RO
EN

Gânduri de români la Centenarul Marii Uniri

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor

Pentru a cunoaște gândurile românilor la Centenarul Marii Uniri, am adresat două întrebări câtorva români, de diferite vârste, din Țară, din Basarabia, din nordul Bucovinei, din Valea Timocului, din diaspora. Nu întâmplător, răspunsurile converg spre dragostea de neam, recunoștință, muncă și credință – fapte prin care poporul a mers spre Marea Unire și prin care simte că trebuie să clădească unitatea generațiilor de azi și din viitor.

Ce reprezintă pentru dumneavoastră Anul Centenar?
Anul Centenar este pentru mine un an sacru, în care nădăjduiesc să se realizeze dorința mea cea mai arzătoare. Vreau să ajung să văd Țara întregită și doresc să fie lichidat Pactul Ribbentrop-Molotov, precum și consecințele acestui document odios. Să se împlinească visul românilor de pretutindeni, Unirea neamului românesc. Împreună suntem o forță.

Doresc tuturor românilor, dar mai ales tinerilor, să se pătrundă de dragostea Unirii, ca mijloc de salvare de la pieire a neamului.

Pe-al nostru steag e scris unire,
Unire-n cuget și simțiri
Și sub măreața lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.

Ion Moraru, Mândâc, Republica Moldova


Centenarul ne amintește încă o dată că avem o datorie sfântă. În condițiile de astăzi – să reconstituim adevărul istoric pe care să-l transmitem nealterat tinerilor.

Mausoleul de la Mărășești a fost ridicat între anii 1923-1938, pe locul bătăliei de la Mărășești, întru slava eroilor neamului şi în memoria celor peste 500 de ofițeri și peste 21.000 de soldaţi care și-au jertfit viața aici.
Anul acesta și revista noastră, „Glasul Bucovinei”, va ajunge la numărul 100. „Glasul Bucovinei” nu este o denumire nouă pentru oamenii de cultură din Bucovina istorică. Un ziar cu această denumire a fost fondat în 1918 la Cernăuți de către profesorul Sextil Pușcariu, întru susținerea românismului. În unul din articolele de program al ziarului „Glasul Bucovinei”, preluat și de noi, citim: „Conștienți de răspunderea ce o ia asupra sa cel ce are chemarea și putința de a forma opinia publică, grija noastră de căpetenie va fi să ne ținem la înălțimea unei prese cinstite. Vom căuta să ne păstrăm independența în orice condiții, sprijinind, fără a face cult de persoane, pe cei ce vom avea convingerea că merită ajutorul nostru, care nu se va degrada, însă, niciodată la nedemne laude de reclamă” („Glasul Bucovinei“, 13 ianuarie 1919).

În noua sa formulă, revista este și va rămâne o publicație de istorie și cultură, care își propune recuperarea adevărului istoric: cronologia istorică și politică, activitatea partidelor politice, mărturii istorice, aspecte de viață spirituală și religioasă, portretele reprezentanților științei și culturii românești din Bucovina, memorialistică, demografie, creație literară, artă, etnografie și folclor. Este difuzată în Bucovina, România și în străinătate.

Acad. Alexandrina Cernov, Cernăuți, Ucraina


Pentru noi, din comunități românești istorice, Anul Centenar este prilej și de bucurie, și de tristețe, bucurie pentru că o mare parte din poporul român s-a unit într-o țară, Țara-Mamă a tuturor românilor din lume, și tristețe pentru că noi, popor originar al zonelor unde trăim, am rămas în afara granițelor Țării poporului nostru și așa am devenit cetățeni de gradul doi în țările vecine.

Pr. Boian Aleksandrovici – al Lisăndroaichi, protoiereu al Daciei Ripensis
și Vicar al Timocului, Serbia


Prima pagină a ziarului „Veselia” din 2 iulie 1904. Reprezentanți din Maramureș, Transilvania, România, Basarabia, Macedonia (aromânii), Bucovina și Banat aduc laurii recunoștinței Sfântului Ștefan, părintele neamului românesc.
Nu îmi este la îndemână să mă raportez direct, personal, la sărbătorirea Centenarului din acest an. Judecând cum trebuie, adică pomul după roade (cf. Matei 7, 15–20), vedem că într-adevăr Marea Unire din 1918 a fost un examen istoric hotărâtor pe care românii l-au trecut cu strălucire. Am devenit, în scurt timp, din păcate însă nu pentru mulți ani, un stat de drept, o democrație autentică, cu o cultură și cu o spiritualitate înfloritoare, în familia Europa căreia îi aparținem.

