RO
EN

550 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna
1466–2016

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor

Mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare
Duminică, 10 iulie 2016, s-au împlinit 550 de ani de când Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a pus piatra de temelie a Mănăstirii Putna, întâia sa ctitorie și cea care avea să îi fie necropolă. Letopisețul de la Putna II ne spune: „În anul 6974 <1466> iulie 10, s-a început să se zidească, cu ajutorul lui Dumnezeu, sfânta mănăstire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la Putna”.

În acești 550 de ani, darul Sfântului Ștefan nu a încetat să rodească: Sfânta Liturghie s-a săvârșit necontenit, românii și-au găsit aici un reper al identității lor, academia de arte frumoase, așa cum a numit-o Părintele Iachint Unciuleac, nu a contenit în a îngemăna sfințenia și frumusețea. Cel mai de preț rod al unei mănăstiri sunt viețile plăcute lui Dumnezeu ale monahilor ei, iar vatra monahală de aici a dăruit cinului sfinților pe Daniil Sihastru, Teoctist I, Ilie Iorest, Iacob Putneanul și pe Cuvioșii Sila, Paisie, Natan și Arsenie, unii dintre ei fiind deja canonizați.

Pentru Sfântul Ștefan, Putna era „mănăstirea lui cea dragă”. Pentru Sfântul Iacob Putneanul, al doilea ctitor al mănăstirii, ea era „maica și moștenitoarea mea”.

Pe mormântul Sfântului Ștefan a fost așezată o casetă cu două obiecte prezente la slujba din 10 iulie 1466: fragmentul de lemn, din trunchiul paltinului în care s-a înfipt săgeata voievodului atunci când a ales locul viitoarei ctitorii, care a fost păstrat de-a lungul secolelor în altarul bisericii voievodale, iar în anii ’60 a fost transferat în muzeu și candela pusă de către Sfântul Ștefan la piciorul Sfintei Mese, în 10 iulie 1466, care a fost descoperită cu ocazia cercetărilor arheologice.

550 de ani de la 10 iulie 1466

Sărbătoarea de 550 de ani de la ziua punerii pietrei de temelie a Mănăstirii Putna a început de sâmbătă, 9 iulie 2016, seara, cu slujba Privegherii.

După slujba de Priveghere, părintele profesor Constantin Coman, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, a ținut un cuvânt despre ce reprezintă monahii pentru popor, în general, și, în particular, ce este Putna pentru români:
„Ne aflăm într-un loc sfânt, îmbrățișați de sfințenia lui Dumnezeu, de binecuvântarea lui Dumnezeu, de darurile lui Dumnezeu. Nu este o duminică obișnuită pentru Mănăstirea Putna, pentru că la 10 iulie, acum 550 de ani, se punea piatra de temelie pentru această mănăstire. Prin voia lui Dumnezeu, se așeza altar de către binecredinciosul domn Ștefan cel Mare și Sfânt, jertfelnic lui Dumnezeu, jertfelnic material și jertfelnic duhovnicesc. Jertfelnic la care domnitorul și poporul și, după aceea, peste veacuri, toți care au urmat până astăzi, au înălțat, au adus jertfă lui Dumnezeu, jertfă duhovnicească, jertfă de suflet, jertfă de inimă, de gând, de recunoștință, de mulțumire. Ca un rug necontenit de rugăciune înălțat de pe pământ la cer a fost Putna timp de 550 de ani. Un rug nestins de rugăciune, dar și un rug de foc dumnezeiesc, pentru că rugăciunea este cea mai intimă întâlnire a omului cu Dumnezeu și, atunci când se înalță gând al omului din inimă, atunci coboară și de la Dumnezeu Duh și se unește cerul cu pământul.

Chipul cel mai frumos al neamului nostru este în mănăstire, iar cei care cercetăm mănăstirile reconstituim chipul cel mai frumos, cel mai curat și mai sfânt al lumii. Neamul acesta românesc, credincios de la nașterea lui, a trecut, ca și Mănăstirea Putna, prin vremuri grele, restriști, ocupații, foamete, războaie și așa mai departe. Mila lui Dumnezeu îl ține însă și-i deschide drum în istorie și drum spre Împărăția Sa. Putna este lauda acestui neam, Putna este lauda Moldovei, este lauda României, Putna lui Ștefan cel Mare. Dar nu este lauda întru oameni, ci este lauda întru Dumnezeu. Pentru că acolo unde este un călugăr este voia lui Dumnezeu, Care l-a chemat și Care i-a picurat în suflet și puterea de a se lepăda de lume și de a se jertfi clipă de clipă. Tot ce vedem atât de frumos astăzi aici nu este lucrare omenească, n-ar fi putut să facă omul singur, ci este lucrare dumnezeiască, pentru că El, Dumnezeu, Bunul Dumnezeu face să rodească strădaniile oamenilor.

