RO
EN

Atunci când ești liber

Rareș-Călin Buta

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor

A absolvit ca șef de promoție Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației din Cluj-Napoca, iar acum aprofundează Teologia Ortodoxă. Rareș-Călin Buta caută profunzimile vieții și numai în această căutare se simte cu adevărat liber și plin de sens.

Ce înseamnă pentru tine să fii liber?
Pentru mine, ca unul care nu am suferit vreo îngrădire a libertății din exterior, libertatea capătă o valență mai mult interioară. Uneori tind să cred că liber sunt atunci când scap de griji ori de responsabilități. Dar când se întâmplă aceasta, nu mă simt cu nimic mai liber decât înainte. Libertatea izvorăște din inimă (oricât de uzată ar fi această formulare). Liber ești atunci când simți cum țâșnesc din tine șuvoaie de dragoste pentru Dumnezeu și pentru cel de lângă tine, când te bucuri de tot ce te înconjoară, chiar și de străzile orașului, veșnic înghesuite de mașini. Liber ești atunci când îți poți lua prietenii sau colegii în brațe și când bucuria vieții îți face trupul să freamăte. Dar mai adevărat, ești liber atunci când rugăciunea îți aprinde inima și urcă lin, fără opreliști, la ceruri. Este o libertate de care pot și cei de lângă tine să se molipsească.

Ce îți dă motivație în viață?
Cunoașterea. Îmi place să citesc din orice domeniu. Simt că mă îmbogățesc, că viața capătă noi adâncimi cu fiecare pagină de calitate citită. Simți că viața ta se lărgește și începe să cuprindă noi înțelesuri. Aceasta vine din contactul cu persoanele de la care alegi să înveți. Este vorba de o formă de relaționare, de predanie, îndrăznesc să spun. Acea persoană a avut contact cu alte persoane dinaintea ei, de la care a moștenit ceva. Și așa ajungem la izvorul cunoașterii, al adevărului. Așadar, ceea ce mă motivează pe mine în viață e cunoașterea care mă poate duce la Dătătorul vieții, Care ni se dezvăluie în chip personal, ceea ce mă îndeamnă să-L caut și mai mult, acest gând adăugând sens vieții mele.

Ai vreun model după care te ghidezi?
Nu am un model fix, ci încerc să culeg de la fiecare om de seamă cu care interacționez, direct sau indirect, calitățile și felul de manifestare care cred că sunt bune și mi s-ar potrivi. Bineînțeles că pe plan duhovnicesc am un model în persoana unui sfânt preferat, și acela este Sfântul Siluan Athonitul, din scrierile căruia am reușit să simt adierea unui creștinism plin de libertate în duh, înveșmântat în blândețea și răbdarea spre care mă sârguiesc și eu.

Cât de mult contează credința în Dumnezeu?
Dincolo de efectul mai mult sufletesc, liniștitor al credinței că acolo, sus, este Cineva care ne poartă de grijă, pentru mine credința joacă un rol important în viața veșnică, lucru care, odată adâncit, dă o perspectivă mai largă vieții, îi dă un rost. Secretul unei vieți frumoase și fructuoase stă în a ne lăsa în mâna Lui proniatoare. Părintele Teofil Părăian spunea că atâta credință ai, câtă manifești. Odată ce simțim prezența lui Dumnezeu în viața noastră, cred că vine de la sine mărturisirea; ba aș spune că viața noastră, pe măsură ce înaintezi în credință, devine mărturisitoare.

Ce ai spune unui tânăr care nu simte să meargă la biserică, deși spune că e credincios?
I-aș spune că pofta vine mâncând. Mă îndemna odată un prieten să particip cât de mult se poate la Sfânta Liturghie și la celelalte rugăciuni din biserică, indiferent dacă am sau nu dispoziție; in extremis, îmi spunea că și dacă nu voi putea fi atent, tot mă voi folosi de harul ce învăluie biserica, fiind important să fiu acolo când acesta este prezent.

Ai nădejde într-un viitor frumos pentru neamul românesc?
Îmi aduc aminte de un cuvânt al unui părinte care spunea că cei care conduc lumea nu sunt înțelepții, nici cei bogați, ci sfinții. Cred într-un viitor frumos pentru neamul românesc, căci din pământul acesta s-au suit la ceruri cete întregi de sfinți care stau înaintea Domnului rugându-se pentru neamul lor, dar sunt și sfinți în viață care se jertfesc pentru el în rugăciune.

Merită să studiezi în România?
Am avut momente în care mi-aș fi dorit mai mult de la sistemul universitar românesc, în sensul unei atenții mai sporite acordate studenților. Dar cred că dacă studentul manifestă interes, profesorii sunt dispuși să ofere mai mult, să împărtășească mai din plin. Însă viața de student în România este bogată și în oferta activităților de voluntariat, lucru de care am profitat și eu prin integrarea în organizația creștin-ortodoxă Liga Studenților din Cluj, unde am reușit să mă apropii de Dumnezeu, să leg prietenii trainice, să învăț calea slujirii aproapelui prin munca în echipă.

Se merită ca tinerii plecați să se întoarcă să lucreze în România?
Din câte am observat, mulți dintre cei care au părăsit țara sunt încercați, nu după mult timp, de dorul după locurile în care s-au născut și au crescut și așteaptă momentul potrivit ca să se întoarcă acasă, ceea ce este cumva și firesc. Eu sunt pentru exemplul personalităților marcante ale ultimelor două secole care, studiind și explorând Apusul, au fost cu gândul tot la țara lor, căutând ca la întoarcere, prin ceea ce au acumulat, să-și asume o parte din munca pentru prosperitatea și împrospătarea ei.

Sus