Citez dintr-un discurs din anul 1925 al profesorului Solomon Haliță, luptător pentru realizarea unității poporului român și fruntaș în opera de înfăptuire a Marii Uniri, fost Inspector General al Învățământului, bunicul soției mele:

„După unirea cu vechiul Regat a Basarabiei și Bucovinei, părți rupte de vitregia vremilor din trupul Moldovei lui Ștefan Cel Mare, poporul român din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, prin mandatarii săi aleși de toate ținuturile și prin glasul a peste 100.000 de țărani, în frunte cu floarea intelectualității române, cu mitropoliții și episcopii ambelor confesiuni, a hotărât în ziua de 1 decembrie 1918, în Alba Iulia lui Mihai Viteazul, Unirea pe veci cu România”.

La ideile exprimate și la acele împrejurări este de folos să ne gândim, să ne raportăm și astăzi.

Prof. univ. Dragoș Vaida, București


Episcopul Miron Cristea, viitor Patriarh, a făcut parte din delegația românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș care a prezentat actul Unirii la București, pe 14 decembrie 1918.
Unirea în fapte și cuget. O Basarabie și un nord al Bucovinei părți componente ale Marii Românii. O Românie unită și democratică, una în care fiecare să se poată dezvolta liber. O țară mare, puternică și prosperă unde oamenii ar ști să-și dea mâna și să lucreze împreună pentru binele ei.

Marina Turculeț, profesor, Tighina


Semnifică anul reîntregirii Țării. Acest an trebuie să deschidă ochii tuturor că facem parte dintr-un singur popor, că avem aceeași limbă și istorie.

Alexandru Șceglov, elev, Tighina


Personal, marcarea celor 100 de ani de la Marea Unire reprezintă anul în care mă întorc acasă după o lungă pribegie prin străinătate. Fără un plan prestabilit, Dumnezeu așa a rânduit ca acum să ardă și mai tare în mine dorința reîntoarcerii, dorință susținută și de realitatea istorică a prezentului.

Mai mult, cred cu tărie în purtarea de grijă a lui Dumnezeu asupra poporului român, dovadă grăitoare stând ultimii 100 de ani. Au fost ani de războaie, de teroare comunistă și de încercări ale globalizării. Acești ani ne-au format ceea ce suntem azi, cu bune și rele. De aceea, cred că Anul Centenar e cea mai bună ocazie de asumare conștientă a trecutului și a prezentului în vederea clădirii viitorului.

Ruxandra Avram, doctorandă, Scoția, Marea Britanie


În 2018 aniversăm 100 de ani de la Marea Unire. Acest fapt ar prezenta un drept simbol, o provocare de a repeta acea Mare Unire făcută cu un secol în urmă. Anul Centenar ar fi o nouă încercare și împrospătare a speranței de a redeveni un întreg pentru a reconstitui România Mare.

Svetlana Andrieș, Chișinău, oraș de origine Tiraspol, Republica Moldova


Aurel Cosma, Președintele Consiliului Național Român din Timișoara, a cerut unirea Banatului cu țara la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, 1 decembrie 1918.
Cred că reprezintă un moment în care putem să medităm la valorile reale și la idealurile pe care le-au avut cei care au înfăptuit Unirea. Spun Unirea și nu Marea Unire, deoarece a fost un fenomen, care a început în 1859 și s-a încheiat în 1918. Spun, în același timp, că trebuie să medităm și nu că meditez, deoarece, în aceste vremuri ale învrăjbirii noastre, toți trebuie să ne gândim, asemenea înaintașilor, la proiectul de națiune și țară pe care să-l susținem. Nu trebuie să uităm că Unirea a fost posibilă datorită intervenției decisive a două entități românești: Biserica și Regalitatea. Și cred că, dacă vrem într-adevăr să sărbătorim Unirea, trebuie să ne reîntoarcem spre aceste instituții fundamentale ale statului român.

Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Iași


Speranța că acest an va fi începutul actului de reunire a neamului românesc și că Basarabia va fi prima care va izbuti să realizeze acest lucru cu sprijinul Țării.

Admirație pentru cei care în 1918 au înfăptuit Unirea și dezaprobare pentru politicienii de astăzi care se gândesc doar la interesele personale meschine și nu la popor.

Maria Roibu, profesor, Tighina


Cel mai semnificativ eveniment istoric, un simbol al românismului, rodul efortului românilor de a nu-și uita identitatea și năzuința de a păstra realitatea unității.

Amintirea faptului că românii trebuie să rămână nesupuși, ambițioși, perseverenți, stoici în fața imperiilor trecătoare și să nu le cadă pradă intereselor meschine.

Olesea Roibu, elevă, Tighina


Ce putem face pentru a fi uniți în viitor?
Catedrala Mitropolitană din Timișoara, ridicată în urma Marii Uniri
Spre realizarea acestui vis e nevoie ca astăzi să se unească într-o singură mișcare toți pretinșii unioniști. Să fie lăsate deoparte orgoliile personale ale unor lideri politici, care stau în fruntea acestor mișcări și să existe un singur partid, o singură forță politică pe care oamenii s-o urmeze. Fiind dispersate, forțele unioniste nu vor obține nimic. Efortul lor se pierde în zadar.

