-au vindecat. Au fost peste 50 de vindecări documentate din acea primă călătorie. Am fost întrebat: „Cum te-ai rugat?, Ce-ai spus?”. Am răspuns că singura rugăciune a fost: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, tu știi problemele acestei persoane, roagă-te Fiului tău să o tămăduiască”. Ne-am rugat pentru sute de oameni, sute și sute, într-atât încât oamenii ne opreau pe stradă și ne cereau să ne rugăm pentru ei.

Vineri, 21 septembrie. La sfârșitul sesiunilor de astăzi, părintele Atanasie și cu mine am miruit cu mir de la Icoana din Hawaii pe toți cei care au dorit. Mai mult de jumătate dintre oameni au vrut și a fost frumos să avem o scurtă interacțiune față către față cu acești oameni foarte evlavioși.

După conferințe, ne-am întors la hotel. Am mers în camera Dr. Wesley. Mi-a pus întrebări despre viața mea. Unele au fost directe, dificile: „L-ai văzut pe Dumnezeu?”, „ Ai vindecat pe cineva?”. I-am spus deschis că nu sunt la acest nivel, dar i-am vorbit puțin despre experiențele dumnezeiești ale Starețului Efrem, și despre multele vindecări cu mirul de la icoana Maicii Domnului din Hawaii.

Duminică, 23 septembrie 2018. Ne-am îndreptat spre biserica Dr. Wesley din Tuni pentru slujba de duminică. Dar s-a dovedit că „biserica” lui este doar niște scaune sub un cort încropit în mijlocul străduței pe care locuiește fratele său!

Când am ajuns, au oprit muzica, iar părintele Atanasie a început să predice. A vorbit cam o oră, cu tot cu traducere. A încercat să sublinieze aspecte ale spiritualității ortodoxe pe care protestanții le trec cu vederea, precum importanța smereniei și a pocăinței.

După aceea, ne-am pus amândoi epitrahilele și i-am uns pe toți cu mir de la icoană. De asemenea, ne-am pus epitrahilele peste mulți dintre cei prezenți și am rostit rugăciuni pentru cele ce-și doreau. Au fost foarte recunoscători cu toții. Câțiva și-au exprimat recunoștința plecându-se dinaintea noastră și atingându-ne picioarele.

Joi, 27 septembrie 2018. Joshi-Paul ne-a spus că în ultimele zile, 19 persoane au fost vindecate la unul din locurile unde am predicat, 8 în alt loc și 20 în altul! După fiecare predică a părintelui Atanasie, ne punem amândoi epitrahilele, ungem oamenii cu mir de la icoană și apoi punem epitrahilele peste ei, rugându-ne în taină. Cred că motivul pentru care s-au vindecat atât de mulți este, pe de-o parte, harul icoanei Maicii Domnului și, pe de alta, credința lor puternică. Este foarte emoționant să vezi evlavia lor adâncă. Se poartă cu noi de parcă am fi îngeri coborâți din Cer.

Cateheză

Miercuri, 26 septembrie 2018. Soția Dr. Wesley i-a spus acestuia astăzi că acum este sigură că vrea să devină ortodoxă. Decizia ei se bazează pe ce a auzit în predicile părintelui Atanasie și pe ce a citit în aceste zile în cărțile ortodoxe în engleză aduse de părintele Atanasie. Este o femeie foarte evlavioasă și rugătoare. Poate să petreacă și cinci ore în rugăciune într-o zi. De asemenea, obișnuiește să țină post 40 de zile doar cu apă.

Luni, 30 septembrie 2018. În ceea ce-i privește pe Dr. Wesley și pe Joshi-Paul, pe cei 500 de pastori și pe cei 45.000 de mireni dornici să devină ortodocși, vom vedea ce va rândui Dumnezeu. Au atât de multe de învățat, dar și atât de mult potențial. „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini.” Părintele Atanasie a pus lucrurile în mișcare, iar acum viitorul acestor indieni este în mâinile lui Dumnezeu și ale ierarhilor Bisericii.

Reacția lor la plecarea noastră a fost: „Vă rugăm, trebuie să știm mai multe, vă rugăm să ne mai trimiteți un preot. Să vă întoarceți, trebuie să aflăm mai multe despre catehism, vrem să ne botezăm.” Dar nu am putut să mă întorc pentru că am parohie, așa că a trebuit să găsesc un alt preot. Cunoșteam un preot misionar, pe care l-am convins să vină. Am stabilit să catehizeze 30 de pastori timp de cinci zile, toată ziua. Ne-am gândit că, dacă-i catehizăm pe pastori, atunci ei la rândul lor îi pot învăța pe oamenii din comunitățile lor de la sate. S-a făcut așa, iar reacția oamenilor a fost că au vrut să fie botezați – asta se petrecea în noiembrie-decembrie 2018. Trebuia să facem ceva cu această dorință a lor.

