RO
EN

Tinerii despre viața în Biserică

Print Tipărește
Cuprins
Articolul anterior
Articolul următor

Foto: Andrei Grosu
Cum lucrează Taina Spovedaniei în viața ta?
Taina Spovedaniei este o Taină de care, până de curând, nu puteam să mă bucur. Îmi încărcasem conștiința cu foarte multe greșeli. Eram superficială. Îmi mărturiseam păcatele fără prea multe mustrări sau păreri de rău. Mă duceam la această Sfântă Taină cu gândul că „indiferent ce am făcut, Dumnezeu mă iartă.” Și nu e greșit. Dar, așa cum aștept eu de la Dumnezeu să ridice „în regim de urgență” toată povara mea, și El are așteptări de la mine. Și se așteaptă să fiu sinceră. Vrea să mă smeresc, să recunosc, să Îi cer ajutorul, să nu mai slujesc răului și să fac binele.

Când eram în liceu, am avut o perioadă în care cred că m-am spovedit doar de două ori. În 4 ani de zile. Atunci am experimentat cea mai sumbră perioadă a vieții mele. Uitasem de Dumnezeu, deși El nu uitase de mine. Când, în sfârșit, am ajuns la această Sfântă Taină, după o vreme mult prea îndelungată, am plâns, fără să înțeleg de ce, când am ajuns acasă, până ce am adormit. Mă lovisem de ceva ce era peste puterea mea de înțelegere. Mi se derulau în minte, în ordine, toate faptele mele rele, deși în momentul săvârșirii lor nu mi se părea că fac ceva greșit. Totuși, nu deznădăjduisem, așa cum îmi era obiceiul. M-am trezit a doua zi destul de devreme. Eram odihnită și surprinzător de voioasă. Îmi venea să sar în sus de bucurie. Simțeam o ușurare și o libertate pe care nu le mai simțisem niciodată. Adevărată libertate. Atunci, am început să înțeleg. Am plâns, m-am curățit.

Am realizat la scurt timp că n-a fost o spovedanie completă. Erau lucruri pe care nu le mărturisisem din cauza rușinii, dar, totuși, mă simțeam liberă. Eram foarte bucuroasă, aparent fără niciun motiv. Încet, încet îmi trecuse, pentru că revenisem la vechile obiceiuri. M-am dus iar să mă spovedesc. Știu că aveam încă o rană ascunsă care se tot mărea și durea. Mă durea păcatul. Mi-am făcut curaj și m-am mărturisit. Atunci știu că am ieșit zâmbind, parcă plutind, ca și cum nu mai exista nimic rău pe lume. Eram învăluită de o pace de nedescris. Am îndrăznit să-mi mărturisesc gândurile și neputința la Taina Sfântă a Spovedaniei și Dumnezeu m-a ajutat. M-a primit, fără să mă certe, fără să mă pedepsească și mi-a umplut inima de bucurie. De fiecare dată, după ce ajung să-mi mărturisesc toate păcatele, mă simt ușoară ca un fulg și sunt plină de dragoste. Este o frumusețe și o strălucire a sufletului care se vede și în exterior. E „o beție sfântă”.

Foto: Oana Nechifor
Deși tind să cad, cred că Dumnezeu a lăsat acest dar al Său ca pe o mână întinsă care mă ridică mereu și mă conduce spre întâlnirea directă cu El, la Sfânta Împărtășanie.

Bucuria pe care o simt după mărturisirea de păcate este atât de înălțătoare! Și realizez că aceasta este doar o firimitură din toată dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Și dacă, prin simplul fapt că recunoaștem ce greșeli am făcut și Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ierte, El ne învăluie într-un asemenea har, dacă am ține cont de voia Sa, am câștiga „pâinea noastră cea spre ființă”.

J.M., 20 ani, Facultatea de Psihologie și Științele Educației


Spovedania mă ajută să trec peste suferințele sau păcatele din trecut și să devin un om nou. După fiecare Spovedanie, mă simt eliberat și mai aproape de Dumnezeu, învrednicit să vorbesc cu El.

Ionuț, 22 ani, Facultatea de Geologie-Geofizică


De fiecare dată când mă spovedesc, simt că renasc și că Dumnezeu pune în sufletul meu prospețime și putere, ajutându-mă astfel să lupt cu ispitele întâlnite în viața cotidiană.

Mădălina-Elena, 19 ani, Facultatea de Psihologie și Științele Educației


Taina Sfintei Spovedanii mă ajută să-mi cunosc neputințele, să-mi văd mai bine păcatele și greșelile, conștientizând astfel starea de păcat în care mă aflu, din care încerc să mă ridic și să nu mai repet păcatele care îmi aduc neliniște și răutate.

