RO
EN

Cocaina electronică

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor

„Noi limităm accesul copiilor noștri la tehnologie.” Acestea sunt cuvintele lui Steve Jobs, unul dintre cei mai revoluționari oameni în domeniul IT, creatorul iPhone-ului. El le interzicea copiilor săi să folosească orice fel de gadget în timpul săptămânii și cu limitări stricte în weekend.

Epoca digitală facilitează apariția dependențelor mai mult ca oricând în istoria omenirii. Pentru că instrumentele folosite sunt create să fie irezistibile. Deși nu ne sunt introduse în organism substanțe – alcool, tutun sau droguri –, produsele digitale produc efecte similare acestora.

Partea întunecată a plăcerii este dependența
Foto: Flori Jianu
Ecranele digitale, prin multitudinea de informații audio-vizuale, suprastimulează creierul. Tot ce ne stimulează crește nivelul de dopamină, o substanță pe care o secretă creierul și care dă starea de bine. Suprastimularea conduce la lipsa motivației, scăderea creativității și la comportament dependent. Pornografia, smartphone-ul, jocurile video, rețelele de socializare, shopping-ul, televizorul, toate cresc nivelul de dopamină, asemenea cocainei.

Cum ni se jefuiește mintea
Creierul, când primește prea multă informație, este copleșit. El intră într-o stare de pasivitate, primind totul fără prea mare discernământ. Frecvența undelor lui scade de la nivelul Beta (activitate conștientă) către nivelul Alfa (starea de semiconștiență), adică o stare aproape hipnotică. Când e în această stare, informația pe care o primește se duce direct în inconștient, influențând convingerile, creând noi concepții, fără niciun control critic din partea lui.

Activitățile sau substanțele care dau dependență afectează negativ și partea frontală a creierului, adică cea prin care luăm decizii și în care sunt concentrate funcțiile noastre de control: atenția, motivația, concentrarea, inițiativa, curiozitatea, planificarea, organizarea, controlul instinctelor, emoțiilor și comportamentului. După două minute de vizionare digitală, ne scade capacitatea de control și ne vine greu să mai spunem „nu”.

În suspans…
Când primim un mesaj, acesta poate să fie foarte important pentru noi – de la cea mai iubită persoană, de exemplu – sau total neimportant. Dar creierul nostru, de fiecare dată când aude semnalul de mesaj, se așteaptă să fie din prima categorie. Acest neprevăzut produce dependență. Fără să fim conștienți, notificările ne conduc să privim la ecran mai des, cu speranța inconștientă de a primi un „premiu”. Această vulnerabilitate a noastră este cunoscută și exploatată de creatorii de aplicații media. Dar starea de suspans ne face să fim mai puțin creativi.

Sean Parker, primul președinte al Facebook
Când ne gândeam cum să dezvoltăm aceste aplicații, Facebook fiind prima dintre ele, gândul nostru era: „Cum reușim să consumăm cât mai mult din timpul tău [al utilizatorului] și din atenția ta?” Asta înseamnă că trebuie să-ți dăm din când în când puțină dopamină, ceea ce se întâmplă, de exemplu, când primești un like sau un comentariu la o postare. Asta te va face să postezi mai mult și să primești și să dai din ce în ce mai multe like-uri.

Se creează astfel o buclă fără sfârșit de validare socială, care este exact ceea ce un hacker ca mine ar inventa. Pentru că exploatează o vulnerabilitate din psihologia omului. Noi, cei care am inventat aceste aplicații – eu, Mark [Zuckerberg], Kevin Systrom de la Instagram și ceilalți –, eram conștienți de ceea ce facem și, totuși, am făcut-o.

Sean Parker,
primul președinte al Facebook



Chamath Palihapitiya, fost director executiv al Facebook
Trăim într-o lume în care este foarte greu să distingi între ceea ce este adevărat și ceea ce este popular. Poți să folosești banii pentru a amplifica orice credință de-a ta, pentru a convinge oamenii că ceea ce este acum popular este și adevărat și ceea ce nu este popular nu este adevărat.