În noiembrie, câțiva traducători profesioniști din India au fost angajați ca să traducă în telugu cartea părintelui Serafim Bell, „Discovering the Rich Heritage of Orthodoxy”. Această carte răspunde la întrebările pe care protestanții le au de obicei atunci când încep să cunoască Ortodoxia. Și mai târziu, în decembrie, părintele Serafim însuși a mers în India!

A stat acolo mai mult de două săptămâni și a făcut un catehism intens de șapte zile, toată ziua, pentru două grupuri diferite de 30 de pastori. Apoi acei 60 de pastori s-au întors în comunitățile lor și le-au transmis cele învățate. Drept urmare, sute de oameni au aflat elementele de bază ale creștinismului ortodox și au vrut să fie botezați imediat!

Între timp, acel grup traducători a continuat să traducă alte texte esențiale în telugu. Au tradus: Catehismul Bisericii Ortodoxe de Sfântul Nicolae Velimirovici, Slujba botezului, Tâlcuirea crezulului, Rugăciunea Domnească, 5 dintre cărțile părintelui Daniel Sisoev, câteva secțiuni din cartea Călăuză în credința ortodoxă de părintele Cleopa Ilie.

Campanie de îmbisericire

Am primit binecuvântare de la Mitropolitul Ilarion să mă întorc și să botez oamenii. Așadar, în februarie 2019, m-am întors în India.

Nu e atât de ușor să botezi o mie de oameni! Mai ales într-o țară din lumea a treia, unde sărăcia le îngreuiază pe toate. Părintele Atanasie și Dr. Wesley și mulți alții din India au muncit din greu luni de zile să rezolve problemele de logistică ale acestei imense sarcini. De fapt, Dr. Wesley și-a dedicat atâta timp și energie, încât a căzut la pat înaintea sosirii noastre.

Părintele Atanasie ne-a invitat pe mine și pe părintele George Maximov din Rusia să-l ajutăm. Părintele George are experiență misionară în Filipine. Vine însoțit de alte două persoane din Rusia: maica Ioana și Anastasia.

Cealaltă persoană care ni se alătură în această călătorie misionară este maica Parascheva. Este una dintre maicile de la mănăstirea mea din Alaska, schitul Sfântul Nil. Ea îi va învăța pe indieni să facă prescuri și le va vorbi femeilor despre rugăciune. Dorim să oferim Sfânta Împărtășanie tuturor oamenilor nou botezați, așa că va trebui să coacem prescuri în India!

Împotriviri – Stupoare

Vineri, 1 februarie. Astăzi este ziua cea mare în care începem să botezăm! Am ajuns la locul de botez, care se află în mijlocul unui câmp de orez.

În total, 97 de persoane s-au înscris pentru botez.

Părintele George și părintele Atanasie și-au pus veșmintele, dar eu am rămas la masa cu lista de nume ca să păstrez o oarecare rânduială. După exorcisme, părintele Atanasie mi-a cerut să-mi pun veșmintele și să mă alătur lor pentru că erau prea mulți oameni și era nevoie de ajutor. Între timp, au început să se iște probleme. Locul în care ne-am adunat era al unui hindus care ne îngăduise să-i folosim terenul și bazinele de ape. Dar când vecinii săi hinduși au văzut toată agitația și pe creștini adunându-se acolo, au mers la el și au început să-l amenințe. Se strângeau din ce în ce mai mulți strigând și agitându-se. Treizeci dintre pastorii noștri au mers la Dr. Wesley să-i spună că ne vor apăra ca să putem continua cu botezurile. Multe dintre femeile venite pentru a fi botezate s-au necăjit foarte tare de întrerupere și le-au spus hindușilor că este dreptul lor să fie botezate, căci sunt libere să-și aleagă religia. A sosit și poliția, dar asta nu era neapărat un lucru bun, pentru că sunt foarte corupți. Dr. Wesley nu a vrut să continue în această atmoseferă de agitație și împotrivire, așa că a decis că ar fi cel mai bine să anuleze restul botezurilor. Joshi-Paul era îngrijorat că lucrurile ar putea degenera în violență și i-a spus maicii Parascheva: „Duceți-vă la mașină, căci hindușii au chemat întăriri ca să ne atace!”

Reușiserăm să botezăm doar 43 din cele 97 de persoane.

Săvârșeam botezurile când, ne-am trezit dintr-o dată cu un grup de oameni puși pe harță, gata să destrame adunarea și amenințând cu violența. Femeile care veniseră să fie botezate au ieșit în calea militanților hinduși și le-au spus: „Nu ne puteți spune ce să facem, vom lupta pentru dreptul nostru de a fi botezate.” Urma să iasă cu scandal, așa că pastorul responsabil cu organizarea, care ne invitase acolo, s-a temut foarte tare: „Trebuie să ne oprim, altfel va fi vărsare de sânge.”

Era un lucru uimitor că făceam aceste botezuri undeva în mijlocul unui câmp și, dintr-o dată, parcă s-a dezlănțuit iadul și n-a mai mers nimic. Întâmplarea i-a zguduit pe pastorii protestanți, încât n-au mai știut ce să facă timp de câteva zile. Erau îngroziți că vor fi răniți de acei hinduși militanți, care erau extrem de beligeranți și de puși pe rele.

