RO
EN

Cuvântul Maicii Benedicta

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor

Acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga – Maica Benedicta

Puterea de a ierta

N-am dat replică niciodată, nici atunci, nici acum. I-am iertat pe toți, și atunci, și acum, pentru că vreau să sting urile, resentimentele și tot ce înveninează relațiile umane, încălcând porunca iubirii aproapelui. Și mai cu seamă fiindcă nu putem opri extensia răului decât opunându-i binele. Creștinește e „să binecuvântezi pe cel ce te blestemă”.

Rugăciunea

Esențial în viață nu este plăcerea trupului, esențialul este plăcerea spiritului, pe care o obții prin rugăciune, iar rugăciunea trebuie să fie permanentă. Pentru tineri, măcar dimineața și seara. Copii! Măcar o cruce de dimineață și o cruce seara… Pe stradă când mergem să spunem: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluiește-mă!” Sau: „Maica Domnului, fii cu mine, Măicuța Domnului, ajută-mă, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-mă!” Spuneți din când în când aceste lucruri și treptat au să ajungă să se unească cu toate. În ele vă veți găsi ușurința, consolarea, vă veți găsi cumva și împlinirea… După ce te rogi, ai o senzație de ușurare extraordinară. A fost un timp când eu mă rugam pe stradă și știți cum? La modul foarte subiectiv. Ani de zile, când mă duceam la facultate pe jos, de acasă de la mine, de pe Griviței, până pe Edgar Quinet, spuneam în gând: „Dă, Doamne, un gând de dragoste și de pace pentru toți oamenii lumii!” Și spuneam asta încontinuu. Ei bine, nu știți cât bine mi-a făcut, și lăuntric, dar și pentru semenii mei, fiindcă rugându-te lui Dumnezeu, capeți conștiința alterității. Există și celălalt!

Credințe, mărturisiri, învățăminte,
Editura Nicodim Caligraful, 2013

Aproapele nostru

Am intrat în libertate, am scăpat de totalitarisme și acum vorba franțuzului: „Vive la joie” – acum e de noi! Dăm drumul tuturor plăcerilor, tuturor pornirilor noastre de toate ordinele, mai cu seamă cele inferioare. Societatea de consum a reinstituit cultul vițelului de aur – vă amintiți, în deșert, când Moise conducea poporul evreu. Ei, la un moment dat, s-au simțit eliberați de jugul credinței lui Moise și au ridicat din nou vițelul de aur căruia i se închinau. Ei bine, consumismul a adus această stare de spirit, nu numai de materie. Materia a pus mâna pe spirit. Omul exterior întunecă omul lăuntric, îl acoperă și-l asfixiază, și unde este aproapele nostru?

Să nu pierdem verticala,
Editura Nicodim Caligraful, 2017



Sus