Și dacă în 1918 Unirea au făcut-o personalitățile politice de atunci, acum Unirea poate s-o facă doar omul simplu. Dacă fiecare sat, centru raional, oraș va declara că semnează pentru unire, Guvernul țării va fi pus în situația de a examina această întrebare. Iar proiectele economice și culturale comune ne vor ajuta să ne cunoaștem mai bine.

Ion Moraru, Mândâc, Republica Moldova


Să învățăm să ne recunoaștem valorile și să le susținem în nobila lor activitate, să fim cinstiți cu noi înșine și cu credință în Dumnezeu.

Acad. Alexandrina Cernov, Cernăuți, Ucraina


Având în vedere toate lucrurile care s-au întâmplat în trecut și situația din prezent, este clar că noi românii, numiți de către popoare vecine vlahi, nu mai putem intra în Țara poporului nostru, România, că am rămas în afara administrației statale române.

În prezent, singurul lucru pe care îl putem face ca să fim uniți este să întărim și să reactivăm jurisdicția Patriarhiei Române, pentru că Biserica neamului nostru, Biserica Ortodoxă Română, este singura instituție a poporului nostru care ne poate uni și care ne unește, pentru că granițele ei nu sunt legate de o țară, granițele ei sunt acolo unde nu mai există români. Oriunde există românii, acolo e și Biserica Ortodoxă Română sau acolo trebuie să fie și Biserica Ortodoxă Română. Pentru că ea este singura instituție a poporului nostru care ne unește și dacă vrem să facem ceva în viitor ca poporul nostru din lume să fie unit, trebuie să întărim jurisdicția Patriarhiei Române peste tot unde există românii. Asta trebuie să facem ca o datorie față de strămoșii noștri și față de copiii noștri, fără frică, hotărât, cu bucurie și demnitate.

Pr. Boian Aleksandrovici


Oamenii nu se pot solidariza, uni, fără un recurs la un principiu superior propriei lor existențe, comunități. Dimpotrivă, înlocuirea îmbogățirii interioare, spirituale, cu acumularea de bunuri materiale exterioare creează o însingurare, o lipsă de bucurie și de pace, în familie ca și în societate. Menținerea stresului și a unei devastatoare lupte pentru profitul material creează premize nefavorabile dezvoltării omului și culturii sale.

„Detrunchiatul”, monumentul funerar al lui Zaharia Voronca din cimitirul din Cernăuți. Pe brațul din dreapta este înscris anul 1812 – pierderea Basarabiei, pe cel din stânga, 1775 – răpirea Bucovinei.
Reflectând la prezent, să ne punem întrebarea dacă nu cumva toate neajunsurile nu provin cumva din însuși modul în care ne gândim, ne organizăm viața, la extrema opusă oricărei spiritualități și intelectualități adevărate.

Într-adevăr, pe măsura cufundării în cele materiale, în preocupările economice acaparatoare, elementele de înstrăinare și de opoziție se accentuează. Încercarea de redresare este sortită eșecului, atâta vreme cât se pleacă de-a-ndăratelea, de la consecințe către principii și nu invers. Crizele prin care se trece suscită analize mai profunde decât cele cu care eram obișnuiți până mai ieri, sunt necesare criterii de evaluare noi. Sunt acum puse în cauză atitudinile noastre privind valorile de ordin cultural, moral și religios sau, spunând puțin mai precis, factorii sufletești, de ordin spiritual. Devine presantă întrebarea ce le lăsăm copiilor noștri. Cum ar putea aceștia să schimbe situații care rămân în urma noastră, atunci când tot ceea ce ne dorim sunt bani mai mulți, când ne gândim exclusiv la subvenții, bonusuri și bani europeni, adică numai la mulțumiri neesențiale, de moment.

Este oare posibilă o civilizație fără o spiritualitate care să o susțină, fără implicarea unor factori deasupra celor materiali, care, eventual, satisfac numai cerințele imediate? Mai precis, cât mai dăinuie o civilizație care, de la un moment dat, se reduce numai la cele materiale, vezi exemplul elocvent al civilizației romane?

Da, desigur, putem spune că nu ne interesează soarta civilizației. Să o spunem atunci fără înconjur, că nu ne interesează decât bunul nostru trai, că sincer vorbind nu ne pasă de soarta copiilor noștri, civilizație însemnând, nu în ultimul rând, ce lăsăm în urma noastră. Nu a existat niciodată o civilizație construită pe ateism și materialism – ba a existat și s-a numit comunism – acestea fiind semne neîndoielnice ale descompunerii unei civilizații.