Aceasta a fost prima zi de botezuri. Din acel moment, totul a început să meargă prost: am avut șoferi care s-au îmbolnăvit, persoane care trebuiau să stea în spital cu soțiile lor bolnave etc, necazuri peste necazuri.

Sâmbătă, 2 februarie. Dr. Wesley a fost uluit de împotrivirea cauzată de botezuri, mai ales când se gândea la experiențele sale anterioare de evanghelizare. În cei 30 de ani de activitate, nu mai avusese niciodată parte de o asemenea împotrivire. Aceasta cu atât mai mult cu cât el a convertit hinduși și a predicat în fața și a 40.000 de oameni pe un stadion fără niciun incident. Iar această mică adunare de 100 de oameni undeva într-un câmp de orez a fost menționată în ziare, în mediile de socializare online (au apărut 36 de fotografii), plus reporteri care au venit să ceară mită! Pentru Dr. Wesley și pentru ceilalți era clar că demonii sunt conștienți de amploarea a ceea ce se întâmplă aici.

Marți, 5 februarie. Aproape tot ceea ce ar fi putut merge prost, a mers prost. Toți traducătorii noștri, cu excepția Dr. Wesley, s-au îmbolnăvit. Joshi-Paul (cel mai bun traducător) a trebuit să fie alături de soția sa la spital. Șoferii noștri fie s-au îmbolnăvit, fie au decis să nu mai vină. Iar și iar, făceam un plan seara pentru ziua următoare, dar până dimineață, ceva ne împiedica să-l urmăm.

„Toleranța” hindusă

În unele state din India nu este interzis să predici; este interzis să convertești hinduși. Dar noi nu făceam asta; noi, pur și simplu, botezam oameni care erau deja creștini.

Nu cred că cei din afara Indiei știu, dar hinduismul este foarte fracturat. În India au loc dispute teologice chiar acum despre doctrină, despre ce înseamnă a fi hindus etc. Există trei tabere principale. Nu au putut cădea de acord asupra a mai nimic. Nu există o definiție comună a ceea ce înseamnă să fii hindus.

Este foarte periculos să fii creștin în India – creștinii sunt prigoniți. Trebuie să fie foarte atenți; uneori întâmpină greutăți, însă ne-au spus că sunt tolerați și că nu mai avuseseră parte niciodată de persecuții așa cum s-a întâmplat în ziua în care am început să facem botezuri.

Duminică, 3 februarie 2019. Am aflat că 5 mașini cu hinduși fundamentaliști au mers la pastorul local (care s-a botezat ulterior) care ne găzduise slujba de botez de alaltăieri. Văzuseră articolul din ziar (care afirma în mod eronat că noi îi botezam pe hinduși) și veniseră să-l amenințe. Nu i-au făcut nimic rău, dar vizita lor l-a zguduit.

Miercuri, 13 februarie. În timpul călătoriei noastre, Narendra Modi, premierul Indiei, a anunțat: „India poate face față grupărilor pakistaneze militante. India poate face față grupărilor teroriste maoiste. Dar India va avea o problemă reală cu creștinii!”. Atitudinea sa anti-creștină atât de puternică se datorează faptului că este un hindus fundamentalist. Partidul politic din care face parte, BJP, îngreunează viața creștinilor din întreaga țară, inclusiv a acelora pe care i-am întâlnit noi. Domnul să-i întărească ca să poată îndura prigoana directă și indirectă cu care se confruntă și se vor confrunta.

Botez

Trebuia să botezăm 1000 de oameni, dar din cauza haosului, am botezat aproximativ 360 de oameni. A fost extraordinar! Când botezi în jur de 25 de oameni pe zi, este atât de mult har. Este uluitor. Nici nu se poate descrie: ai senzația că te afli pe altă lume, deși ești epuizat și dogorit de soarele fierbinte, iar trupul te doare. Am săvârșit botezuri timp de aproximativ 10 zile.

Sâmbătă, 2 februarie 2019. După micul dejun am ajuns la orfelinat, pregătiți să botezăm 150 de oameni. Dar în acea zi avea loc un eveniment organizat de guvern pentru a-i ajuta pe oameni să-și înceapă propria afacere. Așa că doar 20 de oameni au venit ca să fie botezați. Dar numărul mic de oameni s-a datorat mai ales incidentului de ieri cu hindușii și cele 5 mașini cu fundamentaliști care l-au amenințat pe pastor, care i-a speriat pe mulți dintre ceilalți pastori. De frică, au decis să nu-și mai trimită oamenii pentru a fi botezați.

În general, a fost o slujbă plină de bucurie, cu mult har, iar ce prezenți au fost încântați.

Miercuri, 6 februarie. Părintele Atanasie s-a dus dis-de-dimineață să-l boteze pe Dr. Wesley cu numele de Dumitru! După slujbă, Dumitru a spus că se simte transformat.