Daniel, 23 ani, Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației


Dumnezeu îmi șterge prin Taina Spovedaniei păcatele mărturisite. Ea liniștește conștiința și o eliberează de starea de vină față de Dumnezeu, față de propria persoană și față de semeni. Mai mult, prin hotărârea fermă de a nu le mai repeta, voința se întărește și devine capabilă să tindă către lucrurile cu adevărat mari și esențiale în viață.

Emanuel, 22 ani, Facultatea de Teologie


Nu cred că aș putea trăi fără spovedanie. Nu sunt deplin conștientă de dimensiunea acestei lucrări, dar spovedania mă ajută să înțeleg, prin părintele duhovnic, care este gândul lui Dumnezeu cu mine și cum să împlinesc acest gând.

A.N., 23 ani, Master – Consiliere în Asistență Socială


Spovedania curată e un soare mare care crește-n coșul pieptului și culege toate plasele împăienjenite, face cald și îți dă liniște, siguranță, îți face sufletul frumos și bucuros, te face să vrei să fii bun și să mulțumești! Așa este Taina Spovedaniei pentru mine, „baie“ pentru nemurirea sufletului.

Elena, 19 ani, Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată


Simt această Taină ca pe o curățire de neputințe și o permanentă putere care îmi ia cele mai grele pietre de pe inimă prin cuvintele părintelui meu duhovnic, care mă învață să trăiesc după cuvintele Mântuitorului. Cea care aduce liniștea și pacea în inimă, care îmi învață sufletul să lumineze și să se bucure, cu acea bucurie care vine de la Dumnezeu.

Cătălina, 21 ani, Facultatea de Automatică și Calculatoare


Spovedania înaintea părintelui meu duhovnic mă ajută să mă simt din nou om, să simt că Dumnezeu mă iubește și mă iartă, din nou, ca un tată iubitor. Taina Spovedaniei mă obligă să mă străduiesc măcar să nu mai repet păcatele făcute și să încerc să devin, dacă nu o persoană mai bună, măcar un om care încearcă din răsputeri să nu facă rău celorlalți.

E.M., 27 ani, Analist Resurse Umane


Foto: Oana Nechifor
Cred cu tărie că fără Taina Spovedaniei nu m-aș mai bucura astăzi de adevărata libertate, dată omului ce trăiește în armonie cu tot ce îl înconjoară. Prin spovedanie mă întâlnesc cu Hristos, Îi spun ce mă doare, ce am greșit, tot ce e rău în viața mea. Iar El îmi dă mereu și mereu șansa unei noi vieți. El mă înțelege, mă ascultă, iar prin părintele duhovnicesc Se pogoară și în iadul din mine. Trebuie să recunosc: îmi era frică de spovedanie, îmi era frică de părintele care, credeam eu, mă va judeca, fără îndoială. Totuși, după ce guști, câtuși de puțin, din harul lui Dumnezeu, îți mai pasă de ceva?! Îți mai vine să te gândești la fel și fel de aiureli stârnite de mintea ta doar pentru a te depărta de Hristos?! Nu! Ajungi să te gândești doar la relația ta cu Hristos. Eu, duhovnicul și Hristos, în liniștea tainică a bisericii.

Anonim



Ce reprezintă pentru tine duhovnicul și Taina Spovedaniei?
Duhovnicul este pentru mine persoana la care merg să îi spun ce am pe suflet, un confident al meu, martor în fața lui Dumnezeu la mărturisirea păcatelor și greșelilor mele. Mă sfătuiește și mă ajută să mă depășesc pe mine și să mă apropii de Dumnezeu cu pași mici, dar siguri. Iar Spovedania – o metodă de „spălare” a hainei sufletești prin care mă eliberez de tot ce mă apasă, îmi pare rău pentru câte am greșit și decid să o iau de la capăt din nou, pe calea iubirii de aproapele și de Dumnezeu.

Ionuț, 22 ani, Facultatea de Geologie-Geofizică


Duhovnicul este înfățișarea autentică a celui mai bun prieten. Cu ajutorul lui reușesc să înțeleg ce anume dorește Dumnezeu ca eu să descopăr.

Mădălina-Elena, 19 ani, Facultatea de Psihologie și Științele Educației


Pentru mine reprezintă un părinte, căruia îi spun ce mă neliniștește, ce mă apasă, de fapt mult mai multe lucruri decât părinților mei. Duhovnicul și Taina Spovedaniei trebuie să fie parte din viața noastră; fără acestea aș fi un om fără un reper sănătos, aș fi un om debusolat, neștiind pe ce drum să merg, fără o educație creștină, fără frica de Dumnezeu și atunci nu aș mai avea nimic.