Să dea Bunul Dumnezeu ca mănăstirea aceasta să se înveșnicească cu rugăciunile ctitorului dintâi, ale binefăcătorilor de peste veacuri, ale viețuitorilor de peste secole până astăzi și, odată cu ea, să se înveșnicească și neamul nostru, să se înveșnicească urcând la cer.” Duminică dimineața a fost săvârșită întâi slujba Acatistului Bunei Vestiri, ca mulțumire adusă Maicii Domnului pentru cei 550 de ani de existență a mănăstirii.

La Sfânta Liturghie, alături de clericii mănăstirii și alți iubitori ai ctitoriei ștefaniene, din țară și din nordul Bucovinei, ținutul Herței și Basarabia, au slujit o parte dintre foștii viețuitori ai mănăstirii, care au ascultare în alte mănăstiri sau centre eparhiale. În fruntea soborului de 55 de clerici a fost Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Pimen, el însuși fost stareț al mănăstirii în perioada 1958–1961.

Sfințirea noilor clopote ale mănăstirii
După Sfânta Liturghie, Înaltpreasfințitul Pimen a săvârșit slujba sfințirii noilor clopote ale mănăstirii. Cel mai mare, numit Sfântul Ștefan cel Mare, are 5.200 kg. Urmează, în ordinea descrescătoare a mărimii, clopotele cu numele Sf. Ierarh Iacob Putneanul, Sf. Ierarh Teoctist, Sf. Daniil Sihastru, Sf. Ierarh Ghenadie, Sf. Ierarh Ilie Iorest, Cuviosul Sila, Cuviosul Natan, Cuviosul Paisie, Cuviosul Arsenie și Eustatie Protopsaltul, cel mai mic, de 8 kg.

Părintele Stareț Melchisedec Velnic a sintetizat simțirea obștii monahale în momentul aniversar Putna 550:
„Mulțumire și recunoștință se cuvin aduse Preabunului Dumnezeu și Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru această maică a noastră. Putna, în decursul veacurilor, a rodit și a dat Bisericii noastre ierarhi – sunt cunoscuți 14 ierarhi care au metania aici, sfinți – unii sunt deja înscriși în calendar, iar alții așteaptă să fie trecuți în rândul sfinților, cum este Teoctist I, care a fost mitropolit și sfetnic ales al Sfântului Voievod Ștefan, sau Cuviosul Arsenie. Vatra monahală e sfințită de rugăciunile lor, de nevoința lor. Noi, cei de astăzi, suntem datori să ducem mai departe moștenirea pe care am primit-o de la sfinții noștri strămoși.

Ce rugăciune va fi avut Măria Sa Ștefan când a tras cu arcul în paltinul unde s-a făcut altarul și când a pus candela, nu știm. Dar știm că rugăciunea lui a rodit și rodește, liturghie după liturghie, și în fiecare liturghie ne întâlnim cu Hristos. Să Îi fie slăvit numele și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea acestui sfânt locaș, să ne călăuzească mai departe. Cum a purtat de grijă în cei 550 de ani, nici de acum înainte să nu treacă cu vederea locașul acesta și sfintele nevoințe ale părinților noștri, dar și ale celor de acum.”

Vizita Patriarhului Ioan al X-lea al Antiohiei la Mănăstirea Putna

PF Ioan sfințește racla pentru moaștele Sfântului Ierarh Iacob Putneanul
În 23–26 septembrie 2016, Patriarhul Ioan al X-lea al Antiohiei și al Întregului Orient a vizitat Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Preafericirea Sa a venit din Arhiepiscopia Iașilor, unde a fost primit de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan și membrii Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, care au însoțit pe oaspeții din Patriarhia Antiohiei pe parcursul vizitei în Moldova.

În Paraclisul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, ctitorie a Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, Patriarhul Ioan al X-lea a sfințit racla în care au fost depuse sfintele moaște ale Sfântului Iacob.

PF Ioan plantează un brad în incinta mănăstirii
Conform unei vechi tradiții legate de vizitele patriarhilor răsăriteni, Patriarhul Ioan a plantat un brad în incinta mănăstirii, ocazie cu care a declarat: „Acest pom este pentru pacea întregii lumi, pentru binele poporului român binecredincios, pentru folosul duhovnicesc al obștii din această mănăstire, pentru pace în Biserica Antiohiei și pacea poporului Bisericii Antiohiei, pentru ca să se mențină această relație deosebită între Biserica Antiohiei și Mănăstirea Putna. Acest pom să crească precum cedrii Libanului, ca un semn al iubirii între frați. Dorim ca obștea mănăstirii să fie la fel ca acest pom: să crească în Dumnezeu întotdeauna.”