Sfânta Liturghie

Duminică, 10 februarie. Noi, ceilalți, am rămas în Srikakulam ca să slujim prima noastră Liturghie în India! Planul era să părăsim hotelul la 9.30 și să pregătim lucrurile pentru slujbă la biserica de pe strada lui Iosua (noul nume al lui Joshi-Paul după botez). Însuși gândul de a face Liturghie pe o stradă în India mă sperie!

Sfânta Liturghia a decurs destul de lin, în ciuda faptului că s-a săvârșit într-un loc atât de primitiv. Au fost aproape 250 de oameni dintre care aproape 100 se botezaseră în decursul săptămânii. Părintele George a numărat că s-au împărtășit 77 de oameni. Dar a fost teribil de cald și de umed, încât părintelui George transpirația îi șiroia pe față.

Imediat după Sfânta Liturghie, s-au apropiat doi hinduși. Erau foarte supărați și vociferau. Iosua ne-a spus să ne urcăm repede în mașină, unde ne așteptau două persoane necunoscute, gata să ne scoată de acolo. Buclucașii ne așteptau și ei, și ne-au urmărit cu mașina lor!

De fiecare dată când încercăm să săvârșim o Taină a Bisericii (cum ar fi un botez sau o Sfântă Liturghie) în vreo zonă publică din India, puterea sa spirituală pare să deranjeze demonii, care ridică oameni împotriva noastră. Și presupun că într-un loc precum India, unde hinduismul idolatru este religia dominantă, nu este de mirare că există mulți demoni.

Noii creștini ortodocși

Duminică, 10 februarie. În total, am botezat 350 de persoane în această călătorie. Aceasta este doar o treime din cele 1.000 de persoane care au cerut să fie botezate.

S-a petrecut o transformare frumoasă cu oamenii de aici. Un caz deosebit a fost al unei tinere care suferea de o tulburare de alimentație și arăta ca un schelet viu. Nu mâncase de patru luni, iar mama ei era în lacrimi, disperată. Dar după ce părintele Atanasie s-a dus acasă la ele și a binecuvântat-o pe această fată, ea a început să-și revină. Câteva zile mai târziu, după ce s-a botezat, a dobândit o înfățișare foarte pașnică și îngerească. Starea ei sufletească și trupească s-a schimbat complet.

Grija pentru Biserică

Miercuri, 13 februarie.S Îmi fac griji pentru acest grup de creștini ortodocși nou botezați. Trebuie multă muncă și foarte mult timp ca ei să se maturizeze în Ortodoxie. Am auzit că o problemă cu care s-a confruntat Biserica Ortodoxă din Japonia este aceea că, în cea mai mare parte, oamenii de acolo nu au reușit să dobândească pe deplin duhul ortodox. Asta în mare parte din cauză că un creștin ortodox de rând de acolo nu are acces la viața și la scrierile Sfinților Părinți. Poate aceeași soartă îi așteaptă și pe acești creștini ortodocși din India. Dar și de se va întâmpla așa, nu este totul pierdut. La urma urmei, Dumnezeu este judecătorul lor, iar ceea ce contează cu adevărat în final este dacă acești oameni vor fi sau nu mântuiți. Lor nu li s-au dat „cinci talanți”, nici măcar doi. Dar dacă se ostenesc cu ceea ce le-a fost dat, atunci Dumnezeu le va spune: „Bine, slugă bună şi credincioasă; intră întru bucuria Domnului tău.”

Vă rog să mi vă alăturați în rugăciune pentru oamenii buni din India, ca Dumnezeu să îi ajute să crească și să ajungă la „măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos”.

Mission to India

Protestant Beginnings
Dr. Wesley
Holiness
Orthodox Beginnings
Healings
Cathechesis
Churching Campaign
Opposition: Astonishment
Hindu "tolerance"
Baptism
Holy Liturgy
New Orthodox Christians
Care for the Church

We continue last year’s interview with Father Athanasius Kone from Hawaii, recounting his mission in India (Tuni, Andhra Pradesh) in the fall of 2018 and spring of 2019. Father Athanasius was assisted by Hieromonk Efraim (Poonen), who for 23 years was a cell attendant of Father Ephraim (Moraitis) in Arizona and is now the spiritual father of St. Nilus Sorsky’s Skete in Alaska. We supplement the interview with material from the journal kept by Father Efraim.

Protestant Beginnings

I was a Protestant in Alaska and, in November of 2000, I went to India to do a mission to help establish an orphanage and to do some preaching. One way they do evangelism in India as Protestants is that they do services like orphanages. This shows people that there’s something alive about Christ because it’s not something that’s been done before. We were helping them to purchase the land, so that they could build a building to house 300 orphans.

I went with a team and a pastor who was my very best friend. We went and preached to very large groups, 2000-3000 people at a time. We would preach and try to read the Gospel, in the morning and at night.

Back in the U.S. we would raise some money. I didn’t go back, but the person who was the main contact [Dr. Wesley] came a couple times to the United States to raise money. And so I spent time with him, and I stayed in contact with him over the years.