Daniel, 23 ani, Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației


Duhovnicul și Taina Spovedaniei reprezintă ghidajul meu în viață.

M.C., 25 ani, student


Duhovnicul reprezintă un mijloc prin care Dumnezeu comunică direct cu mine și îmi arată voia Lui, iar Taina Spovedaniei oferă cadrul necesar acestei comunicări.

Ștefan, 25 ani, Facultatea de Teologie


Dar. Busolă. Far. Lumină care luminează în întunericul din mine. Doctor. Învățător. Un Părinte căruia Dumnezeu i-a pogorât Raiul în inimă și, deși e secret, toți oamenii știu asta, pentru că atunci când îl întâlnesc imediat o fărâmă de Rai se atinge de inima lor. Iar Spovedania este clipa în care Dumnezeu revarsă prin părintele duhovnic lumina în care toate devin limpezi.

A.N., 23 ani, Master – Consiliere în Asistență Socială


Foto: Iosif Andronic
Aveam o serie de probleme în familie. Aproape terminam clasa a XII-a. Bunica ne-a sfătuit să mergem la o mănăstire. Eram atât de hotărâtă să caut un duhovnic! Au venit în vizită două prietene. Din vorbă în vorbă, au spus că ele merg la mănăstire la Putna să se spovedească. Am zis că vin și eu. Și m-am dus.

Deși eram dispusă la o schimbare, nu am putut s-o fac din prima încercare. Dar simțeam că am ajuns unde trebuie și că Maica Domnului mă ajutase. Încet, am început să îmi deschid sufletul. Realizasem, în sfârșit, faptul că duhovnicul este doar chipul văzut, mijlocitorul, că de fapt noi vorbim cu Dumnezeu în spovedanie și că El ne răspunde prin duhovnic. În timpul spovedaniei, am simțit că vorbesc cu Dumnezeu. În afara acestei Sfinte Taine, am simțit că vorbesc cu un părinte.

Dumnezeu a lucrat în chip tainic prin duhovnic, de foarte multe ori. Până nu demult, nu puteam să conștientizez câtă sfințenie este în Taina Spovedaniei și în duhovnicie. Eu tot în oameni nădăjduiam și nu în Dumnezeu. A durat ceva vreme până să pricep că Dumnezeu lucrează prin oameni și că asta trebuie să caut întâi la ei.

Taina Sfintei Spovedanii poate fi asemănată cu un ogor de pe care trebuie plivite buruienile pentru ca planta să crească mai frumos, iar duhovnicul este cel care, prin grija și prin munca sa, ajută planta să rodească.

J.M., 20 ani, Facultatea de Psihologie și Științele Educației


Taina Spovedaniei e puterea începutului bun, alegerea de a izgoni întunericul, făgăduința puterii, curajul de a recunoaște, de a asuma și de a repara stricăciunile cele mai adânci ale sufletelor bolnave. Dacă omul se va lepăda de viclenie și va folosi furia împotriva păcatului, grabnică-i va fi vindecarea.

Duhovnicul este de folos atât cât îi permite cel care se spovedește; pe cât va fi dispus acesta să primească ajutor, pe atât va îndrăzni cel dintâi a oferi.

Duhovnicul este îndrumător în cărările fiecăruia, însă niciodată nu va arunca pe nimeni de la propria-i cârmă a vieții. Să ne facem curat, să ne facem curaj și să deschidem ferestrele inimilor, să lăsăm lumina să-și facă loc și să fim oameni ai luminii.

Elena, 19 ani, Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată


Relația mea cu duhovnicul este una de prietenie. Datorită acestui fapt, Taina Spovedaniei o simt a fi, de fiecare dată, un leac pentru orice durere sufletească, pentru orice ispită și pentru orice patimă care mă necăjește.

Gabriel, 24 ani, profesor


Duhovnicul este vindecătorul sufletului meu, omul prin care Îl simt pe Dumnezeu, prin care aud cuvântul Lui. Aduce Lumina acolo unde uneori nu mai văd capătul tunelului, când totul pare să nu aibă sens. Omul prin care Dumnezeu a lucrat la schimbarea cea mai amănunțită în viața mea. Prin Spovedanie am ieșit din groapă și am pus început bun. Este singura cale prin care pot să o iau de la capăt, să simt că Dumnezeu este cu mine.