Cred că este nevoie să dăm o mai bună întrebuințare vieții, să ne întoarcem cu mult mai multă luare aminte la soclul civilizației noastre, la valorile tradiționale, la temelia creștină. Câștigăm astfel liniște, înțelegere între noi, mai mult curaj în viață.

La Centenar, vedem că țara noastră este una dintre țările cu cea mai constantă și profundă credință creștină, cu rădăcini multiseculare care s-au împletit armonios cu filonul etnic și cu cel al limbii, susținând în acest fel perenitatea neamului și identitatea sa. Această identitate ne-a permis să ne marcăm spațiul ocupat și să ne transmitem valorile care s-au fixat ca niște rădăcini.

Prof. univ. Dragoș Vaida, București


Să ieșim la activități și să arătăm lumii întregi dorința românilor din Basarabia.

Alexandru Șceglov, elev, Tighina


Este nevoie de o dorință enormă de a gândi și a simți ca un popor integru. Un popor ce reprezintă același sânge nu poate să nu fie unit!

Cristina Botnaru, elevă, Tighina


Monumentul „Apostolii Basarabeni, martiri ai sfintei cauze naționale” din Chișinău, cu portretele lui Simeon Murafa († 20 august 1917), Pr. Alexei Mateevici († 13 august 1917), Andrei Hodorogea († 20 august 1917).
Trăind aproape 10 ani în străinătate, am încercat să învăț cât mai mult de la comunitățile unde am studiat și am lucrat. Reflectând la noile experiențe acumulate prin oglinda originii mele, a rădăcinilor mele, am remarcat două constante: una specifică spiritului românesc și alta ce caracterizează omul vestic. Prima se referă la influența determinantă a credinței ortodoxe și a doua privește sentimentul comuniunii, al unității, întâlnit în diverse contexte în societatea vestică, de la scară mică la scară largă. Prima lipsește cu desăvârșire omului vestic, iar a doua nu se prea întâlnește în societatea românească.

Astfel, comuniunea și unitatea se pot învăța și de la popoarele vestice, remarcând implicarea civică și lupta pentru o cauză ce aduce beneficii comunității, nu individului. În ciuda înstrăinării unora față de alții, acești oameni știu să răspundă la apel când e vorba de protejarea spațiului verde comun, de activități educaționale și sportive sau de susținerea unor crezuri politice.

Cred că noi, ca români, avem puternicul numitor comun al credinței trăite în adevăr. În jurul acestui nucleu putem să clădim o grijă mai mare pentru cel de lângă noi, începând cu lucrurile mărunte de zi cu zi. Doar așa cred că putem ajunge la conștiința civică atât de prezentă în vestul Europei.

Ruxandra Avram, Scoția, Marea Britanie


Să promovăm în continuare valorile naționale. Să explicăm tuturor necesitatea și avantajele unirii.

Liuba Țurcanu, profesor, Tighina


Un prim pas ar fi promovarea ideilor și valorilor unioniste care ar putea să ne cuprindă pe toți. Un alt pas ar fi rezolvarea problemelor ce țin de Transnistria și Găgăuzia. Pentru Marea Unire ar fi binevenită eliminarea hotarelor dintre România și Republica Moldova.

Svetlana Andrieș, Chișinău


E nevoie de o dorință enormă de a gândi și a simți ca un popor integru. Un popor ce reprezintă același sânge nu poate să nu fie unit!

Cristina Botnaru, elevă, Tighina


Pentru a fi uniți trebuie să învățăm ce înseamnă toleranța și iubirea. Într-o epocă secularizată, cred că redescoperirea sacrului ne poate uni și în același timp poate fi o soluție pentru criza de sens prin care trece societatea. Observăm cu tristețe că societatea noastră este o societate conflictuală în care nu ascultăm vocea celuilalt. Este o societate ultra-pragmatică în care nu găsim timp să ne aplecăm și spre nevoile și durerile altuia. Cred cu toată tăria că reîntoarcerea la spiritualitatea creștină este singura modalitate de a fi uniți. Iisus este iubire și sacrificiu pentru om și numai El ne poate uni. Cred, în același timp, că deschiderea Catedralei Naționale, o dorință a celor care au făcut Unirea în 1918, poate deveni un simbol al unirii noastre și al rezolvării conflictului între criza de sens și setea de sens.

Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Iași


Să ne conștientizăm identitatea, să nu ne lăsăm dezbinați, să rezistăm și să credem în idealul Unirii. Să purtăm cinste celor care odată au înfăptuit Unirea, și să nu uităm că ne-au lăsat drept moștenire aspirațiile și năzuințele lor.

Unirea este o realitate pe care o vom trăi, pentru că istoria își are calea sa și le pune pe toate la locul lor. Este datoria noastră față de strămoși, dar și față de copiii noștri.

Olesea Roibu, elevă, Tighina



Sus