Dr. Wesley

Dr. Wesley grew up in a Hindu household. He converted when he was 17 years old. His conversion to Christ was so meaningful and real that he changed absolutely his life. He left and was almost disowned by his family. He became a Christian, he went to seminary and even got a doctorate in theology, somewhere in Indonesia. Then he went back to India, and he started doing ministry to establish churches. He is an astounding missionary. He’s a man of action and he’s a man of great faith and fervor. He and his brother, Joshi-Paul, helped establish a network of 500 pastors and 45,000 laypeople. He has five children.

Sunday, September 23, 2018. Dr. Wesley used to be well-off financially. But when the support from abroad for his 200 orphans dried up, he started selling everything he owned in order to support them out of his own pocket. Likewise, his wife, Divya, sold whatever gold jewelry she had (which would have been the dowry that would enable her daughters to get married). And now that he has spent all his money, he is in debt. Moreover, he doesn’t have his own house because his landlord evicted them with one hour’s notice after he started falling behind in his rent. The orphanage closed in 2010.

Holiness

When I became Orthodox, Dr. Wesley was kind of upset at me. He was like, “Brother, why are you leaving the faith, why are you going off this weird way?” And he kept asking, “Why don’t you come do something in India?” I said, “I can’t, I’m Orthodox and I won’t do anything with a Protestant ministry.” So in 2017—I had stayed in touch with him—I think I had a picture of me on Facebook, and Dr. Wesley emails me back and he goes, “What happened to you, brother, you look completely different, you have something that I don’t remember you having, you look like you have holiness now, how did you get this?” I said, “Oh, I’m not holy at all, but this is what I was trying to explain to you about Orthodoxy”, He goes, “What is this, Orthodoxy?” So I started doing catechism with him via Facebook Messenger. Early in the morning, I would answer questions and show him books and videos, and he became pretty astounded by Orthodoxy because he said, “You know, Protestants don’t have holiness—we think we do, but we have nothing that will actually make a person holy.” He said, “I’m so frustrated without being holy, and Orthodoxy has holiness.”

This is the thing that is so hard for Protestants to see in Orthodoxy; they don’t always get to the idea that holiness is at the very essence of what it means to be Orthodox. This is what a saint is: a saint is someone who is so deeply holy that they become like God. This is something they can’t even fathom, but when they actually understand what’s being said, it astounds them, and they become hungry for it because they’ve been longing for it their whole lives.

Orthodox Beginnings

Dr. Wesley started going through this process, and he had this group of churches that he had founded. So he began to share things about Orthodoxy with his group of leaders, and they became more and more interested in Orthodoxy. At first, there was a group of 12 pastors who were interested in Orthodoxy, and he invited me to go and talk with them because they were interested in becoming Orthodox. And so I said, “Well, yeah, sure, I will come to India, and I will speak with them and explain Orthodoxy and do public teaching, and we will take it from there.” Well, this group of 12 grew into a group of 50, and then into a group of 100, basically. This is why we were talking all the time, every day, via Facebook Messenger.

Tuesday, September 18, 2018. I found out from Fr. Athanasius that the whole purpose of this conference of 500 pastors was for him to speak to them about Orthodoxy. So he has prepared 12 catechetical homilies in order to bring them up to speed in their understanding of Orthodoxy. But even he doesn’t have a clear idea of what to expect. Part of the challenge will be the language barrier, since most of them don’t know English. We’ll see how God works through us and them.

When we got there, there were about 200 pastors who were interested in becoming Orthodox. I ended up having to do much of the preaching, and we preached every day, maybe two or three times a day sometimes. I had a blessing from my bishop to talk about the Orthodox Church. And so we would talk about what is the Orthodox Church, what is this holiness, how this Church that you might not have heard about is the original Church and how it’s the fullness of the expression of the Truth. People began to just respond, not in opposition but respond with, “Well, tell us more, how do we get more?”

Friday, September, 21. At noon, we headed out to the conference center for the first meeting with the pastors. Dr. Wesley explained to us that about 50 of them are from villages and have no idea that there is a such thing as Protestantism, Roman Catholicism, and Orthodoxy. All they know is the Bible (which they have in their native language, Telugu) and they believe in Christ with much simplicity. The other 200 or so pastors today are from cities, and they understand a little about Catholicism and Protestantism. But even they know what they know primarily from word of mouth, not from reading books about it. So there is a great deal of ignorance prevailing here. It will be quite a challenge for Fr. Athanasius to convey the deep message of Orthodox Christianity to such people when they are at such an elementary level. It is especially difficult because they don’t have any Orthodox books in Telugu, and very few of them know English well enough to read such books in English.

Saturday, September 22, 2018. Fr. Athanasius made another presentation to the people about the importance of continuous repentance. He felt that this would be an important message for them, since he as a former Protestant has a sense of what aspects of their spirituality are typically lacking.

Friday, September 28, 2018. I was explaining to Dr. Wesley that the Protestant kind of music they are using now is something that evokes an emotional excitement, whereas Orthodox music evokes spiritual feelings of humility, repentance, and love.