Cătălina, 21 ani, Facultatea de Automatică și Calculatoare


Taina Spovedaniei reprezintă un timp altfel, un moment în care simt că trăiesc în cer.

Alexandru, 15 ani, elev


Problemele mele sunt sigilate în acea cutie a spovedaniei, unde le rezolv împreună cu duhovnicul, care este cea mai de încredere persoană din viața mea, un prieten căruia îi pot spune tainele mele; este precum un tată, dar și legătura dintre mine și Dumnezeu.

Andreea, 17 ani, elevă


Foto: Oana Nechifor
Duhovnicul e un sfânt! Da, nu doar sfințit, ci e și sfânt! De ce? Deoarece se jertfește pentru tine, mai mult decât te-ai jertfi tu, în împlinirea sfatului bun dat de acesta. Te ascultă, te rabdă, te mângâie, te încurajează, râde și plânge cu tine, ca mai apoi, la venirea Domnului, tot el să dea răspuns de viața ta, bineînțeles, împreună cu tine. Ce poate fi mai nobil decât sufletul acestui martir hulit, scuipat și înjurat de lumea ce nu-i cunoaște valoarea?! Face atât bine și nu vrea nimic, nu vrea decât inima ta, dată Marelui Arhiereu.

Anonim



Dacă te-ai întâlni acum față în față cu Dumnezeu, ce ai face?
Înainte de toate m-aș bucura foarte mult. Nu ar fi o surpriză, pentru că prezența Sa este simțită de multe ori și în diferite împrejurări ale vieții. Probabil că aș zâmbi, aș merge ca să mă binecuvânteze și I-aș mulțumi pentru toate.

Emanuel, 22 ani, Facultatea de Teologie



I-aș mulțumi pentru fiecare dar pe care mi l-a dăruit, pentru oamenii pe care i-a adus în viața mea și pentru fiecare zi în care mi-a arătat că nădejdea în El este scăparea de orice îndoială, grijă și necaz.

Diana, 19 ani, Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică


Răspunsul la această întrebare l-am găsit în cuvintele unui elev de clasa a III-a: „L-aș invita să-mi fie prieten pe vecie!”

Gabriel, 24 ani, profesor


L-aș îmbrățișa strâns și L-aș ruga să nu mă lase niciodată singură, să nu mă lase să fac ce vreau, să mă învețe să mă bucur de ce mi-a dat și de ce-mi dă, să nu mă lase niciodată de capul meu.

Cătălina, 21 ani, Facultatea de Automatică și Calculatoare


Tată, iartă-mă pentru toate câte am făcut, nu sunt vrednică de bunătatea Ta și de a vedea lumina Feței Tale, dar, Te rog, scrie-mă în Cartea Vieții!

Andreea, 17 ani, elevă


Nu știu dacă la întâlnirea cu Domnul Hristos aș spune prea multe cuvinte. Bucuria ar fi copleșitoare. Știu însă că Domnul, prin dulcea Sa iubire, va alina sufletul meu, aprins de darul Său.

Anonim


Foto: Benedict Both
Cel mai probabil aș fi speriat și nesigur, dar L-aș ruga să mă ierte pentru greșelile mele și să mă ajute să înaintez pe calea iubirii, să Îi înțeleg planurile și să le accept. L-aș întreba ce este iubirea și L-aș ruga să îmi deschidă ochii, să o văd în fiecare om și în fiecare moment. Și nu în ultimul rând, I-aș mulțumi pentru câte mi-a dat.

Ionuț, 22 ani, Facultatea de Geologie-Geofizică


Prima dată cred că L-aș certa și I-aș cere să-mi clarifice diferite nedumeriri, pentru ca mai apoi să plâng amarnic și să-I cer iertare pentru cuvintele mele de ocară. Deși conștientizez că Dumnezeu nu are vină și sunt singura responsabilă de greșelile mele, îmi face bine să mă cert cu El. În felul acesta Îl simt foarte aproape și adulmec infinita Lui iubire.

Mădălina-Elena, 19 ani, Facultatea de Psihologie și Științele Educației


Aș cădea în genunchi și cu inimă zdrobită I-aș cere iertare pentru că nu Îl iubesc mai presus de orice.

Irina, 20 ani, Facultatea de Matematică


Cred că aș începe prin a-mi cere iertare pentru păcatele mele cele multe, a-I mulțumi pentru binefaceri și apoi L-aș ruga să-mi dăruiască lucrurile de care știe că am nevoie și îmi sunt de folos.

Daniel, 23 ani, Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației



Sus