RO
EN

Cuvintele unor mari educatori despre educație: Sfinții Trei Ierarhi

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor



Sfinții Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul și Ioan Gură de Aur sunt printre cei mai mari educatori ai lumii. Cuvintele lor despre formare sunt parcă luate din cartea în care Dumnezeu, Creatorul omului, a scris cum ne-a creat și cum putem să ne împlinim rostul. Ele izvorăsc din experiența formării lor în copilărie, adolescență și tinerețe, din experiența lucrului cu sufletele altora, din experiența vieții lor în Hristos. Pentru cine vrea să se formeze și să formeze, ele sunt de neocolit, sunt viață și putere. Căutați-le și urmați-le!

Tatăl și mama sădesc virtuțile

Sfântul Vasile cel Mare spune că mama este chemată de Dumnezeu să crească copiii cu dogmele evlaviei mai mult decât cu lapte, iar tatăl trebuie să se îngrijească de copii ca să fie cuminți și cuviincioși.

Credința primită în copilărie l-a însoțit toată viața: „Am păstrat în mine aceeași învățătură pe care am primit-o de la răposata mea mamă și de la bunica mea Macrina. Această credință n-am modificat-o nici mai târziu, când m-am mai maturizat, ci doar am adâncit-o, dar tot pe linia pe care mi-au transmis-o părinții încă de la început. Ca și sămânța, care din mică se face mare prin creștere, dar în ființa ei rămâne aceeași și soiul ei nu se schimbă, dar prin dezvoltare ea se desăvârșește, tot așa înțeleg că și învățătura mea despre Dumnezeu s-a adâncit și s-a desăvârșit pe măsură ce am crescut, încât cea de azi a luat locul celei de atunci, dar în fond e aceeași”.

În copilărie, sufletul este ca ceara

Sfântul Grigorie Teologul își fericește părinții pentru creșterea pe care i-au dat-o, și mai ales pe mama sa, Sfânta Nona. Despre ea scrie: „M-a crescut cu Sfânta Scriptură și m-a adus jertfă vie Bisericii, precum odinioară Avraam pe Isaac. M-a adus pe lume cu rugăciune și m-a căpătuit cu buna cucernicie!”

Sfântul Grigorie arată că este mai ușor să fie scris adevărul în sufletul copilului când este mic, ca într-o ceară în care nu s-a imprimat încă nimic, decât să încercăm să întipărim adevărul după ce s-a scris deja ceva rău. Fiindcă mai târziu caligraful are două munci de făcut: mai întâi să șteargă slovele dinainte, iar apoi să le scrie pe cele adevărate și care se cuvine să rămână pentru totdeauna.

Părintele este împăratul cetății sufletului copilului

Icoana Sfinților Trei Ierarhi
Sfântul Ioan Gură de Aur aseamănă sufletul unui copilul cu o cetate nouă, iar pe părinte cu împăratul acestei cetăți. Părintele, ca un împărat, are datoria de a așeza legi și de a organiza cetatea astfel încât să nu fie distrusă de cei care îi vor răul.

Munca părinților este ușoară la vârsta copilăriei deoarece, lipsiți de experiență și ascultători cum sunt copiii, ei se modelează ușor. După ce cresc, această muncă devine mult mai greu de înfăptuit.

Învață-ți copilul de mic să trăiască cu evlavie în lume

Având în vedere această realitate, Sfântul Ioan Gură de Aur Ioan se pleacă în fața părinților și îi roagă cu umilință: „Nu încetez de a vă ruga, de a vă ruga cu lacrimi și a vă cere ca, înainte de toate celelalte, să dați copiilor voștri o bună educație. Dacă-ți iubești copilul, arat-o prin educația ce i-o dai. De altfel, ai și răsplată. Crește un atlet pentru Hristos! Învață-ți copilul din prima vârstă să trăiască cu evlavie în lume!”

Sfântul Ioan Gură de Aur: trei patimi de căpetenie distrug omul și lumea – iubirea de bani, iubirea de slavă deșartă și desfrânarea

Decăderea morală și tulburările sociale se datorează, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, educației greșite a copiilor și anume faptului că nu au fost cultivate duhovnicește sufletelor lor: „De aici vine dărâmarea întregii lumi, de la faptul că nu ne îngrijim de copiii noștri: de averile lor ne îngrijim, dar sufletul lor îl trecem cu vederea.”

Dacă că li se dă copiilor pildă „pe cei străluciți și renumiți pe pământ”, fără să li se dea învățătură despre viața duhovnicească, în sufletele copiilor se cuibăresc două patimi: iubirea bogăției și iubirea slavei lumești.

Efectul acestui tip greșit de educație, centrat pe cele pământești, nu poate fi curmat în nici un fel în societate: „Nu sunt de nici un folos tribunalele, nici legile, nici pedagogii, nici părinții, nici însoțitorii și nici dascălii copiilor: cei dintâi sunt corupți prin bani, iar ceilalți se gândesc doar la cum să-și primească leafa”.