Saturday, September 29, 2018. It brings me great joy to participate in this tremendous work that God is doing with these wonderful people in India. I am especially filled with joy when I have the opportunity to interact one-on-one with the good people here. Unfortunately for me, though, the only people I can really interact with (due to their inability to speak English) are a couple of the educated pastors and a few college students.

Sunday, September 30, 2018. He is very pleased with the spiritual growth Dr. Wesley has made these past ten days. Fr. Athanasius said that he has grasped one of the hardest things for Protestants to internalize: the concept of humbly admitting our weaknesses and sins, and that we need continual repentance for this. He remarked that this is typically especially challenging for Protestant leaders because they usually try to present an image to others that they are strong and above temptations. So Fr. Athanasius is very hopeful that Dr. Wesley and his people will continue to learn and grow and mature in a genuinely Orthodox way.


Healings

Every time we would do the talk, we would take some of the holy myrrh [from the Hawaii Iveron Icon of the Mother of God] and we would anoint people. This is kind of astounding, but people kept getting healed. They said there were over 50 documented healings from us anointing people from that first trip. And, people asked me, “What did you pray?” I said that I would just pray and say: “Most Holy Theotokos, you know the problems here with this person, just please ask your Son to heal this person.” And we’d pray for hundreds of people, hundreds and hundreds, actually. And so much so, that people were stopping us in the street and they were asking us to pray for them.

Friday, September, 21. At the end of today’s sessions, Fr. Athanasius and I anointed with the myrrh of the Hawaiian myrrh-streaming icon any of the people who wished to be blessed by it. More than half of the people came up, and it was nice to have a brief one-on-one interaction with these very pious people.

After the conferences, we went back to our hotel. I sat around with Dr. Wesley’s family in his hotel room, while they asked me questions about my life. He asked me some tough, direct questions, such as: “Have you seen God?” “Have you healed anybody?” I told him truthfully that I am not at that level, although I was at least able to tell him a little about Elder Ephraim’s experiences of God and how there have been very many healings with the myrrh of the Hawaiian icon of the Theotokos.

Monday September 24, 2018. On our drive back, we passed by this blue Roman Catholic Church, and stopped to take some photos. We were there only a minute before a young lady came up to us in tears, asking for prayers for her 2-year-old daughter with a fever. Our attire is especially striking to people in India, and they have great piety.

Sunday, September 23, 2018. We headed out to Dr. Wesley’s church in Tuni for the Sunday service. But it turned out that his “church” is just a bunch of chairs under a homemade tent set up in the middle of the small street that his brother lives on!

After we arrived, they stopped their music, and Fr. Athanasius began his sermon. He spoke for about an hour total, including the time for his sentences to be translated. He gave a sermon trying to emphasize points of Orthodox spirituality that Protestants typically overlook, such as the importance of humility and repentance.

After his sermon, both of us put on our stoles and anointed everyone with myrrh from the myrrh-streaming icon of Hawaii. We also placed our stoles over many of the people and said prayers for whatever they wanted. They were all very grateful. Several of them expressed their gratitude by bowing and touching our feet.

Thursday, September 27, 2018. Joshi-Paul informed us that over the past couple of days, 19 people were healed at one place we preached, 8 people at another, and 20 at another! After every sermon Fr. Athanasius gives, we both put on our stoles, anoint people with myrrh from the Hawaiian icon, and place our stoles over them while we say a few prayers for them in our own words silently. I think the reason why so many people are being healed is partly because of all the grace of the Hawaiian icon, and partly because of the strong faith of the people. It is very moving to witness their deep piety. They are treating us as if we are angels that have descended from Heaven.


Cathechesis

Wednesday, September 26, 2018. Dr. Wesley’s wife told him today that she is now certain that she wants to become Orthodox. Her decision is based partly on the things she has heard Fr. Athanasius preach and partly on the Orthodox books in English brought by Fr. Athanasius that she has been reading these days. She is a very pious woman of prayer. It is not unusual for her to spend five hours in prayer every day. And when she fasts, she goes 40 days without food and drinking only water.

Monday, September 30, 2018. As for Dr. Wesley and Joshi-Paul, the 500 pastors, and the 45,000 laypeople eager to become Orthodox, we will see what God has in store for them. They have so much to learn, but also so much potential. The harvest is ready but the workers are few. Fr. Athanasius has gotten the ball rolling, and now the future of these Indians will be in the hands of God and of the hierarchs of the Church.


The response when we were leaving was, “Please, we have to know more, please send another priest. Come back, we need to know more about catechism, we want to become baptized.” And I couldn’t go back because I’m a parish priest, so I had to find another priest. I knew another priest who had done missions, so I got him to come, and we set it up that there was going to be catechism for 30 pastors for five days, all day long. He was just going to catechize groups of 30. We thought that if we can catechize the pastors, then they can begin to teach the people in their little village churches everywhere and begin to do Orthodox formation. So this was done and people responded so much so—this was in November-December 2018—that they wanted to be baptized. We had to do something to take this fervor that was being built.

