RO
EN

Regele Ferdinand la Putna, în 1920

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor

Regele Ferdinand I
S-a întâmplat acum 100 de ani. În ziua de 15 mai 1920, Regele Ferdinand I al României, dimpreună cu regina Maria, Principesa Elisabeta și o întreagă suită regală porneau cu trenul din Cotroceni cu destinația Bucovina, spre a cunoaște și a vedea cu ochii lor provincia întregită cu România-Mamă la 1918. Duminică dimineața, 16 mai, au ajuns în gara din Suceava, apoi au plecat cu automobilul prin satele Ilișești, Marginea, Horodnic, Vicov, ajungând la Mănăstirea Putna la orele 15.00.

Aici, Regele și suita au fost întâmpinați de Miron Cristea, Mitropolitul-primat al României, de Pimen Georgescu, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, de Ion Nistor, fost ministru al Bucovinei, și de alte personalități. Au intrat cu toții în biserică, unde s-a dedicat un Te Deum Suveranilor, și apoi s-a făcut un parastas la mormântul lui Ștefan cel Mare, întru odihna eroului adormit al Moldovei. În emoția acelor clipe și cu gândul la întregirea României Mari, Regele Ferdinand I a adus acest omagiu înaintașului său de la Putna:

„Călcând pentru întâia oară pământul frumoasei Bucovine, readusă la sânul patriei mume, am socotit ca o sfântă datorie ca întâiul meu pas să se îndrepte spre acest locaș atât de scump oricărei inimi românești.

Regele Ferdinand I, Regina Maria și Principesa Elisabeta la Mănăstirea Putna
Ștefan al Moldovei, ai trăit veacuri în sufletele românești și vei trăi de-a pururea. Chilia și Cetatea Albă, la pierderea cărora a sângerat inima ta, sunt ale noastre, și Ardealul, pentru care tu și viteazul tău fiu Petru Rareș ați purtat armele victorioase peste munți, este al nostru. Al nostru-i malul mării și bogata Dunăre de jos.

Și totuși, când am plecat genunchii în fața scumpului tău mormânt, în sufletul meu s-a născut încă o duioasă rugă, pe care o îndreptăm către tine ca unui părinte din veac adormit, dar necurmat alăturea de sufletele noastre. Insuflă-ne duhul sfintei uniri în inimile noastre, pentru ca să putem duce înainte greaua sarcină a Statului nostru întregit.”

Așa a știut Regele să închine Unirea tuturor românilor domnului celui iubit al Moldovei, acum exact 100 de ani. Să îi rugăm și noi pe eroii și sfinții neamului să ne dea „duhul sfintei uniri”, întru bunăvoirea lui Dumnezeu.

Ierod. Iustin T.



Sus