Despre a treia patimă de căpetenie Sfântul Ioan șovăie să vorbească, pentru a nu o crește prin vorbirea despre ea. Dar depășește șovăiala și rușinea și vorbește despre patima desfrânării, care, spune el atunci, ajunsese atât de mare, încât erau la modă și nu stârneau împotriviri nici măcar legăturile trupești dintre persoanele de același gen. Și mustră pe cei care îngăduie și promovează această patimă în societate.

Nu ceea ce spun părinții, ci ceea ce fac părinții vor face copiii

Sfântul Ioan Gură de Aur a insistat mult pe faptul că la vârsta copilăriei și a tinereții se imită ceea ce este în jur.

Primul mediu al formării este familia. Sfântul Vasile cel Mare îi învață pe părinți că nu ceea ce spun, ci ceea ce fac ei vor face copiii. De asemenea, dacă părinții nu fac ceea ce spun, ei nu vor avea autoritate: „cel care învață, dar nu păzește cele ce spune nu poate să aibă vreo influență sau vreo autoritate.”

Alte medii care au mai târziu influență sunt profesorii și prietenii, dar părinții pot determina alegerea unora potriviți și depărtarea de unii nepotriviți.

Sufletul are cinci porți: simțurile

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că sufletul copilului este asemenea unei cetăți, iar trupul este zidul care se află între cetate și lume. Porțile din acest zid sunt cele cinci simțuri. Prin simțuri pătrunde înăuntru tot ceea ce este în jurul nostru. Dacă lăsăm ca prin aceste porți să intre fără control orice fel de impresii, cetatea va fi cucerită sau dărâmată, deoarece puterea de rezistență a copilului este mică.

De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur stăruie asupra grijii ce trebuie arătate față de ceea ce aude și vede copilul.

Există dascălii buni, dar există și părinți și „dascăli orbi din punct de vedere spiritual” și care transmit copiilor, respectiv elevilor lor propria răutate, care „se șterge greu, când s-a statornicit printr-o obișnuință îndelungată”. Dascălul rău dă un exemplu rău și îi poate distruge pe elevii săi. „Urmează a doua luptă împotriva adversarului mântuirii noastre. Lecțiile ce le primim de la dascălii buni sunt bune; de la cei răi neapărat rele.”

Unde e de folos să fie petrecut timpul liber

Sfântul Ioan Gură de Aur arată părinților ce le pot oferi copiilor ca să evite petrecerea timpului liber în medii nefolositoare: „Dacă vrei să afli odihnă pentru sufletul tău, mergi prin păduri, pe lângă râuri și lacuri, prin grădini, ascultă păsările care ciripesc, mergi la biserici, unde afli sănătate pentru suflet și trup, și nu vei regreta plăcerile iraționale“.

Educația este arta artelor și știința științelor, iar scopul ei este unirea cu Dumnezeu

Sfântul Grigorie Teologul arată că nu numai educația creștină este foarte nobilă, dar și cea lumească, dar care nu se opune celei creștine.

Despre importanța educației pentru toți oamenii, el spune clar: „Cred că toți cei raționali mărturisesc că educația e primul dintre bunurile noastre.”

Iar despre greutatea realizării ei, cuvintele sale sunt întru totul adevărate: „Arta artelor și știința științelor pare să fie faptul educației omului, care e ființa vie cea inteligibilă, dar și cea mai instabilă”.

Educația este atât de importantă și atât de greu de înfăptuit pentru că scopul ei, locul unde trebuie ca ea să ducă pe om, este cel mai înalt. Scopul este viața în Hristos, pentru ca omul să intre în bucuria veșnică a Împărăției Cerurilor. Pentru aceasta, omul trebuie să dobândească din această viață asemănarea cu Hristos, Omul desăvârșit. Sfântul Vasile cel Mare spune despre creștin că trebuie să fie ca Hristos pentru a fi creștin: „Cine nu gândește și nu lucrează ca Domnul nu este al Lui.” De aceea, pentru Sfântul Vasile cel Mare viața și educația au unul și același scop: dobândirea binelui celui mai înalt, adică comuniunea omului cu Dumnezeu.

Dumnezeu ne educă treptat și așa trebuie să procedăm și noi

Sfântului Grigorie Teologul scrie despre dragostea, înțelepciunea și smerenia cu care Sfânta Treime ni s-a arătat în timp: „Vechiul Testament proclama limpede pe Tatăl, mai nedeslușit pe Fiul. Cel Nou l-a arătat pe Fiul, a făcut să se întrezărească dumnezeirea Fiului. Acum Duhul are drept de cetățenie printre noi și ne dă o viziune mai clară despre sine. Într-adevăr, nu era prudentă proclamarea pe față a Fiului, pe când nu se mărturisea încă dumnezeirea Tatălui, nici adăugarea Duhului Sfânt ca o povară în plus, ca să folosesc o expresie cam îndrăzneață, pe când nu era încă recunoscută dumnezeirea Fiului.”

Sfântul Vasile cel Mare scrie că „Este bine ca dascălul să se sprijine pe cele cunoscute de elevi și să folosească limba pe care o înțeleg elevii”.

Astfel, Sfinții Trei Ierarhi ne învață că educația copiilor, adolescenților și tinerilor se face treptat, din dragoste pentru sufletele lor și cu discernământ, cu efort și având ca model pe Omul desăvârșit – Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Sus