In November some professional translators in India were hired to translate into Telugu the book by Fr. Seraphim Bell entitled “Discovering the Rich Heritage of Orthodoxy.” This book answers the questions that Protestants typically have when exposed to Orthodoxy. And then in December, Fr. Seraphim himself went to India!

He stayed there for more than two weeks and did an intense seven-day, all-day catechism for two different groups of 30 pastors. Then those 60 pastors went back to their parishes and passed on to their parishioners what they had learned. As a result, there were hundreds of people who learned the basics of Orthodox Christianity and wanted to be baptized immediately!

Meanwhile, that professional group of translators continued translating more essential texts into Telugu. In particular they completed (or almost completed) the following: The Catechism of Saint Nikolai Velimirovich, The Typica Service, The Baptism Service, The Creed, The Lord’s Prayer, 5 small books of Fr. Daniel Sysoev, elements from the book The Truth of our Faith by Elder Cleopa.


Churching Campaign

I was blessed by Metropolitan Hilarion to go back and baptize people. So in February of 2019, we went and baptized.

Baptizing a thousand people is not so easy! Especially in a third-world country where widespread poverty makes everything difficult. Fr. Athanasius and Dr. Wesley and many others in India have been working hard for months now, trying to solve all the logistics of this huge task. In fact, Dr. Wesley was devoting so much time and energy to this that he even collapsed out of exhaustion before we arrived.

Fr. Athanasius invited me and Fr. George Maximov from Russia to help out. Fr. George has experience doing missionary work in the Philippines. He is bringing with him two other people from Russia: Sister Ioanna and Anastasia.

The other person joining us on this mission trip is Sister Paraskevi. She is one of the nuns at my monastery in Alaska, St. Nilus Skete. She will be teaching the Indians how to make prosphora and will also be speaking to the women about prayer. We would like to give Holy Communion to all the newly illumined people we baptize, so we are going to have to bake prosphora in India!


Opposition: Astonishment

Friday, February 1, 2019. Today is the big day we start baptizing! We arrived to the baptism place, which was in the middle of a rice field.

In all, 97 people signed up for baptism.

Fr. George and Fr. Athanasius got vested, but I stayed at the names table to try to keep some sense of order there. They began to do the exorcism part of the baptism service, and then Fr. Athanasius asked me to get vested too and join them because there were too many people and he needed help. Meanwhile, some trouble was stirring. The place where we were gathered was owned by some Hindu guy who gave us his permission to use his field and tanks. But when his Hindu neighbors saw all the commotion and the Christian people gathering there, they approached that Hindu guy and started threatening him. There were more and more Hindus gathering and starting to shout and get all riled up. Thirty of our pastors approached Dr. Wesley and said to him that they would defend us in order to enable us to proceed with the baptisms. Many of the women who were being baptized were quite upset with the interruption and told the protesting Hindus that they had a right to be baptized, since they have the right to choose their religion. The police also showed up, but this was not necessarily a good thing, because they are very corrupt. Dr. Wesley didn’t want to proceed in a spirit of commotion and strife, so he decided that it would be most prudent to call off the baptisms for today. Joshi-Paul was worried that things might get violent, and so he told Sr. Paraskevi: “You need to get into the car because the Hindus are calling reinforcements to attack us!”

We had only managed to baptize about 43 of the 97 people.


We were doing the baptisms and, all of a sudden, this troop of people came, and they were militant, and they were going to crush the meeting and they were threatening to do violence. The women who were there to be baptized actually went out to talk to the militant Hindus and told them, “You can’t tell us what to do, we will fight for our right to be baptized.” And there was going to be a big conflict there, so the pastor who was in charge and had invited us there, he just fell apart with fear, “We have to shut this down immediately; this is going to end up in a bloodshed.”

It was an astounding thing, we’re doing this baptism out in the middle of nowhere, and all of a sudden, it was just like all hell broke loose, and nothing could work. And this show shook the Protestant pastors; they didn’t even know what to do for a couple days. They were just terrified that they were going to be hurt by these militant Hindus, who were extremely belligerent and trying to do everything they could to intimidate and harm.

And this was the first day that we did baptisms. From that moment, everything went wrong: [there were] drivers who got sick, people who were in the hospital because their wives almost died. Everything that could go wrong was just going wrong.

Saturday, February 2, 2019. Dr. Wesley was dumbfounded at the tumult caused by our baptizing, especially when he put it in perspective of his past experiences preaching. He said that in his 30 years of preaching, not once had he ever had this kind of protest. This is especially noteworthy, considering that he has converted Hindus and publicly preached to groups as large as 40,000 people in a stadium without incident, whereas this small gathering of 100 people out in the boondocks in a rice field got a whole write-up in the paper, 36 photos in social media, and reporters asking for bribes! It was clear to Dr. Wesley and to everyone that the demons are aware of the magnitude of what is going on here.

Tuesday, February 5. Almost everything that could have gone wrong did go wrong. All our translators except for Dr. Wesley got sick. Joshi-Paul (our best translator) had to be with his wife in the hospital. And our drivers either got sick or decided not to show up. Again and again, we would make a plan in the evening for the following day, but by morning something would prevent us from following our plan.