Vizita Preafericirii sale a continuat la Mănăstirile Sucevița, Moldovița și Voroneț.

Duminică, 25 septembrie, delegația Patriarhiei Antiohiei a slujit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Putna.

Opt ierarhi: Preafericitul Ioan, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient, Înaltpreasfințitul Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Gattas, Mitropolit de Bagdad și Kuweit, Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Preasfințitul Qais, Episcop de Erzurum și Vicar Patriarhal, Preasfințitul Corneliu, Episcopul Hușilor și Preasfințitul Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, înconjurați de preoți din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și de preoți din nordul Bucovinei, în total 47 de clerici, au slujit Sfânta Liturghie a recunoștinței și a unității. La slujbă au participat mii de credincioși veniți special pentru această zi aleasă și unică – ultima dată când un Patriarh al Antiohiei a vizitat și a slujit în Moldova a fost în jurul anului 1750.

În cuvântul său, Preafericitul Ioan al X-lea a spus:
„Ascultând cuvintele Sfintei Evanghelii, ne dăm seama că Iisus Hristos este Cel care ne unește astăzi. Am venit azi noi, din Biserica Antiohiei, și suntem împreună cu dumneavoastră, cei din Biserica Ortodoxă Română, și aducem laudă lui Dumnezeu în mai multe limbi, ca un semn al unității în Ortodoxie. […]

Ne rugăm astăzi împreună cu voi și dorim să vă zugrăvim o imagine a suferinței fraților voștri din Biserica Antiohiei, a cărei față este pătată cu sânge zilele acestea, dar a cărei nădejde în Domnul Cel înviat șterge de pe fața credincioșilor ei durerea vremelnică.

Antiohia primilor părinți este aceeași ca și Antiohia de astăzi, care-L mărturisește pe Hristos acum. Suntem în centrul creștinismului răsăritean pe care Domnul l-a zidit acum două mii de ani. Antiohia duhului este aceeași Antiohie mărturisitoare, aceeași Antiohie a poporului înrădăcinat în credința strămoșilor săi. În Biserica Antiohiei nu suntem impresionați de istorie pe cât suntem impresionați de puterea credinței. […]

Creștinismul face parte din pământul sirian și din pământul libanez și este în miezul fiecărui bob de sol din acest răsărit. Iar noi, ca și creștini, am trăit și încă mai trăim în cea mai bună formă de frăție și coexistență cu frații noștri musulmani, în ciuda cruzimii istoriei și a tuturor dificultăților ei. Creștinismul în Orient nu cere apărarea, ci cere pacea. Iar noi, ca și creștini, am trăit întotdeauna în pace cu oricine, indiferent de ceea ce îl reprezenta. Suntem înrădăcinați în casele noastre și pământul nostru. Și nicio putere a acestei lumi nu ne poate dezrădăcina din acest pământ. Noi, împreună cu ceilalți, suntem seva acestui pământ și arterele lui. […]

Ne rugăm împreună în această sfântă mănăstire pentru pace în Siria și în Liban și pentru binele poporului binecredincios al României. Ne rugăm să șteargă Dumnezeu durerea din inima fiecăruia și să îi atingă fața cu strălucirea milei Sale, fie numele Lui binecuvântat, totdeauna, acum și pururea și în veci vecilor. Amin.”


Retragerea cu torțe
Seara a avut loc o retragere cu torțe organizată de către studenții din Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români și Studenți pentru viață. Alături de ei s-au aflat Preasfințitul Părinte Macarie și numeroși studenți, familii și tineri din zonă.

La final, Înaltpreasfințitul Pimen a rostit o emoționantă rugăciune pentru studenți și pentru ceilalți participanți:
„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, caută din înălțimea sfântului Tău locaș spre cei care sunt de față, acești tineri cu râvnă creștinească și românească. Întărește-i în credință. Întărește-i în nădejde. Dă-le lor ca, prin viața lor, prin faptele lor și prin cuvintele lor să fie lumină lumii, să zidească pe cel care are nevoie de înălțare sufletească.

Ție Îți mulțumim, Doamne Iisuse Hristoase, pentru darurile Tale, pe care cu îmbelșugare le-ai revărsat peste noi, în primul rând pentru această libertate pe care au adus-o cei din Evenimentele din 1989. Ajută-ne să luăm aminte că această libertate este o binecuvântare a Ta ca să ne întărești în credință; ajută-ne să o folosim așa cum este bunăvoința Ta.

Deci, Te rugăm, întărește-ne în toate cele bune, întărește-ne în dragostea către Tine, către aproapele și, mai ales, către Sfânta Ta Biserică, pentru că numai Tu ești Lumina cea adevărată și sfințești pe tot omul ce vine în lume și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

Sus