Noi contribuții istorice

	Tipărește
	Cuprins
	Articolul anterior
	Articolul următor

Ediția a XV-a a „Colocviilor Putnei” s-a desfășurat în perioada 9-12 iulie 2014 la Mănăstirea Putna. În deschiderea lucrărilor, domnul profesor Ștefan S. Gorovei, de la Facultatea de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași a declarat: „Exprim dorința mea foarte sinceră și foarte adâncă de a întâmpina momentele care pot să vină cu certitudinea că rămânem împreună și că lucrăm împreună, căci «mult pot puținii buni împreună».” În continuare trecem în revistă câteva dintre roadele acestei ediții.

Domnul Ștefan Andreescu a pus în valoare o scrisoare puțin cunoscută, expediată din Belgrad în toamna anului 1476 către regele Matiaș Corvin al Ungariei. În ea se vorbea despre campania lui Mahomed al II-lea împotriva lui Ștefan cel Mare din 1476, în cadrul căreia a avut loc bătălia de la Războieni. Scrisoarea arată că, în prima parte a campaniei, Ștefan cel Mare a reușit să distrugă avangarda armatei otomane, formată din trupe de elită, ceea ce l-a avantajat să reziste uriașei invazii din acel an. Un amănunt care arată situația de la finalul campaniei este faptul că, dacă la început oastea otomană a trecut Dunărea în 48 de zile, la întoarcere a trecut în doar 4 zile, fiind vorba practic de fuga unei armate împuținate și care pleca fără să fi obținut victoria scontată.

Domnul Marius Diaconescu a vorbit despre un document inedit, recent descoperit de autor în arhivele maghiare, care arată faptul că oastea condusă de Bartolomeu Dragfy, venită în sprijinul domnului Moldovei în 1497 pentru a face față invaziei regelui polon Ioan Albert – campanie încheiată cu bătălia de la Codrii Cosminului –, conținea nu numai detașamente transilvane, ci și detașamente maghiare, constituite cu cheltuiala nobililor maghiari.

Dintre alte contribuții, mai menționăm: descoperirea de către domnul Alexandru Pascal în fondurile Muzeului-rezervație de Stat de Istorie și Arhitectură din Smolensk a unui Liturghier manuscris puțin cunoscut în literatura științifică, alcătuit în Mănăstirea Putna de ieromonahul Spiridon, unul dintre caligrafii remarcabili din epoca lui Ștefan cel Mare; prezentarea de către monahul Alexie Cojocaru a celei mai vechi traduceri românești a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, traducere aparținând Sfântului Mitropolit Dosoftei; identificarea de către doamna Olimpia Mitric a unui epitrahil necunoscut din timpul voievodului Ieremia Movilă, unic prin aceea că pe el au fost brodate scene din Imnul Acatist; demonstrarea de către doamna Ana-Felicia Diaconu, pe baza unor vechi rapoarte de arhivă, a faptului că în 1919 inelul voievodului Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, se afla încă la Mănăstirea Putna, între timp fiind dispărut; semnalarea de către domnul Ștefan Gorovei, pe baza unor izvoare transilvănene, a faptului că Mănăstirea Putna, în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, era descrisă drept cea mai bogată și mai importantă mănăstire din Moldova; prezentarea de către protosinghelul Dosoftei Dijmărescu a felului cum a avut loc reînvierea vieții monahale în Putna în anul 1956 de către ucenici ai părintelui Cleopa Ilie.

Cea de-a XVI-a ediție a Colocviilor a avut loc în ziua de 18 februarie 2015, la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Vom menționa câteva din valoroasele contribuții științifice ale acestei ediții.

Istoricul Liviu Pilat, fructificând date din arhivele polone, a scos în evidență o apropiere a regelui polon de sultanul turc, în preajma bătăliei de la Războieni, în vederea subminării poziției regelui maghiar Matias Corvin. Așa se face că, în campania lui Mehmed al II-lea din 1476 în Moldova, Polonia s-a dovedit a fi un „adversar prietenos”. În fața invaziei turce, strategia lui Ștefan cel Mare a fost aceea de a atrage dușmanul cât mai adânc în Moldova, pentru ca, apoi, intervenția energică a oștilor ungare și polone să taie retragerea armatei otomane, prinzându-o ca într-un clește. Însă armata polonă a rămas la Camenița, la granița de nord a Moldovei, în așteptarea regelui polon Cazimir al IV-lea, care nu a mai venit, ceea ce a făcut ca strategia domnitorului moldovean să nu mai poată fi pusă în aplicare.

Bazându-se pe documente ale Ordinului teuton din anul 1497, aflate în arhivele moștenirii prusace de la Berlin, domnul Liviu Cîmpeanu a arătat că, după depunerea omagiului de vasalitate de la Colomea, ajutorul promis de polonezi s-a dovedit inconsistent și Ștefan cel Mare a fost nevoit să încheie pace cu turcii în anul 1487. Pentru că îi considera vinovați pe poloni pentru această situație, Ștefan a angajat un mercenar – Muha – pentru a plăti tributul datorat turcilor din ținuturile supuse regelui polon. Se pare că aceste raiduri au fost cauza campaniei regelui Ioan Albert împotriva Moldovei din 1497.

Monahul Alexie Cojocaru a prezentat un epitrahil singular, dăruit de Sfântul Ștefan „mănăstirii sale de la Putna”, decorat cu chipurile a 12 profeți din Vechiul Testament, fiecare trimițând către minunea Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Pururea Fecioara Maria. Epitrahilul este un produs original al școlii de broderie de la Mănăstirea Putna și denotă o mare sinteză teologică și originalitate, care nu-și puteau avea locul decât într-o biserică închinată Maicii Domnului.

La finalul lucrărilor, Arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, a mulțumit „obștii istoricilor”, pe care i-a invitat la următoarea întâlnire, care se va desfășura în perioada 3-7 septembrie 2015 la Mănăstirea Putna. Sfinția sa a ținut să reamintească faptul că în 2016 se împlinesc 550 de ani de la punerea pietrei de temelie a Mănăstirii Putna, prilej cu care se dorește organizarea unei sesiuni speciale, aniversare, a Colocviilor.

Ierom. Ieremia B.

Sus