Hindu "tolerance"

[In some states of India] it’s not forbidden to preach; it’s forbidden to convert Hindus. But we weren’t, we were simply baptizing people who were already Christians.

I don’t think they tell people outside of India, but Hinduism is completely fractured. There are such theological fights inside of India right now about doctrinal things, about how to express Hinduism themselves. There are three major camps. They can’t agree on hardly anything. There’s no cohesive thing of what does it mean to be Hindu.

It’s very dangerous to be a Christian in India, people are persecuted. They have to be very careful; they have difficulties at times, but they said that they were tolerated, and they had never had persecution like what happened the day we started doing baptisms.

Sunday, February 3, 2019. We found out that 5 cars full of fundamentalist Hindus came to the local pastor (who was later baptized) who had hosted our baptism service the other day.

They had seen the newspaper article (which incorrectly stated that we were baptizing Hindus), and they threatened him. They didn’t do anything bad to him, but he was rather shaken up by the event.

Wednesday, February 13. During our trip, Narendra Modi, the Prime Minister of India, announced: “India can deal with the militant Pakistan groups. India can deal with the Maoist terrorist groups. But India is going to have a real problem with Christians!” He has such a strong anti-Christian stance because he is a fundamentalist Hindu. His political party, the BJP, is making life difficult for Christians throughout India, including those whom we were dealing with. May God strengthen them to deal with the direct and indirect forms of persecution they are facing and will face.


Baptism

We were supposed to baptize 1000 people, but because of the chaos that happened we baptized about 360 people. It was astonishing. If you baptize about 25 people a day, there’s so much grace, it’s an astounding thing. I can’t express how otherworldly you are left even though you’re so exhausted and tired and your body is sore and you’re hot and you’re sunburned. We were able to baptize people for about 10 days.

Saturday, February 2, 2019. After breakfast we arrived at the orphanage center, ready to baptize 150 people. But some government event took place in order to help people start their own business. As a result, only 20 people came for baptism today. An even bigger reason why so few people came is that yesterday’s heated incident with Hindus yelling at us and the 5 cars of fundamentalists threatening that pastor really scared many of the other pastors. They were so afraid that they decided against sending their people to come and be baptized.

Overall, it was a very joyful service with a lot of grace, and the people were delighted.

Wednesday, February 6. Fr. Athanasius went very early in the morning to baptize Dr. Wesley with the name Demetri! Afterwards, he said that he felt transformed.


Holy Liturgy

Sunday, February 10. The rest of us stayed back in Srikakulam to serve our first liturgy in India! The plan was for us to leave the hotel at 9:30 a.m. and set things up for the Divine Liturgy at the street church of Joshua (Joshi-Paul’s new name now that he’s been baptized). The very thought of having a liturgy in a street in India scares me!

The liturgy itself went quite smoothly, despite being in such a primitive place. There were about 250 people there, and almost 100 of them had been baptized this week by us. Fr. George counted that 77 people received communion. It was terribly hot and humid, though, and Fr. George was so hot in his vestments that the sweat was pouring down his face.

Right after liturgy, a troublemaker came with a Hindu person, and they were very angry and shouting. Joshua told us all to get into the car quickly, where two other people unknown to us were waiting to whisk us away. Those troublemakers were right there waiting for us in their own car, and they followed our car!

Every time we try to do a Mystery of the Church (such as a baptism or a liturgy) in a public area in India, its spiritual power seems to bother the demons and makes them rouse up some people against us. And I suppose in a place like India where idolatrous Hinduism is the dominant religion, it’s no surprise that there are even more demons.


New Orthodox Christians

Sunday, February 10. All in all, we baptized 350 people on this trip. This is only a third of the 1,000 people who had requested baptism.

There was a beautiful transformation happening with the people here. One case that stood out remarkably was a young girl who had an eating disorder and looked like a living skeleton. She hadn’t eaten for four months, and her mother was in tears, despairing. But after Fr. Athanasius went to their house and blessed this girl, she began to recover. And then a few days later after she was baptized, she acquired a very peaceful and angelic appearance. Her spiritual and physical state were completely changed.


Care for the Church

Wednesday, February 13. I worry about this group of newly baptized Orthodox Christians. It will take a lot of work and quite some time for them to mature in Orthodoxy. I have heard that one problem the Orthodox Church in Japan has faced is that for the most part, people there haven’t been able to acquire fully the Orthodox mindset. A big part of the problem is that the average Orthodox Christian there does not have access to the lives and writings of the holy Fathers. Maybe the same fate awaits these Orthodox Christians of India. But even if this does happen, not all is lost. After all, God is their judge, and what really matters in the end is whether or not these people will be saved. They have not been given “five talents” or even two. But if they can do the best they can with whatever little they have been given, then God will tell them: “Well done, good and faithful servant! Enter into the joy of your Master.”

Please join me in my prayers for the good people of India, that God will help them grow and reach “the measure of the stature of the fullness of Christ.”


Sus