RO
EN

Gânduri și îndemnuri
la România 100

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor

Înapoi la moștenirea noastră
Retragerea cu torțe a studenților la începutul Anului Centenar 2018
Dragi frați români, să stăruim pe glia pe care ne-am născut! Din cauza dorinței noastre de avere și de trai mai bun plecăm pe alte meleaguri, lăsând copii fără părinți, frați fără surori și vatra satului fără viață.

La această criză există o soluție, poate dificilă, ar spune unii: credința în Dumnezeu. Oare dacă rămânem la casele noastre ne va lăsa Dumnezeu să murim de foame? Și dacă toți pleacă, cine va face România măreață? Așa cum pământul nu se va ara singur, nici țara nu va înflori singură. Rămâneți pe moștenirea noastră și luptați pentru ea, precum au făcut cei dinaintea noastră!

Diana F., 20 ani, studentă

Să nu ne fim piedică
Consider că este important să fim atenți, să fim vigilenți și conectați la realitatea și la istoria țării noastre. În trecut, dușmanii noștri au fost țările din proximitatea noastră, care ne-au pus la grea încercare credința de nenumărate ori. Acum cred că cei mai mari dușmani ai noștri suntem chiar noi, care, deși liberi în această realitate, ne robim noi înșine prin neatenție, nepăsare, indiferență și dezinteres față de țara noastră și de credința ortodoxă.

Ștefan T., 26 ani, Teologie

Nu e de-ajuns o Unire
Suntem la 100 de ani după Marea Unire, dar, chiar și acum, simțim nevoia unei noi Uniri sau a unei actualizări a Unirii de la 1918. Dacă acum, în anul 2018, ratăm ocazia de a ne aduce înapoi toți românii într-o unire duhovnicească și apoi politică și teritorială, atunci cu greu vom mai putea sesiza momentele esențiale din istoria noastră: a strămoșilor, a contemporanilor și a urmașilor.

Emanuel B., 23 ani, Teologie

Să nu așteptăm, să facem!
L-aș parafraza pe J.F. Kennedy, care spunea: „nu întreba ce poate face țara pentru tine, întreabă-te ce poți face tu pentru ea”. Cred că ar trebui să ne axăm cu toții pe plusul de valoare pe care putem să-l aducem noi înșine în munca pe care o desfășurăm, în mediul social din care facem parte, și să ne concentrăm mai puțin pe așteptări (la ce ar putea face societatea civilă pentru noi).

Simona C., 39 ani, jurist

Speranța din fapte
Astăzi, de 1 ianuarie, alături de peste 200 de tineri, am urcat pe Dealul Crucii la Putna pentru a aprinde din torțe numărul 100 – anii care au trecut de la Marea Unire. Și am realizat că undeva există speranță… Speranță că țara asta se poate așeza pe făgașul firesc. Speranță că noi, oamenii, putem să reaprindem dragostea de neam. Speranță că a noastră credință ortodoxă nu va pieri.

Ilinca I., 23 ani, Comunicare



Sus