Realitatea în care trăim este de așa natură că pot să folosesc banii pentru a ajunge prin rețelele de socializare la sute de milioane de oameni și să-i conving pe toți prietenii lui Joe – și toți îl plac – că opinia mea despre el este adevărul, și asta în moduri foarte subtile și insesizabile. Și el poate să-mi facă același lucru.

Putem face asta în legătură cu vaccinurile, putem face asta cu drepturile homosexualilor, putem face asta cu legile despre toaletele publice etc.

Așa că eu cred că întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: Cum să trăim într-o lume în care acest lucru este posibil?

Chamath Palihapitiya,
fost director executiv al Facebook



Simon Sinek, autor de succes și vorbitor motivațional
Știm că folosirea rețelelor de socializare și a telefoanelor mobile eliberează în creierul nostru o substanță chimică numită dopamină – când primim un mesaj ne simțim bine, nu-i așa? De aceea ne place și de aceea continuăm să facem acel lucru iar și iar. Dopamina este aceeași substanță chimică ce ne face să ne simțim bine când fumăm, când consumăm alcool sau când jucăm jocuri de noroc.

Ei bine, avem restricții de vârstă privind fumatul, jocurile de noroc, alcoolul, dar nu avem restricții de vârstă pentru rețelele de socializare și telefoanele mobile. Ceea ce este echivalentul la a deschide barul cu băuturi și a spune tinerilor: „Hei, dacă adolescența asta te doboară, ia și bea!”

Avem o întreagă generație de tineri care au acces la ceva extrem de adictiv – rețelele de socializare și telefoanele mobile – în timp ce trec prin perioada critică a adolescenței. De ce este important de precizat acest lucru? Pentru că aproape fiecare alcoolic a descoperit alcoolul în adolescență.

Când suntem mici avem nevoie numai de relația cu părinții noștri. Dar pe măsură ce creștem, când devenim adolescenți, avem nevoie din ce în ce mai mult de relația cu cei de o seamă cu noi. Acest lucru ne permite să ne integrăm în societate. Este o perioadă foarte stresantă și critică a vieții noastre, când ar trebui să învățăm să ne bazăm pe prieteni.

Ei bine, adolescenții [de azi], când trec prin această perioadă foarte critică, în loc să se îndrepte către o persoană, se îndreaptă către un telefon sau o rețea de socializare. Ei nu reușesc să formeze relații profunde – o spun ei, nu eu ! – pentru că nu-și exersează aceste capacități.

Simon Sinek,
autor de succes și vorbitor motivațional



Oana Moșoiu, Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Copiii au nevoie să vadă bogăția și varietatea acestei lumi și a acestei vieți, să fie stimulați în interacțiunile lor, astfel încât acestea să devină bogate și profunde, viața în sine să devină o sursă de bucurie, iar prin contrast, jocurile pe calculator să fie mai puțin atractive. Cum acest aspect nu se poate realiza în mod autonom de către copil, limitarea accesului la calculator / jocuri de către un adult și înlocuirea cu o opțiune satisfăcătoare sunt soluțiile cele mai la îndemână.
  • lăsați copilul să se (mai și) plictisească; așa apare creativitatea, atunci când ideile au timp să incubeze;
  • limitați accesul la calculator;
  • petreceți timpul în familie, cât mai mult, în situații diverse;
  • apreciați și valorizați copiii pentru efort și merite reale;
  • încurajați și sprijiniți copiii unde este cazul;
  • valorificați accesul la internet, în scop educațional;
  • utilizați softuri de control parental;
  • interacționați cu mediul natural;
  • fără tabletă și smartphone propriu până la cel puțin 12 ani și de atunci cu acces limitat.

Oana Moșoiu,
Facultatea de Psihologie și Științele Educației



DEPENDENȚA NU ESTE RAȚIONALĂ!

Suprastimularea produsă de dispozitivele digitale și rețelele de socializare predispune la:
  • slăbirea gândirii critice;
  • lipsa de concentrare, de motivație, de inițiativă;
  • relații interumane superficiale;
  • slăbirea controlului instinctelor, emoțiilor și comportamentului;
  • rezultate mai slabe la învățătură.


Sus