RO
EN

Declarație de Unire

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor

Semnarea Declarației de Unire
Pe 22 martie, la Mănăstirea Putna a avut loc Ședința extraordinară a Consiliului Local al Comunei Putna pentru adoptarea unei Declarații de Unire. Data a fost aleasă pentru a marca împlinirea a 100 de ani de la 27 martie 1918 – ziua unirii Basarabiei cu Țara mamă.

După ce în biserica voievodală s-a slujit un Te Deum de binecuvântare, membrii Consiliului Local s-au închinat la mormântul Sfântului Ștefan cel Mare. Apoi, ședința s-a desfășurat în Sala tronului a Casei domnești.

După intonarea Imnului de stat, Primarul comunei, domnul Gheorghe Coroamă, a motivat importanța și necesitatea adoptării acestei Declarații de Unire. După câteva luări de cuvânt, domnul Primar a citit textul propus al Declarației, care a fost aprobat în unanimitate:

Semnarea Declarației de Unire
„Noi, membrii Consiliului Local al Comunei Putna, întrunit în Ședință extraordinară în Sala tronului din Casa domnească a Mănăstirii Putna, astăzi, 22 martie 2018, în Anul Centenar, împreună cu alți reprezentanți ai obștii sătești,
Fii de peste veacuri ai Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, Părinte al neamului românesc,
Adunați acolo unde a avut loc prima Serbare a românilor de pretutindeni, în 15 august 1871,
Având în vedere că în 1812 românii din stânga și din dreapta Prutului au fost despărțiți împotriva voinței lor, prin Tratatul dintre Imperiul Rus și Imperiul Turc, iar în 1940 și 1944 au fost din nou despărțiți împotriva voinței lor, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov dintre Uniunea Sovietică și Germania nazistă, respectiv a instaurării comunismului în Europa de Est,
Deplin încredințați că suntem datori să continuăm efortul generațiilor de români care s-au jertfit pentru unitatea națională,
Conștienți că Patria mamă are o datorie morală față de fiii dintre Prut și Nistru, pe care nu a fost capabilă să îi ocrotească în trecut,
Rugându-ne Sfântului Voievod Ștefan cel Mare să insufle „duhul sfintei uniri în inimile noastre”, așa cum s-a rugat Regele Ferdinand Întregitorul când a venit pentru prima dată la Putna, în România Mare,
Hotărâm de aici, de la mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, altar al conștiinței naționale, să depunem toate eforturile pentru realizarea unirii Basarabiei cu Patria mamă
Și cerem ferm tuturor românilor, Guvernului, Parlamentului și Președintelui României să facă tot ce este necesar pentru unirea Basarabiei cu Țara.
Așa să ne ajute Dumnezeu!”

Ne-am adunat astăzi aici, cu toții, reprezentanți ai comunității putnene, pentru a adopta și semna această Declarație de Unire cu Basarabia, un teritoriu românesc care a rămas în ghearele URSS-ului în urma pactului dintre ruși și Germania nazistă. Este un act simbolic. El nu produce efect în sine. Dar sunt convins că toți avem dorința și încă speranța că într-o zi cineva își va pune semnătura și pe un act oficial al Unirii. Că voința continuă a noastră de unire va culmina cu înfăptuirea din nou a Marii Uniri a românilor.

Foarte multe localități din Basarabia au semnat documente similare, prin care își exprimă dorința de a se uni cu Patria Mamă. Iar mesajul nostru, de aici, de la căpătâiul lui Ștefan al întregii Moldove, trebuie să fie același. Să avem dorința de a face să dispară granița dintre frați, să dispară granița dintre noi, cei de aceeași credință, limbă și neam.

Gheorghe Coroamă,
Primarul Comunei Putna



Avem cu toții un model de făptuire bună în istoria noastră. Acum 100 de ani, frații aceluiași neam, care erau despărțiți de sute de ani, și-au încordat voința și puterile și s-au unit. Acum sărbătorim Centenarul acelei Uniri și luăm exemplu de la românii de atunci.

Ei au primit gândul lui Dumnezeu cu poporul nostru și s-au așezat întru el: «unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac» (Psalmi 132, 3).

Dumneavoastră simțiți una dintre cele mai mari răni de astăzi ale poporului nostru și îi înțelegeți una dintre cele mai mari dorințe: re-Unirea Basarabiei cu Țara.

Rănile adânci și vechi nu se vindecă ușor. Dar această rană trebuie vindecată!

Toți românii știm că, până la 1812, Prutul nu i-a despărțit pe frați. Prutul nu îi despărțea pe români de români, ci trecea prin mijlocul Moldovei și era apa «cea mai sprintenă și cea mai sănătoasă» a ei, după cum spune Dimitrie Cantemir. Această apă a devenit graniță în 1812, când Imperiul Turc a dat Imperiului Rus aproape jumătate din Moldova fără să țină cont că desparte pe frate de frate…

Unirea este datoria noastră față de înaintași. În 2 iulie 2004, când s-au împlinit 500 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Ștefan cel Mare, un basarabean din Orhei a scris în Cartea de impresii a mănăstirii: «Astăzi, Ștefan ne-a unit pe toți. Cine-i cel care îi va urma exemplul?» Dacă îl iubim pe Sfântul Ștefan și îl simțim ca pe un părinte al neamului nostru, să îi urmăm exemplul! Așa au făcut Părinții noștri din 1918.

Unirea este și datoria noastră față de urmași. Dacă vom fi nepăsători și nevrednici ei, cum îi vom privi în ochi pe copii și nepoți când ne vor întreba de ce nu le-am lăsat un neam unit, deși am fi putut?

Să dăm jos acest Zid al Berlinului care a făcut din Prut ceea ce nu a fost niciodată: graniță între frați! Prutul să fie din nou «apa cea mai sprintenă și cea mai sănătoasă» din mijlocul Moldovei!

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Arhimandrit Melchisedec Velnic,
Starețul Mănăstirii Putna



Sus